Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Florile de Porumbar

(Prunus spinosa)

Porumbarul e primul arbust care înflorește primăvara (Foto: Shutterstock)

Este primul arbust pe care primăvara îl îm­bracă în văluri albe, de flori. Razele blânde ale soarelui fac să țâșnească din crenguțele pline de țepi, petale albe și gingașe, încă înainte de apa­riția frunzelor. Tufele de Po­rumbar, cu florile lor albe, ca spuma mării, se nu­mără printre cei mai gră­biți și mai grațioși mesa­geri ai primăverii, o bucurie pentru ochii iubitorilor de na­tură, care îi recunosc de la mare dis­tanță, în pădurile încă înlem­nite de frig. Atră­gător este și mirosul dulce al florilor, amin­tind de fagurii de miere, o ade­vărată în­cântare pentru albine și bondari, care dansează în roiuri în jurul lor cule­gând polenul din­tre pe­tale. Dar magia florilor și mi­reas­ma lor răspândită de­parte, din­colo de liziera pă­du­rilor, dispar repede, împrăștiate de vânt. O ilu­zie a na­turii… Abia atunci ples­nesc mugurii, sco­țând la ivea­­­­lă capișonul frunzulițelor verzi. Iar toamna se coc și fruc­tele rotunde, albas­tre-brumării, care seamănă la gust cu prunele, dar sunt bune de mâncat doar du­pă ce a trecut peste ele primul ger.

*

Porumbarul crește în luminișuri, pe pășuni și fânețe, dar mai ales la margine de pădure, urcând ade­sea până la 1600 de metri. De înmulțirea lui se îngri­jesc păsările, care împrăștie sâmburii nedi­gerați ai fruc­telor. Într-un sat italian, numit Bra, se petrece o mi­nune. Din anul 1336 încoace, o tufă de Porumbar în­flo­rește an de an în preajma Învie­rii, în imediata apro­­piere a unui sanctuar dedicat Sfintei Fecioare. Este un loc căutat de mulți pele­rini, care vin să o ve­ne­­reze pe Sfânta Fecioară și să vadă floarea cea mi­nu­nată care vrea s-o aline de pierderea Fiului ei preaiu­bit.

Culesul

Florile se culeg cu mâna, cu multă grijă, înce­pând din martie și până la sfârșitul lui aprilie (anul acesta, primăvara fiind mai rece, înfloritul a întâr­ziat). Se pun la uscat în loc umbrit, bine aeri­sit. Culesul este mai ușor în zilele cal­de și însorite. Flo­rile de Po­rum­bar se con­fundă ușor cu cele de păducel, dar atenție: păducelul înflo­rește abia în mai, iar florile lui apar deodată cu frunzele. La Porum­bar, florile ies cu mult înainte. Sunt singure, deci, pe ram.

Fructele de Po­rum­bar se pot culege abia toam­na, târziu, după că­de­rea prime­lor brume, altfel sunt acre și astringente. Dar frigul ier­nii care se apro­pie le coace și le îndul­cește.

Utilizări casnice

Fructele de Porumbar se pot consuma ca atare, iarna târziu, du­pă ce se coc. Dar ele sunt o ma­terie primă excelentă și pentru marmeladă și gem, pentru sirop, vin, țuică și oțet. Se prepară la fel ca prunele (gen țuică) sau precum coacăzele negre (vin, sirop). Fruc­tele sunt bogate în vitamina C, calciu și magne­ziu.

Magie populară

Se spune că atunci când Porumbarul are flori multe, anul va fi mănos. În unele zone din țară, po­rum­bul se seamănă când înflorește acest arbust. În Oltenia, fetele prind mărțișoare în crengile Porum­ba­rului, pentru a fi albe la față ca florile lui.

Efecte vindecătoare

Porumbarul este cunos­cut încă din vremea neoli­ticului (5000-4000 î.Hr.). Fructele lui se numără prin­tre cele mai vechi alimente folosite de om. Con­form unor cercetări recente, florile de Porumbar con­țin o serie întreagă de substanțe active cu efect puter­nic laxativ, diu­retic și dezintoxicant – veritabile me­di­ca­mente de slăbit natu­rale. În schimb, fruc­tele au acțiune astrin­gentă, sunt an­tidiareice și vindecă di­zen­­­teria.

Florile de Porumbar și kilogramele în plus

Florile apar cu mult înaintea frunzelor

Obezitatea este una dintre cele mai frecvente de­re­glări ale vremurilor mo­derne, civilizate. Sta­tis­­ticile spun că un adult din trei suferă de această boală, care odată cu vârsta se agravează.

Un om sănătos ar trebui să cântărească atâtea kilo­gra­me cât numărul centi­me­trilor care depășesc 1 m, minus 10 (la 1,70 m – 60 de kg). Devierile care de­pă­șesc – în sus sau în jos – 5 kg sunt con­siderate anor­male. Femeile și as­te­ni­cii au o greu­tate cu 10% mai mică, bărbații robuști o greu­tate cu 10% mai mare. O per­soană normală, cu o gân­dire sănă­toasă, va avea grijă să aibă gre­utatea po­trivită: dacă este suplă, se simte mai sănătoasă, mai rezistentă și mai mo­bilă și are mai mult elan, mai multă rezistență fi­zică și mai multă energie. Ex­­­ce­sul de greutate, în schimb, fa­vorizează dere­glă­rile: in­suficiență cardiacă, dia­­bet, arteriosclero­ză, hi­per­ten­siune etc.

Excesele alimentare și lipsa de mișcare sunt cei doi factori importanți care duc la obezitate. Hrana asi­mi­lată care nu se transformă în căldură și ener­gie se înma­ga­zinează sub formă de grăsimi, care se depun în zonele cu țesut adipos: pe burtă, pe coapse ș.a.m.d. Ade­seori, creșterea în greutate este cauzată – în parte – și de acumularea de lichid în țesutul adipos. Omul mo­­dern a uitat să-și as­culte orga­nismul, care îi trans­mite când are ne­voie de energie nouă. As­tăzi, mulți oa­meni con­su­mă mai multe alimente decât au nevoie, iar gră­simile se depun, dău­nând sănătății, dar și fru­­museții.

În funcție de greuta­tea corporală, fiecare in­divid poate să sta­bi­leas­că exact dacă trebuie sau nu să dea jos kilogramele în plus. Există însă per­soa­ne la care re­ducerea greutății se impune în mod nece­sar: cei bol­navi de inimă, de artroză, de gută, de dia­bet, de arte­rioscleroză și hipertensiune. Dar slăbitul – în ca­zul lor – trebuie să fie bine gândit și organizat.

Cura de slăbire tre­buie să înceapă cu o die­tă co­res­punzătoare și cu miș­ca­re. Alimentele nu trebuie să-i aducă orga­nis­mului un surplus de ca­lorii, ci o can­ti­tate echilibrată de vita­mine, substanțe mi­ne­rale, pro­tei­ne și hi­drați de car­bon. Și deoa­rece cura în­seam­nă o „inter­ven­ție” asupra or­ga­nis­mului, ea tre­buie ținută în așa fel, încât să nu se dea jos mai mult de un kilogram pe săptă­mână. Curele radicale nu fac decât să producă dere­glări. Valoarea calorică să nu depă­șească 1500 kcal pe zi. Slăbitul trebuie să încea­pă cu o mai bună cunoaștere a alimen­telor care îngra­șă. Să ne gândim tot timpul în care din alimentele con­­sumate zilnic se ascund grăsimile și să le evităm. Acestea sunt: smân­tâna, iaurtul, brânza cu peste 40% grăsime, maio­neza, gră­simile vegetale și animale, slă­ni­na, șunca, salamul, car­nea grasă, carnea de porc, pră­­­ji­­turile, pastele făinoase, produsele de patiserie, ore­­­zul, dulciurile, zahărul, sarea, băuturile dulci, dul­cea­ța, fruc­tele uscate, nucile și alunele, berea, limo­nada, su­pa, ouăle fierte, ciocolata, cremele, aperi­ti­vele, pâinea albă.

Alimentele pe bază de cereale rafi­nate (făină albă) conțin foarte mulți hidrați de carbon și multe calorii. De aceea, cantitatea trebuie mult redusă chiar și la pâi­nea neagră, pâinea de graham și orezul nedecor­ti­cat. Și sarea este periculoasă: „lea­gă” apa în orga­nism, de aceea trebuie înlocuită cu alte alimente, de exemplu mirodeniile.

Fructe de Porumbar: câștigă la gust dacă sunt culese după primul ger

În doze mici sunt permise: un­tul sau mar­ga­rina, brânza slabă, brânza de vaci, carnea slabă (de pildă cea de pui, de vițel, de vită, de berbec), peștele slab, ouă­le moi, laptele de­gre­sat, cartofii (cu măsură), ca­feaua, ba­na­nele, strugurii.

De preferat: legumele, sala­te­le preparate cu ulei pu­țin (presat la rece), fructele, sparanghelul, var­za ro­șie, var­za albă, varza crea­ță, spanacul, cono­pida, var­za acră, ciupercile proas­pete, ro­șiile, cas­tra­veții, me­re­le, pere­le, cai­sele, mu­rele, zmeu­ra, căpșunile, por­to­cale­le, sucurile de legu­me și fruc­te, apa mi­nerală. Dar ar fi greșit ca și aceste alimente să fie con­­suma­te în cantități prea mari.

Fiți atenți și la micile gre­șeli! Dacă se în­tâmplă să mân­­cați prea mult, reduceți „surplusul” ime­­diat, adi­că a doua zi. Dacă aveți tendința să „ciu­­­guliți”, schim­bați nucile sau ara­hidele cu ri­dichi sau castraveți. Rămâ­neți consec­venți, chiar dacă succesul se lasă aș­teptat. Nu vă lăsați pradă sen­zației de foa­me. În timpul curei, fiți atenți la rela­xare, liniște, somn și în­tâmplări plăcute.

Slăbiți făcând mișcare. Dacă vreți să slăbiți conștient, mișcați-vă cât mai mult. Mișcarea întin­de țesuturile, întărește mușchii, previne slăbirea și ridarea pielii, tonifică inima și circulația sângelui. Gândiți-vă că fiecare efort muscular presupune – în mod automat – un consum mai mare de energie. Veți slăbi mai repede și vă veți simți mai bine. De două ori pe zi, puneți-vă inima „la bătaie”, urcând treptele, aler­gând, înotând (20’), mergând cu bicicleta (mai mult la deal decât la vale). Faceți zilnic gimnastică, să­riți coarda și alegeți, în gene­ral, un sport care să vă facă plăcere. Încălziți-vă bine și gândiți-vă tot timpul că e mai bine să te miști decât să stai.

Țineți seama de următoarele:

Cele 10 păcate principale în timpul curei de slă­bire sunt: – alimentele prost alese (fără a ține seama de calorii); – controlul inexact al greutății; – dul­­ciu­ri­le; – grăsimile ascunse în alimente; – ciu­gulitul între me­se; – alcoolul; – sarea; – deprinde­rile alimentare greșite; – sedentarismul; – lipsa de perseverență.

DATE BOTANICE

Rădăcina: un sistem de ră­dă­cini mult întins, din care creș­te un arbust spi­nos, ra­mi­fi­cat, cu tulpina acope­rită de o scoarță ce­nușie. Înălți­mea 1-3 m.

Frunzele: sunt ovale, lungi și dințate pe margini și apar abia după înflorire.

Florile: albe ca zăpada, cu miros de miere și mig­dale ama­re, au 5 petale și multe stamine, la fel ca florile de măr și de cireș.

Înflorirea: între martie și aprilie.

Fructele: fructele apar abia toamna. Sunt ro­tunde, albastre-brumării, la început acre și astrin­gente, iar după prima brumă se coc și devin dulci.

Cură de slăbire

Cura pe care v-o propunem constă – din­colo de regu­lile descrise mai sus – în adminis­tra­rea de ceaiuri și tinc­turi din flori și fructe de Po­rumbar, luate în amestecuri menite să accelereze meta­bolismul și eliminarea toxi­nelor. Iată-le:

Ceai pentru slăbit:

* Flori de Porumbar – 20 g – sti­mu­lează diges­tia.

* Rădăcină de Păpădie – 20 g – depu­rativ.

* Frunze de Brădișor – 20 g – diuretic.

* Frunze de Mentă – 20 g – îm­bu­nă­tățesc gustul.

* Flori de Gălbenele – 20 g – dezin­to­xi­cant.

Se opărește – de trei ori pe zi – câte o lingu­riță din acest amestec cu o ceașcă cu apă cloco­tită, se lasă să se in­fu­zeze 5 minute și se bea, în­ghițitură după înghițitură, înaintea meselor prin­cipale.

Tinctură pentru stimularea metabolismului:

* Tinctură de Porumbar – 10 ml – sti­mu­lează digestia.

* Tinctură de Păpădie – 20 ml – depurativ.

* Tinctură de Leuștean – 10 ml – diu­retic.

* Tinctură de Roiniță – 10 ml – cal­mant.

Se iau – de trei ori pe zi – 15-25 de picături de ames­tec diluate cu puțină apă, cam la 1/2 de oră după mesele prin­cipale. Stimulează digestia, îndepărtează rezi­duuri­le și toxinele.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian