Modelul Zelenski

Mulți l-au subestimat pe Volodimir Zelenski. Ascensiunea sa politică extrem de rapidă, pe curba succesului din tele­vi­ziune și cinema, părea să-l pregătească pentru un mandat decorativ la președinția Ucrainei – un alt rol printre altele, ca ma­rio­netă a marilor oligarhi, care-și împart puterea în spațiul ex-sovietic. Imaginea de „actoraș” o avea de di­nainte să înceapă războiul. Preșe­din­tele rus Vladimir Pu­tin a fost primul care a că­zut în aceas­tă capcană când și-a ima­ginat că Ucraina poa­te fi supusă, printr-o „operațiune specială”, de câteva zile. Convingerea că Volodimir Zelenski va fugi de la Kiev după primele bombar­da­mente ori tentative de asasinat puse la cale împotriva sa a fost gre­șită. Spre surprinderea generală, „acto­rașul” de la Kiev și-a luat în serios rolul de președinte și s-a transformat peste noapte, într-unul dintre pi­lonii de re­zistență ai Ucrai­nei. Emoțio­nant, cu­rajos, credibil, foar­te articulat, me­reu la obiect, discursul lui Zelenski a câș­tigat războiul psihologic cu „partida rusă”, ră­masă înglodată în para­digma propagan­dis­tică sovietică. Turul de forță pe care l-a fă­cut Volodimir Zelenski în aceste săp­tă­mâni, în care s-a adresat celor mai mari adunări parlamentare ale lumii, în care s-a des­chis, cu riscurile de securitate de rigoa­re, întâlnirilor cu presa, în care nu a ezitat să taxeze acrobațiile ma­rilor puteri, l-au trans­format pe „actoraș” într-un interlo­cutor de primă mână pentru marii decidenți ai zilei.

Prestația din aceste zile a lui Volo­di­mir Zelenski și stilul său de comunicare în situații de criză marchează un „îna­inte” și un „după”. De acum încolo, în­tr-un context de forță majoră, toți liderii vor fi comparați, inevitabil, cu Zelenski. Aflat în campanie electorală, președin­te­le francez Emmanuel Macron, altfel un li­der carismatic, unul dintre bunii co­muni­catori din politica mon­dială, nu s-a sfiit să imite stilul Zelenski, renunțând la cos­tumele sale, pentru o ținută de inspi­ra­ție cazonă, precum cele cu care ne-a obiș­nuit președintele ucrainean. Cu sigu­ranță, prin alte cancelarii occidentale, discursurile lui Zelenski sunt deja dise­cate de specialiști pentru a afla cât mai repede secretele prizei la public ale ieșirilor șefului de la Kiev.

Evident că politicianul Volodimir Ze­lenski are limitele sale. Dar liderul Ze­lenski, din aceste zile capitale pentru vii­torul nației sale, se impune ca un model. Se va spune că îl ajută trecutul de „ac­to­raș” în prestațiile sale lipsite de bâlbe și de trac în fața camerelor TV. E drept, dar mesajele sale au priză la public tocmai pentru că nu par „jucate”. Și-apoi, și dic­ția, și vorbitul în public sunt lucruri care se pot învăța, pas cu pas. Necazul cu li­derii politici de la București – care, fără ex­cepție, vorbesc în­câlcit, evaziv, aproa­pe neinteligibil – e că, de-a lungul unor lungi cariere în politică, nu își rezolvă deloc problemele, nu își îmbunătățesc dis­cursul, nu vorbesc mai bine limbile străine… Iar stilul acesta, „Las’ că merge și așa!”, e chiar măsura implicării lor în problemele țării. Când ne mirăm că me­sa­jele din pandemie s-au lovit ca de pe­reți, trebuie să ne gândim, în primul rând, la cum au fost ele comunicate. Are rost să comparăm prestațiile din pande­mie ale alor noștri cu prestațiile lui Volodimir Ze­lenski?

Alegerile prezidențiale din România sunt programate în 2024. S-ar prea putea ca prestația publică să facă diferența: lu­mea întreagă are acum un reper despre cum ar trebui să vorbească un președinte. Avem personaje cu carismă și cu discurs legat prin partidele noastre? Nu prea! Este, în schimb, destul timp pentru cine vrea să pună mâna și să învețe. Nimeni nu se naște învățat ori pregătit pentru ce rol îi rezervă viața. Și Zelenski era un biet „actoraș” acum câteva săptămâni…