– Fostul președinte moldovean Igor Dodon a fost reținut într-un dosar de corupere pasivă: acceptarea finanțării partidului politic de către o organizație criminală, trădare de patrie și îmbogățire ilicită. Este acesta un pas riscant pentru Moldova, în actualul context regional? Sau, mai degrabă, un semnal că guvernul pro-european al Maiei Sandu e decis să țină drumul spre UE?
– Cu un teritoriu restrâns și o dotare militară nesemnificativă, Republica Moldova nu poate rezista tendințelor expansioniste vizibile ale Rusiei, decât cu protecția Occidentului. Nu poate cere aderarea la NATO, căci populația nu susține acest demers, și nici nu ar fi primită, din cauza conflictului teritorial înghețat din Transnistria. În consecință, are nevoie de umbrela Uniunii Europene. Șansa sa istorică este faptul că UE și NATO, care acționează indirect, doresc să-și apere frontiera estică și să ajute Ucraina, celălalt vecin al RM, deci sunt decise să susțină un regim pro-european la Chișinău. Marea Britanie a declarat, chiar, că dorește, prin acorduri bilaterale, să înarmeze Moldova la standarde NATO. Arestarea lui Igor Dodon este un gest curajos și necesar pentru credibilitatea guvernului reformist și pentru consolidarea parcursului său european. Este o lovitură aplicată sistemului politic corupt, pe care Maia Sandu și partidul său au promis că le vor eradica – un sistem construit după modelul regimului de la Kremlin, care ține RM captivă în sfera Rusiei și o condamnă la subdezvoltare și sărăcie, pentru că, după cum a demonstrat Mark Galeotti, expert în istoria Rusiei contemporane, Rusia lui Putin este o simbioză între un regim autoritar și un conglomerat de rețele de tip mafiot. Noile autorități de peste Prut își demonstrează însă voința politică de a scoate țara de sub semnul acestui sistem generat de Rusia, și de a se apropia de standardele europene. Desigur, judecând după experiența Ucrainei și a Georgiei, Moscova consideră anti-corupția și apropierea de UE un afront la adresa sa, ceea ce generează riscuri pentru Maia Sandu și echipa ei. În plus, actualul regim este contestat și de minoritatea găgăuză, manifest filo-rusă. Dar armata rusă este blocată în estul Ucrainei și nu poate deschide deocamdată un nou front în sud-vest. În plus, decapitarea rețelei mafiote prin arestarea lui Igor Dodon va destabiliza această rețea și va spori sprijinul populației pentru actualul regim și politica sa externă.
– Un nou episod sângeros – un atac cu arme de asalt asupra elevilor unei școli, a îndoliat Statele Unite și a redeschis vechea dispută legată de deținerea armelor de foc. Dacă președintele Joe Biden cere reglementarea lor mai strictă, rivalul său, Donald Trump, face constant lobby pentru producătorii de arme. Va influența această dispută viitoarele alegeri prezidențiale din SUA? Și cum ar lupta Occidentul cu Rusia lui Putin, cu Donald Trump la Casa Albă?
– Disputa legată de reglementarea deținerii armelor de foc nu are cum să nu influențeze și următoarele alegeri prezidențiale din SUA, pentru că în electoratul american s-a creat o falie între cei care susțin accesul aproape liber la aceste arme, votanții lui Trump, și cei care se tem pentru viețile lor și ale copiilor lor. Asociația producătorilor de arme de foc, deși a intrat recent în faliment, a finanțat de-a lungul anilor mulți politicieni republicani, care i-au rămas loiali și care, împreună cu organizațiile de media arondate partidului lor, cultivă o mentalitate favorabilă „auto-apărării”, ca în Vestul sălbatic. Acești politicieni s-au impus întotdeauna, și datorită sistemului electoral anacronic din SUA. Astfel, nici Barack Obama, nici Joe Biden, nu au reușit să treacă prin Congres legi care să restrângă accesul la armele de asalt, pentru că nu au avut o majoritate clară în Senat, unde au fost blocați de republicani. Anul acesta, au avut loc deja 27 de incidente armate sângeroase, dar republicanii au sabotat și cea mai recentă tentativă legislativă a democraților, de a limita accesul la armele de foc. Nu există, deci, nici o șansă să se schimbe ceva anul acesta, iar dacă republicanii vor câștiga și mai multe locuri în Senat în alegerile de la jumătatea mandatului („midterm elections”), atunci este doar o chestiune de timp până când americanii își vor plânge din nou copiii secerați de mitraliera unui detracat. În „excepționalismul” lor, americanii refuză să vadă că sunt unica țară în care populația deține un număr record de arme și în care au loc atât de multe atacuri armate, deși există statistici elocvente. Trump cere, în schimb, ca profesorii să poarte arme, și școlile să devină fortărețe, iar guvernul să nu mai cheltuiască atât de mult pentru ajutorarea Ucrainei. Așadar, dacă va ajunge președinte, Trump nu va susține în nici un fel lupta Occidentului împotriva expansionismului rusesc. Nu a spus el, la Helsinki, în 2018, că are mai multă încredere în Putin decât în serviciile secrete ale SUA?
