Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Turturica din corcoduș

Foto: Shutterstock – 2

În faţa geamului de la camera mea este plantat un corcoduş având aproape vârsta mea. An de an, „po­doa­ba capilară” a frumosului arbore are grijă ca vara să nu intre căldura în cameră. Am avut privilegiul să privesc în fiecare primăvară cum poposeau fel de fel de turturele pe crengile corcoduşului. Era o adevărată onoare pentru mine să fiu trezită de concertul acestor gingaşe făpturi, care se străduiau dimineaţă de di­mineaţă să mă încânte cu vocea lor, balsam pentru suflet.

Anul trecut, tot în această perioadă de pri­măvară, văzând cât de mult iubesc turturelele corcoduşul, tata s-a hotărât să „instaleze” pe o creangă, chiar la ni­velul geamului meu, un coşuleţ din paie, în speranţa că vreo turturică va hotărî să se mute acolo; bună idee căci, chiar a doua zi, o pasăre dădea târcoale coşu­leţului, ce avea să devină în scurt timp căsuţa ei. Mai cu teamă, mai cu curaj, după multe priviri arun­cate de la distanță, de pe o altă creangă a corco­dușului, turturica s-a hotărât, spre bucuria noastră, să se mute acolo. Cu inima plină de bucurie că făcusem o faptă bună, o priveam zi de zi cum căra mereu paie în noua ei locuinţă, pentru a oferi un culcuş cât mai confor­tabil viitorilor ei copilaşi.

                    După ce a considerat că totul este pregătit, s-a aşezat în cuib şi de acolo nu s-a mai miş­cat vreme de vreo trei săptămâni. În tot acest timp era vi­zitată de lo­god­nicul ei, care avea mereu grijă să o alimenteze cu pro­vizii. Şi ce drăguţi erau, când stăteau a­mân­doi unul lân­gă altul, ea în cuib şi el pe crean­gă, şi se priveau minute în şir! Dar de­gea­ba am așteptat să iasă pu­ii din ouă. Într-o zi, poate din cauză că vremea devenise ploioasă, turturica și-a luat zborul. Ne-am trezit că e cuibul gol. Nu ştim nici în ziua de azi ce s-a întâmplat şi care a fost cauza care a determinat-o să ne părăsească. În fiecare zi ne rugam să se întoarcă şi să ne bucure cu prezenţa ei, dar timpul a trecut, venise iarna, şi odată cu ea, toate speranţele noastre muriseră.

                Acum a venit iarăşi primăvara, şi odată cu ea, a sosit şi un nou musafir în cuib. Această turturică e cu totul specială. Are ochii ca nişte mărgele, iar în jurul gâtului are pictat un colier negru, care îi conferă o eleganţă aparte. E atât de frumoasă şi de gingaşă! Şi ea se pregăteşte să devină mămică şi de accea stă mereu în cuib. Noi o privim în fiecare zi şi vorbim cu ea, o alintăm, iar ea ne răsplăteşte prin privirea ei atât de profundă şi de sinceră. Scriu aceste rânduri cu privirea spre ea, căci este chiar în faţa mea. Nu doarme niciodată, stă mereu şi se uită curioasă prin geam. Deşi au trecut aproape două săptămâni de când s-a instalat în cuib, eu şi familia mea suntem siguri că de data asta o să fim martori la un frumos eveniment, şi anume ieşirea puilor din ouă. Sunt nerăbdătoare să îi văd în primele săptămâni de    viaţă, când mama lor îi îngrijeşte şi îi învaţă să zboare. Trăiesc zi de zi cu speranța că noua mea vecină de cameră instalată în corcoduș, va rămâne în căsuța pe care i-am dăruit-o, încân­tându-ne mereu cu prezența ei.

ELENA P.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian