Rodica Culcer despre… „Putin vrea o victorie totală asupra Ucrainei”

– După mai bine de trei săptămâni de conflict, negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina par să bată pasul pe loc. Ce anume face ca ele să treneze? Tot mai multe voci din presa internațională propun ca soluție „neutralizarea” Ucrainei: Nu, NATO, iar Co­munitatea Europeană… la Paștele Cailor. Să fie asta soluția?

– Negocierile trenează pentru că Rusia vrea o victorie militară, nu o soluție diplomatică. Dacă nu a obținut victoria în câteva zile, cum credea, atunci vrea să o obțină printr-un război de uzură, care ar urma să pedepsească exemplar Ucraina. Cu alte cu­vinte, Putin vrea să impună întregii lumi puterea Ru­siei, prin moarte și distrugere, și să-i asigure domi­nația totală în zonă, atacându-i    în mod barbar pe ci­vili și utilizând arme de distrugere de ultimă gene­rație. El nu poate ieși din paradigma violenței. Dacă Putin ar fi dorit cu adevărat să negocieze, ar fi putut să o facă    înainte de declanșarea invaziei, când pre­ședintele Ucrainei căuta să obțină o întrevedere cu el, iar statele occidentale încercau să o medieze. Krem­linul însă a refuzat categoric, pentru că, potrivit planului inițial, Zelenski urma să fie eliminat în câ­teva zile. În privința ideilor vehiculate de unii și de alții, trebuie să amintim lucruri cunoscute, și anume, că problema primirii Ucrainei în NATO a fost întot­deauna falsă, pentru că Ucraina nici nu primise o invitație în acest sens. Mai mult, acum câteva zile, președintele Zelenski a admis public că țara sa nu va intra în NATO. La UE însă nu a renunțat, și nici UE nu dă semne că îl va refuza, dimpotrivă, ceea ce îl în­furie pe Putin. Pentru el, UE este un model de ci­vilizație care nu trebuie să ajungă în proximitatea Rusiei, pentru că i-ar amenința sistemul autoritar. Nu întâmplător, de peste zece ani face eforturi să des­truc­tureze UE, finanțând și cultivând mișcări suvera­niste în statele membre. Totodată, dacă Rusia ar dori doar câștiguri teritoriale, adică republicile separatiste din Donbas și Crimeea, poate că le-ar putea negocia, dar iată că nu o face, pentru că vrea o victorie totală și categorică asupra întregii Ucraine, pentru a o îngenunchea și supune, fie și cu ajutorul cecenilor și mercenarilor sirieni. Nu este însă obligatoriu ca Pu­tin să-și atingă obiectivele. Sancțiunile occidentale, de­riva armatei ruse și rezistența ucrai­nenilor au și ele un cuvânt de spus. Deocamdată însă este cert că în mintea lui Putin o pace negociată este de neconceput.

„România nu va avea probleme legate de alimentație”

– Se vorbește tot mai mult în ultima vreme des­pre perspectiva unei crize alimentare globale. Exis­tă temeiuri pentru un astfel de scenariu? Și dacă da, e vizată și România?

– Deoarece Rusia și Ucraina se numără printre marii exportatori de grâu și alte cereale, precum și de ulei de floarea soarelui, compromiterea recoltei în Ucraina și oprirea exporturilor de către o Rusie afec­tată de sancțiuni vor crea mari probleme în Africa, Orientul Mijlociu și Asia, dar nu și României, care este ea însăși un exportator de cereale și de ulei de floarea soarelui. În consecință, România nu numai că nu ar trebui să aibă probleme de aprovizionare, ci ar putea chiar profita de pe urma conflictului din Ucrai­na. Problemele României, care se manifestă de­ja prin creșterea prețurilor la alimente, țin, cel puțin deocamdată, de prețul combustibililor, care ri­dică excesiv costurile de producție și generează probleme pentru fermieri și industrie, inclusiv industria ali­mentară. Acesta este punctul nostru vulnerabil, și li se datorează mai mult guvernanților noștri decât dificultăților de pe piața internațională. Una din ma­rile probleme ale României este că nu reușește să-și valorifice resursele naturale în folosul cetățenilor ei. Să luăm un exemplu. Din inconștiență sau din ci­nism și din incapacitatea de a anticipa unele evoluții in­ter­naționale, guvernanții noștri au acceptat vân­zarea ga­zelor românești în exterior, și nu au umplut depo­zitele autohtone, apelând la achiziția de gaze de la Gaz­prom, la prețuri dezavantajoase, căci Gazprom era coordonat cu politica Kremlinului și urmărea să cre­eze probleme de aprovizionare Occidentului în pregătirea invaziei. Totodată, legea care ar permite ex­ploatarea gazelor din Marea Neagră întârzie de doi ani, din cauza unor obscure și mizerabile jocuri de interese. Iar de irigații, nu s-a mai ocupat nimeni, de câteva guverne încoace. Se dovește astfel că pro­ble­mele producției alimentare din România vor fi ge­nerate, din păcate,    mai mult de corupția și incom­petenței guvernanților, decât de factorii externi.