Selecția „Formula AS”

* Cristian Preda, „Robul succesului. Viața politică a lui Victor Eftimiu sub șase constituții”, Ed. Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 318 p.

Pe Cristian Preda îl știți probabil ca politolog și fost euro­parlamentar cu adevărat reprezentativ (spre deo­sebire de sinecuriști). E profesor de științe politice la Universitatea București și a publicat volume bine documentate despre gândirea politică românească. Noua lui carte, deși legată de subiectul în care e specialist, are o arie de interes mai mare: re­constituie biografia unui scriitor de succes la vre­mea lui, care a ocupat funcții înalte atât înainte cât și după 1948, iar azi e căzut în desuetudine, uitat. Ce l-a interesat pe Cristian Preda în acest studiu despre parcursul lui Victor Eftimiu (1889-1972) prin două războaie mondiale și mai multe regimuri autoritare ori totalitare e felul cum s-a adaptat fie­căruia, în ce mod a reușit el, în confruntarea cu sta­tul, să rămână o personalitate a vieții publice și cu ce costuri. Reconstituirea biografiei politice a lui Victor Eftimiu s-a bazat pe o cercetare laborioasă în fonduri de arhivă de la Academia Română, de la M.A.E., de la CNSAS (unde există 23 de dosare de urmărire, însumând 13.000 de pagini, pe numele de cod al scriitorului, „Vasile”), dar și în arhive din Al­bania. Plus mărturii scrise ale contemporanilor lui „care l-au adorat sau i-au fost detractori”. Ca în toa­te celelalte studii ale profesorului de științe po­litice, ma­joritatea afirmațiilor trimit la surse, la docu­mente, notele însumând aproape o treime din carte. Cristian Preda e riguros, nu cedează tentației de a povesti folosindu-și imaginația, deși are de a face cu un personaj legendar (în tine­rețea mea încă circulau pe seama lui Eftimiu o mulțime de anecdote). Recons­tituirea vieții acestui „rob al succesului” merge din­spre pre­zent spre trecut, fiindcă astfel, crede bio­gra­­ful, se vede mai bine „nu doar cât de instabilă a fost lumea secolului XX, dar și cât de aspru a fost acest veac până și cu cei care au avut parte la urma urmei de o viață fericită”. Iar Victor Eftimiu a fost unul din­tre aceștia. Pe de o parte, fiindcă era în­zestrat cu o uimitoare ușurință de a scrie în toate genurile, fi­ind mereu prezent în libră­rii, pe scene de teatru, în gazete, pe de alta, fiindcă era un maestru al abili­tății duplicitare: reușea să „se aranjeze” cu cei de la putere fără să se compromită față de cei­lalți. De exemplu, dacă în anii ‘930 a fost membru PNȚ și de­putat al acestui partid în Parlament, după instau­rarea comunismului n-a intrat la pușcărie, ci în grațiile lui Gheorghiu-Dej, semnând cu numele lui faimos poezii și articole „pe linie”. Fără să de­vină membru PMR și nici informator al Securității, s-a bucurat de apreciere oficială și de funcții bine retribuite, a fost membru al Aca­demiei, a intrat din 1957 în manua­lele școlare. A fost răsplătit pentru scrierile lui de propagandă atât de regimul Dej cât și de Ceaușescu, decorat ca „Erou al muncii socia­liste”, lăsat (sau trimis) să voiajeze în străinătate. Îl revendica și Enver Hodja, ca scriitor albanez, fiindcă se născuse și trăise până la 5 ani în Al­bania (cetățenia română o pri­mise abia în 1919, când era deja di­rector al Teatrului Național și își făcuse un nume ca dramaturg, poet și publicist român). Membru al Masoneriei și președinte al PEN-Clubului român din 1933 – și-a asumat public aceste apartenențe deși în timpul dictaturii anto­nesciene ele îl făceau suspect, ca și atitudinea lui antirăzboi care i-a adus internarea în lagărul de la Tg. Jiu. Ceea ce i-a folosit la C.V. după 1945, când și-a continuat scrisul pro­lific, o adevărată industrie, și s-a bucurat de privi­legii. Cristian Preda își tra­tează obiectiv și cu sobri­etate personajul care cu­nos­cuse sărăcia în tinerețea gazetărească bucu­reșteană și la Paris dar care, în anii 50-60 își ajuta cu bani confrații persecutați de comuniști. Cât des­pre viața intimă, ea nu intră în preocupările biogra­fului. Căsătorit în 1914 cu ac­trița Agepsina Macri, Eftimiu a fost un libertin des­pre care s-au vehiculat bârfe savuroase. Biograful trimite doar la dosarul de urmărire în care securiștii înregistrează vreo 20 de femei cu care deja-bătrânul Eftimiu se află în relații intime și cu care cheltuiește mulți bani (câte­va dintre ele sunt propuse pentru o eventuală re­crutare). Fără să-și depășească do­meniul de com­petență și lăsând pe seama criticilor și istoricilor literari evaluarea operei, Cristian Preda ne-a pus la dispoziție multe informații inedite și teme de meditație.