Întrebări pentru România de mâine

„Lumea se va schimba. Nimic n-o să mai fie ca înainte”. Așa sună cele două avertismente care fac, în ultima vreme, înconjurul Europei și-al globului. Agresiunea Rusiei asupra Ucrai­nei redeschide războiul rece și bătălia pentru zonele de influență. Occidentul pare mai unit ca înainte, dar China și Rusia rămân două superputeri dic­tatoriale, care vor avea un cu­vânt greu de spus, mai ales că au susținători atât în Occident, cât și la noi. Sunt maeștri ai propagan­dei. Efectul se vede deja, în min­ciunile care-i orbesc pe rușii de rând, când ma­ma de la Mos­cova nu crede că fiica de la Odesa e ne­voită să fugă la București, din calea bom­belor! Am trăit și noi în lumea mincinoasă a co­mu­nismului din anii ’80, și nu cred că vrem să ne întoarcem aco­lo, iar ucrainenii, care au trăit bles­temul co­munismului chiar sub cizma Ru­siei, tocmai lup­tă cu disperare, pentru a-și apă­ra libertatea și dreptul la un viitor după inima lor.

Faptul că știm cum vrem să trăim – în nici un caz ca în China, sau ca în Rusia – nu ne dă în­să răspunsul întreg despre ce ne așteaptă, când năpastele din zilele astea vor fi trecut. Ne suntem datori, pentru început, cu o analiză lim­pede și onestă, la o justă evaluare a tuturor lu­cru­rilor bune pe care momentele de criză ni le-au evidențiat. Trebuie să știm pe ce ne ba­zăm, mai întâi, aici, la noi acasă. Cu prilejul evenimentelor din Ucraina, s-a văzut limpede câte „cozi de topor” are regimul Putin în Ro­mânia, s-a văzut, iarăși, destul de clar, cum de­cizii care ne-ar fi asigurat un mai mare con­fort energetic sau geo-strategic au fost influen­țate de personaje-trucate, cu un profil demas­cat în lu­mina ultimelor evenimente.

Nu-i mai puțin adevărat că și blocul euro-atlantic și-a arătat unele limite în evaluarea pe­ri­colului din Est. Politicile „verzi”, promovate agresiv, vor fi puse, se pare, între paranteze. Asta înseamnă noi negocieri serioase la Bru­xelles, dar și oportunități pentru economia lo­cală. Oarem avem oameni pregătiți – nu doar pro­fesional, ci și moral – să ducă aceste ne­gocieri în interesul Româ­niei? Ne pregătim sau așteptăm „ce-o fi”? Știm răs­­punsul pentru cri­zele care vin? N-ar fi mo­men­tul să vedem niște planuri strategice pe agri­­cultură, să nu ne trezim în penurie de ali­mente, constrânși să devastăm magazinele? În plus, răz­boiul din Ucraina ne-a devoalat, încă o dată, superfi­cialitatea cu care statul nostru a tratat comu­nitățile românești din afara granițelor. Suntem pregătiți cu o nouă abordare, în cazul când lu­crurile acestea se vor rediscuta? Pe cine ne pu­tem baza, cu adevărat, la greu? Cum joacă Un­garia, e destul de clar. N-ar fi cazul să pri­vim mai departe de „curtea vecinului” și să pregă­tim parteneriate solide, cu țări de care ne apro­pie interese cât se poate de clare, precum Polo­nia și Țările Baltice? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care crizele din ultimii doi ani ni le-au adus în față. Cu cât mai repede vom avea răspunsuri la ele, cu atât mai sigură și mai bună va fi lumea nouă în care vom trăi…