Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Alberto Savinio, „Oa­meni, spuneți-vă povestea!”, traducere, prefață, cronologie și note de Miruna Bulumete, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), colecția „Bi­blioteca italiană”, 348 p.

Alberto Savinio (1891-1952), fratele mai mic cu trei ani al ce­lebrului pictor Giorgio De Chi­rico, e o personalitate uimitoare, despre care nu știam mare lucru până acum. Ambii sunt născuți în Grecia, într-o familie de origine nobilă, cu rădăcini italiene, gre­cești și spaniole, care, după moartea tatălui, în 1905, a plecat în Italia. Dacă Giorgio a mani­festat din copilărie talent pentru pictură, Andrea De Chirico e precoce atras de muzică, studiază compoziția și pianul la Conservatorul din Atena, stu­dii continuate la Mün­chen, unde la 17 ani com­pune pe libret pro­priu o operă, fără să aibă suc­cesul scon­tat. De aceea pleacă în 1910 la Paris, urmat și de Gior­gio, împre­ună cu mama lor. În cercul avan­gar­dist din jurul lui Apolli­naire, care adună nume azi uni­ver­­sal fai­moase de scriitori și pic­tori, Andrea e încă doar mu­zician, autor de ope­re, balete și pia­nist. Cum fra­tele Giorgio ca­pătă în cercurile pari­ziene un tot mai bun re­nume ca pictor novator, Andrea nu vrea să stea în umbra lui. Își ia pseu­donimul Al­berto Savinio sub ca­re debu­tează ca poet, ilus­­trân­du-și poe­mele cu de­sene pro­prii și punân­du-le pe mu­zică. Așa începe o ca­rieră plurală de muzician, scri­­itor, jurnalist, pictor, critic de artă, dra­maturg, sceno­graf, regi­zor. Pen­­tru multele lui înzestrări și rea­lizări, unii con­frați, care-i recu­nosc in­flu­­ența asupra artelor din prima ju­­mătate a secolului trecut, îl con­si­deră ge­nial. Iar acești con­frați se nu­mesc Picasso, Max Ja­cob, Jean Coc­teau, André Bre­ton, Piran­de­llo… Ca scri­itor e foar­te pro­lific: bi­blio­grafia lui con­ține 47 de vo­lu­me (an­tume și pos­­tu­me), în varii ge­nuri li­terare – ro­ma­ne, po­vestiri, bio­grafii, cărți de că­lătorie ș.a. Toa­te acestea le-am aflat din ediția-mo­del a italie­nis­tei Mi­runa Bu­lu­mete, care își în­so­țește traducerea cu tot ce îi e necesar cititorului ro­mân care nu știe nimic despre Sa­vinio. Aflăm ast­fel că originalul creator a ex­pe­ri­mentat de plăcere, serios, dar și cu haz, multe fațete ale artelor de avangardă. Volumul pe care vi-l recomand, apărut în original în 1942, este cea mai cu­noscută și reeditată lucrare literară a lui, fi­indcă nu pare deloc datat. Con­ține biografii, literaturizate în­tr-un mod foarte personal, ale unor oameni reali faimoși, con­sem­nați de istoria mai veche sau mai nouă. E vorba despre o sin­gură femeie, dansatoarea Isadora Duncan, și 13 bărbați de ispravă, din epoci și de naționalități dife­rite. „Isprăvile” care le-au asi­gurat memoria pos­te­rității sunt și ele din do­menii diferite. E vorba des­pre Nostra­damus și Para­celsus, de Verdi și Jules Verne, de lutierul Stra­­­divari și de Collodi, „tatăl” lui Pinocchio, de Apolli­naire și patriotul grec Ve­nizelos, de artiștii plastici Arnold Böcklin și Vin­cenzo Ge­mito ș.a. Destinele lor nu sunt ro­manțate, căci Sa­vinio știe ciudă­țenia: „Cu cât artistul e mai mare, cu cât aparține mai mult categoriei «creatorilor» sau «geniilor», cu atât el, opera și esența lui sunt mai ușor de vul­garizat, de compromis și de ridi­culizat”. De aceea, fără să trădeze adevărurile documentate și mărtu­riile, el și le apropriază, recons­tituie cu artă de prozator ambianța geografică, socială, poli­tică, inter­polează propriile trăiri și amintiri din locurile unde au trăit eroii lui. Deși se vede cât îi ad­miră pentru realizările lor, bio­grafiile sunt departe de a fi ha­giografii, fiindcă Savinio are din plin năs­trușnicia simpatică a avan­gar­distului, alu­ne­cări spre fantastic și absurd, aso­cieri supra­realiste. Poveștile acestor celebri­tăți, „scu­fundate unii mai mult, alții mai puțin în ge­latina istoriei”,    se citesc cu în­cân­tare.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian