Fumurile negre ce otrăvesc aerul bucureștenilor se văd în plină zi de la etajele superioare ale clădirii Parlamentului, iar în unele nopți, mirosul pestilențial al gazelor emanate de marile depozite de deșeuri ajunge până la Palatul Victoria. Și totuși, politicienii noștri își întorc privirea în altă parte într-o tăcere complice. Una dintre excepții: senatorul Dragoș Popescu, care pe lângă munca asiduă de teren, a demarat o serie de proiecte legislative ce ar putea avea un impact major pozitiv pentru sănătatea și calitatea vieții românilor. Doar că instituția ce pune bețe în roate acestor legi este chiar Ministerul Mediului, dovadă că peștele de la cap se împute.
„Bucureștiul, orașul european cu cele mai mari costuri legate de poluare”
– Implicarea dvs. în probleme de mediu este exemplară. Ce vă mână în luptă? Ce motivații aveți?
– Există suficiente studii și date ce arată clar influența nefastă a poluării asupra sănătății publice. Aceasta este motivația mea. Avem rapoarte europene ce cuantifică costurile sociale asociate poluării, iar România are cele mai ridicate astfel de costuri per locuitor, anume – 1810 euro anual. De asemenea, Bucureștiul, cu 3000 de euro anual, este orașul european cu cele mai mari costuri sociale cauzate de problemele de sănătate asociate poluării.
– Ați propus un proiect de lege pentru protecția calității aerului. Nu e suficientă legislația europeană?
– Problema majoră este neaplicarea legilor actuale. Asta încercăm să facem prin noile propuneri legislative, să găsim acele modificări care să facă mai ușoară aplicarea legii de către instituțiile statului. Avem aceste directive europene, dar ele trebuie adaptate, îmbunătățite la nevoile societății românești, realității din țara noastră. Una din inițiativele pe care le-am depus este aceea de transformare în infracțiuni penale a arderilor de deșeuri, care deocamdată sunt catalogate drept contravenții. Se dovedește că nu este suficient, statul nu a găsit pârghiile necesare stopării acestui fenomen. Avem foarte puțini comisari de mediu, care nu sunt întotdeauna pe teren, și nu fac față gravității fenomenului. Nici în București, nici în țară. În multe comune, primarii, pentru a nu plăti prețul salubrizării, preferă să îngroape sau să incendieze gunoiul și să scape de el. Vorbim de o tactică extrem de nocivă, ce ar trebui oprită imediat, dar care se perpetuează fără opreliști. A doua problemă punctuală este legată de dezmembrările de vehicule scoase din uz. Sunt implicate rețele ce se ocupă cu dezmembrări de mașini, scot fracția nemetalică, pe care nu o pot valorifica, o duc pe câmp și o ard. Arderea acestor substanțe eliberează substanțe de 4000 de ori mai toxice decât arderea lemnului. Trebuie să stopăm acest fenomen, care se întâmplă mai mult în sudul țării. În Ardeal, astfel de evenimente se întâmplă mult mai rar.
„Polițiștii nu-și prea cunosc atribuțiile legate de deșeuri”
– Ați surprins deseori astfel de acțiuni de incendieri. Cum reacționează Poliția, instituțiile de control?
– Am să dau ca exemplu satul Bălteni, de lângă mine, din Dâmbovița, o localitate mică, cu 800 de oameni, în care au fost emise nu mai puțin de 23 de avize de mediu pe persoană fizică, pentru gestionarea deșeurilor. Însă nici o autorizație pentru gestionarea deșeurilor din autovehicule scoase din uz. Pentru asta e nevoie de un alt tip de autorizație, dar chiar și în lipsa ei, majoritatea curților sunt pline cu resturi de autovehicule. Aceste avize ar putea fi foarte ușor anulate, pentru că nu corespund, dar nu se face asta. Garda de Mediu are program până după amiaza, iar noaptea, se ard în continuu astfel de părți de autovehicule. Polițiștii nu-și prea cunosc atribuțiile legate de deșeuri, introduse anul trecut prin OUG 92, și, în plus, în astfel de comunități, dacă nu sunt suficiente echipaje, le este frică să intervină, așteaptă întăriri, poate deveni periculos chiar și pentru ei. Când i-am întrebat pe polițiști de ce nu fac filtre la intrarea în localitate pentru a vedea de unde vin acele autovehicule, mi-au răspuns că nu au suficienți oameni. Mai fac câtodată filtru, dau câte o amendă, dar nu descurajează pe nimeni. Cu o lună în urmă, am găsit pe câmp, la Bălteni, patru autocare și cinci microbuze pregătite pentru dezmembrări. Am venit cu Poliția, Garda de Mediu, șeful Poliției Economice pe județ, seara s-au întocmit documentele, rămânând ca a doua zi să fie confiscate vehiculele. De dimineață, s-a mai găsit unul singur, chiar dacă Poliția stătuse în noaptea aceea de pază… Am făcut reclamații la Procuratură, la DNA. Sper să se descopere substraturile poveștii. Până atunci, nu vreau să aduc acuze nefondate.
„Chiar dacă, public, ministrul Mediului se declară de acord cu inițiativa noastră, practic acționează exact invers”
– Uluitoare este și reacția lui Tanczos Barna, ministrul Mediului, care a dat aviz negativ propunerii dvs., pe motiv că… trebuie mai întâi definit cuvântul incendiere!
– În OUG 92, incendierea deșeurilor este interzisă și se consideră contravenție. Noi vrem să o transformăm în infracțiune. Cuvântul este deja în legislație, nu înțeleg sensul controversei. Chiar dacă, public, ministrul Mediului se declară de acord cu inițiativa noastră, practic acționează exact invers. Pe lângă amânarea produsă de „neînțelegerea” acestui cuvânt, ministerul aduce 5 pagini de amendamente, ce n-au nici cea mai mică legătură cu această inițiativă, ci cu… urșii, râșii și alte animale sălbatice!
– Ce alte propuneri legislative ați depus?
– Am lucrat timp de șase luni, alături de echipa cabinetului meu, specialiști din Agenția pentru Protecția Mediului, ONG-uri, comisari din Garda de Mediu, cercetători, profesori universitari. Rezultatul este pe măsura eforturilor depuse, însă Ministerul nu îl dorește. Din punctul meu de vedere, este vorba de bani. Banii ce se acordă Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, contracte pe care le câștigă mereu aceeași firmă, încă de la înființarea Rețelei. Noi am propus crearea unui comitet director, din care să facă parte ONG-uri, institute de cercetare, astfel încât banii statului să fie direcționați corect și eficient. O altă propunere legislativă este crearea unui cazier de mediu, care ar funcționa precum punctele de pe carnetul de conducere. Când ai strâns numărul maxim de puncte, ți se suspendă, pentru o perioadă de timp, autorizația de mediu și trebuie să îți oprești activitatea. Asta i-ar durea cu adevărat pe marii poluatori. Cazierul se referă la agenții economici autorizați, ce au un profit îndeajuns de mare încât să nu le pese de amenzile primite și își continuă activitățile poluante, și, totodată, vizează și primăriile, care îngroapă și ard deșeuri, produc pagube mediului, iar când sunt amendate, plătesc din banii contribuabililor. Alte propuneri sunt legate de transparentizarea datelor privind calitatea aerului, astfel încât orice român să le poată accesa. Aceste date ar trebui să fie publice, nu ascunse prin tot felul de rapoarte, departe de ochii lumii. O altă problemă este că în cazul unor accidente de mediu, autoritățile se sesizează greu, iar populația nu este anunțată. Poluatorii măsoară ei înșiși media emisiilor, și, de multe ori avem motive să ne întrebăm cât de corecte sunt aceste raportări.
