Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Afecțiunile primăverii – Putem învinge ALERGIILE?

*    Păr de animale, praf de casă, polen – tot mai mulți oameni dezvoltă reacții alergice la substanțe care sunt de fapt nevătămătoare. Din articolul de față veți afla cum apar alergiile și ce strategii se pot folosi împotriva lor *

Calendarul înfloririi plantelor s-a schimbat

Foto: Shutterstock – 5

În fiecare an, sezonul alergiilor este deschis de Arin și Alun: polenul lor pornește să plutească în aer încă din Ianuarie, iar persoanele sensibile la respectivii alergeni vor strănuta și vor avea ochii mereu înlăcrimați, până în Aprilie. Abia atunci începe chinul pentru cei alergici la Mesteacăn și Sal­cie. Apoi, în lunile Mai și Iu­nie, fânețele își trimit și ele polenul să zboare, fă­cân­du-le viața grea suferin­zilor de ri­nită alergică, și astfel înțele­gem de ce a­ceastă afecțiune se mai nu­mește și „febra fânu­lui”. În fine, din Iulie până în Sep­tembrie, pacienții cu aler­gii respiratorii sunt a­gre­sați de polenul Ambro­ziei.

Calendarul actual al aler­­genilor arată diferit față de cel de acum 25 de ani. Din pricina schimbărilor cli­matice, peri­oa­da de în­florire a multor plan­te de­butează mai devreme ca odinioară, ceea ce prelun­gește intervalul în care aler­gicii la polen se confruntă cu simptomele speci­fice. Iar poluarea crescândă a mediului, mai exact sporirea concentrației de dioxid de carbon din aer, determină plantele să producă o cantitate mai mare de polen. Din acest motiv, incidența aler­giilor a înregistrat în ultimul timp o evoluție ascendentă, cu un salt spectaculos în jurul anului 2000. O explicație clară și definitivă a fenome­nului nu există, determinarea genetică este impro­babilă, deci nu pot fi incriminați decât factorii externi: obiceiurile alimentare, stilul de viață și/sau noxele din mediu. Unii specialiști aduc în discuție igiena excesivă, care poate avea un efect negativ asupra sistemului imunitar. Ei folosesc drept argument o constatare frecventă: copiii cres­cuți în gospodării rurale, în preajma ani­malelor, suferă mai rar de alergii decât cei de la oraș (excepție făcând aceia care provin din familii iubitoare de animale, unde se țin în casă câini sau pisici). S-a observat, de asemenea, că și copiii cu mai mulți frați și surori prezintă un risc de alergie mai redus, comparativ cu cei singuri la părinți. Un studiu finlandez atrage atenția asupra unui paralelism demn de luat în considerare – și anu­me, afecțiunile alergice se răspândesc progresiv, pe măsură ce tot mai multe specii de animale și plante ajung să dispară de pe glo­bul te­restru. Coincidență? Mai degrabă o con­se­cință a intervenției neinspirate și brutale a omului în mediul natural. Totodată, este dovedit dincolo de orice dubiu faptul că poluarea aerului cu particule în suspensie, mai ales cu unele noxe rezultate din arderea incompletă a motorinei, măresc riscul de declanșare a alergiilor și le agra­vează pe cele deja existente.

Tipuri de alergii

În ce constă de fapt alergia? Sistemul imunitar manifestă o hipersen­sibi­litate, reacționând nejus­ti­ficat la anumite substan­țe care sunt în realitate ino­fensive: polen, păr de animale, excremente și co­chilii de acarieni din praful de casă, venin de insecte, arahide, ingre­diente active din medi­ca­mente, latex, produse cos­metice. Specialiștii au identificat patru tipuri de alergii. Cele mai frecvente sunt reacțiile alergice ime­­­diate, ce apar la numai câteva minute după con­tactul cu alergenul, care poate fi, de pildă, polen, păr de animale sau venin de insecte. În schimb, re­acțiile alergice tardive, cum este cea la nichel, se produc cu cu o întârziere de una sau două zile după contact și generează erup­ții cutanate. Aler­giile de tip citotoxic sunt foarte rar întâl­nite, reprezentând, în ge­neral, reacții la administrarea unor medica­mente sau la ce­lulele sangvine introduse în corp cu prilejul unei trans­fu­zii. Destul de rare sunt și aler­giile mediate prin așa-numi­tele complexe imu­ne (formate din antigen și anticorp, care se depun pe va­sele de sânge, articulații sau ri­nichi, provo­când inflamații, așa cum se întâmplă în lupusul eritematos sistemic).

Indiferent la ce am fi alergici, simptomele sunt similare și au unul și același scop: organismul se străduiește din răsputeri să respingă alergenii. El face să se inflameze mucoasa nazală, declanșează guturaiul și salvele de strănuturi, lasă lacrimile să curgă din ochii iritați și roșii – totul, numai pentru a îndepărta polenul sau fragmentele minuscule ale părului de animal.

Când ar trebui să mergem la doctor?

„Un tratament greșit duce la cronicizarea afecțiunii”

Dacă manifestările alergiei urmează un anume tipar, de exemplu simptomele sunt prezente mereu în aceeași perioadă a anului sau apar de fiecare dată în orele dimineții, aceste repetări ar trebui să trezească suspiciuni și să trimită sufe­rindul la cabinetul unui medic – preferabil, al unui alergolog cu experiență, deoarece este im­portant ca pacientul să primească un diagnostic exact și să i se prescrie terapia adecvată. Cu atât mai mult cu cât numeroși alergici consideră inutil să se adreseze unui specialist și se îngrijesc pe cont propriu, după sfaturile unor prieteni sau după recomandări citite întâmplător pe internet, cu preparate pe care le pot obține fără rețetă. Iar un tratament greșit, neavizat de medic, va duce la cronicizarea afecțiunii. În plus, lipsa unei terapii eficiente compromite dramatic calitatea vieții, persoana în cauză devenind incapabilă să-și desfășoare normal activitățile zilnice, deoarece simptomele chinuitoare ale bolii îi reduc atât ran­damentul fizic, cât și    capacitatea de concentrare. Dintr-un studiu realizat de cercetătorii britanici a reieșit faptul că, în lunile ce fac parte din sezonul polenurilor, elevii cu rinită alergică au rezultate mai slabe la învățătură, comparativ cu restul anului școlar.

Din fericire, „febra fânului” beneficiază de șanse reale de vindecare, odată ce diagnosticul a fost pus corect. Pentru aceasta se utilizează testele cutanate prick (denumire provenită din limba en­gleză, unde „prick” înseamnă „înțepătură”). Me­dicul pune pe antebrațele sau, uneori, pe spatele pacientului câte o picătură din diverse so­luții care conțin cei mai frec­venți alergeni, după care înțea­pă sau zgârie puțin pielea, per­mițând astfel soluției să pătrun­dă în sânge. Apariția ulterioară a roșeții sau a unei mici infla­mații locale confirmă prezența alergiei. Rezultatul testului trebuie verificat apoi printr-o analiză de sânge, care pune în evidență anticorpii. În cazul când nu se ajunge totuși la o concluzie fermă, se recurge la o testare suplimentară, prin intermediul unui spray nazal cu alergeni. Deosebit de im­portantă este și anamneza, întregul istoric al bolii reconstituit cu răbdare, în cadrul unei convorbiri detaliate a medicului cu    pacientul. Acesta din urmă va avea de răspuns la o serie de întrebări de tipul: „Cât de des curge nasul? Când lăcrimează ochii? Care par să fie factorii declanșatori? Există antecedente de alergie în familie?” Toate aceste informații constituie repere indispensabile pentru specialistul alergolog.

Modalități terapeutice

Tratamentul afecțiunilor alergice se sprijină pe trei piloni. Cel dintâi constă în reducerea la mi­nimum a contactelor cu alergenul. În acest scop, este necesar ca seara, înainte de a intra în dor­mitor, pacienții cu rinită alergică să-și scoată îmbrăcămintea purtată în timpul zilei și să-și spele părul, pentru a evita să introducă alergenul în încăperea unde vor dormi. Locuința ar trebui aerisită în primele ore ale dimineții, când aerul este mai puțin încărcat cu polen. La alergiile provocate de acarieni se recomandă schimbarea săptămânală a lenjeriei de pat și curățarea perio­dică a saltelei, cu un aspirator special, dotat cu un emițător de radiații UV capabil să distrugă aca­rienii (ex. aspirator Cleanmaxx, aspirator anti-acarieni Domo, aspirator UV de pat anti-acarieni Jimmy JV 35).

Al doilea pilon îl reprezintă tratamentul me­dicamentos cu preparate antihistaminice ori sprayuri cu cortizon. Dar întrucât acțiunea pre­paratelor farmaceutice se limitează la ameliorarea simptomelor curente, pacienții ar trebui să ape­leze la cel de-al treilea pilon al terapiei – și anume, desensibilizarea, ea fiind singura moda­litate de a trata efectiv cauzele bolii. Timp de trei ani, sistemul imunitar hipersensibil al bolnavilor este pus în contact în mod repetat cu alergenul, până când se obișnuieș­te și nu mai reacționeză la el. Aceasta se poate face fie prin injectarea subcutanată a serului la intervale de o lună, fie prin admi­nis­trarea zilnică de tablete sau picături ținute trei minute sub limbă. Se obține astfel ame­lio­rarea pe termen lung a simptomelor, precum și evitarea unor com­plicații, res­pectiv a unor boli se­cundare. Imuno­te­ra­pia se dovedește a fi efi­cientă mai ales con­tra hiper­sensibilității la polen și aca­rieni, dar spe­cialiștii afirmă că ea poate fi utilizată și în alte forme de alergie inclusiv la copii, începând de la vârsta de șase ani. Metoda oferă șansa de a stopa evo­luția rinitei alergice înspre astm.

Terapia inovatoare pe bază de peptide se află deocamdată în stadiu experimental. În momentul când va fi lansată pe piață, ea va da posibilitatea unei abordări specifice a fiecărui tip de alergie.

Ne putem proteja?

Teoretic, afecțiunea poate apărea oricând, la oricine – uneori, „febra fânului” sau sensibilitatea alergică la părul de animale pot debuta brusc, chiar și la o vârstă respectabilă. Nivelul de risc este pro­porțional cu expunerea la alergen, subliniază spe­cialiștii: „Copiii din Antarctica nu vor suferi nicio­dată de rinită alergică, fiindcă acolo nu există po­len.” Totuși, specialiștii sunt de părere că nu este indi­cat să evităm cu orice preț alergenii în scopul de a preveni alergiile. Aceasta a fost concluzia des­prinsă din studiile referitoare la consumul de ara­hide. Cu câțiva ani în urmă, cercetătorii britanici au constatat că alergia la arahide, care pune în pericol viața suferinzilor, a devenit tot mai frec­ventă pretutindeni în lume, cu o singură excepție: Israel. Explicația ar fi că acolo, copiilor mai mici de un an li se dau să mănânce des biscuiți cu unt de arahide, astfel încât ei intră în contact repetat cu alergenul încă de la o vârstă foarte fragedă. Obser­varea acestui fenomen i-a obligat pe oamenii de știință să-și revizuiască total concepția în legătură cu profilaxia alergiei, punând pe primul plan avantajele unei diete variate. Fiindcă flora noastră intestinală joacă un rol important în pre­venirea alergiei. Datele obținute în cadrul unor studii lasă să se presupună că o structură cât mai diversă a comunității de bacterii ce ne populează intestinul micșorează ris­cul de a dezvolta alergii. De aceea, se recomandă hrănirea la sân a bebelușilor cel puțin în primele patru luni de viață. În ce privește adul­ții, este de preferat o ali­mentație echilibrată, bo­gată în fibre și cu o pondere cât mai redusă a zahărului, dar comple­tată cu administrarea de pro- și prebiotice. Medi­camentele antibiotice ar trebui utilizate întotdeauna cu mare prudență.

Desigur, măsurile pro­filactice nu au cum să ne ga­ranteze o protecție fără fisură. Cu toate acestea, dacă la un moment dat s-ar declanșa o alergie, ea ar putea fi mai ușor ținută sub control cu ajutorul tratamentelor mo­derne și mai ales al imuno­te­ra­piei.

Alergii în formă extremă

Șocul anafilactic

Este o reacție inflamatorie violentă, declanșată subit de ingerarea anumitor alimente sau de veni­nul unor insecte. Numeroase simptome își fac apariția concomitent: o stare generală de slăbi­ciu­ne, senzație de apăsare în zona pieptului, erup­ție cu­tanată și mâncărime pe tot corpul, diaree și vomă, umflarea pleoapelor, îngustarea căilor res­pi­ratorii, o scădere dramatică a tensiunii arte­riale. Șocul anafilactic reprezintă o urgență me­dicală deoa­rece, în lipsa unei intervenții promp­te, se va de­clanșa stopul cardio-respirator, care ame­nință să provoace decesul suferindului. Cine s-a aflat vreodată într-o asemenea situație va trebui să poar­­te în permanență asupra sa un set de prim ajutor, care să includă neapărat un autoin­jector cu adre­nalină.

Alergiile încrucișate

Din doi pacienți cu rinită alergică, unul con­stată că nu tolerează anumite alimente. Fiindcă alergenii din polen și cei din alimentele respective se aseamănă, sistemul imunitar reacționează iden­tic la ambii. Așa se explică faptul că alergi­cilor la po­lenul de Mesteacăn le apar infla­mații în mu­coasa bucală atunci când mănâncă piersici, mere, căpșuni sau nuci. Iar mulți pacienți cu aler­gie la polenul de graminee reac­ționează la ara­hide, le­gu­minoase, ca și la făina de grâu și secară. Totuși, nu vă grăbiți să scoateți din meniul dvs. zilnic tot ce vi se pare că nu tolerați, fiindcă ris­cați să vă pro­vocați în timp o carență de nutrienți.    E mai bine să fiți consiliați indivi­dual de un nutriționist.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian