ROMÂNI CARE AU REUȘIT: Pensiunea „Inima Bucovinei” – Frasin

Dacă e să ne gândim în care domeniu de afaceri găsim cei mai mulți români ca­re au reușit, cu siguranță acesta ar fi domeniul turismului. Românii sunt „lucrători în turism”, înnăscuți. De când ne știm, am fost bucu­roși de oaspeți, iar cei ce vin din lumea largă, oda­tă ce ne descoperă, rar să nu revină pe melea­gurile noastre. De ce o fac? Pentru frumusețea nemai­văzută a peisajelor, pentru omenia ce-i uimește, pentru dragul cu care-i întâmpinăm, pentru că le așezăm pe masă bucate simple, dar gustoase și sănătoase. E drept că, de când a devenit o afacere aparent la îndemâna oricui, în turismul românesc au apărut și destui neaveniți. Dar nu despre aceș­tia vreau să vă vorbesc. Ci despre un loc aparte, care-ți oferă exact ce-ți trebuie spre a uita, pentru o vreme, de toate relele lumii: Inima Bu­covinei, o pensiune din localitatea Frasin, județul Suceava. Doru Cîrligeanu, cel care o adminis­trează, e de profesie inginer textilist, dar care a reușit cu brio în domeniul turismului.

Slănină, ceapă și fân cosit

La marginea localității Frasin, urcă un dru­meag pietruit, printre pâlcuri de copaci și case frumos gospodărite. Dincolo de un gard trainic, din lemn, o poiană uriașă ți se deschide înainte și, la capătul ei, în dunga pădurii, e pensiunea Inima Bucovinei. Pâ­nă la ea, pe partea stângă a drumului, flori de câmp, cât vezi cu ochii, aștep­tând vremea coasei. Pe dreapta, vremea asta a trecut deja și-n aer se simte o adiere inegalabilă, de fân proaspăt cosit. Gaz­de­le te-ntâmpină cu un pahar de țuică și un platou cu slănină și ceapă. Cu zâmbete și mușcate roșii pe la ferestre.

Imediat după ter­minarea facultății, la doar 23 de ani, Doru Cîrligeanu și-a des­chis, împreună cu alți doi prieteni, o firmă proprie, cu 30-40 de angajați permanent. Au trecut 30 de ani de atunci, firma încă e­xis­tă, dar nu cu acti­vi­tatea inițială. A cumpărat un teren generos, pe ca­re se află acum pensiunea. Nimeni nu punea, pe-atunci, preț pe terenuri, ba câte unii l-au mai și luat în râs. Dar el tocmai descoperise Austria și așa și-a dat seama ce potențial turistic imens are col­țul de Românie în care trăiește. „Suntem o zo­nă cu potențial turistic, ecumenic, în primul rând, ca­re atra­ge foarte mulți turiști din Europa. Avem, de ase­me­nea, și turism sportiv, balneo­cli­materic, iar te­renul l-am ales în Frasin, pentru că e oa­recum cen­tral, aproape de toate    acestea”, spune Doru Cîrligeanu.

Pe partea financiară, a investit, ini­­țial, bani personali. Apoi a găsit po­­si­bilitatea de finanțare prin pro­gramul SAPARD, pentru care a pre­gătit stufoasa documentație împreună cu un prieten, căci încă nu erau mulți care să se priceapă la asta. „Con­tractul nostru a fost unul dintre pri­mele din țară finanțate prin SA­PARD. A fost greu, dar important e să vrei, și atunci când dai de greu, să nu clachezi, să mergi mai departe”.

Descriere de paradis

– Cum s-a întâmplat ca un inginer textilist să pună pe roate o pensiune turistică, și încă una de patru stele?

– Aș spune, cum spune românul, că „Așa a fost să fie!”. Totuși, ca să ajung și să înțeleg aceas­tă activitate, am făcut cursuri de manage­ment în turism, mi-am scos brevet în turism, apoi am făcut cursuri de auditor extern, în domeniul cali­tății, organizate de o firmă din Germania. Abia așa ajungi să înțelegi ce trebuie să faci ca să gre­șești mai puțin. Aceeași firmă din Germania ne-a făcut recent o monitorizare a satisfacției turiștilor noștri și aceste rezultate, chiar dacă nu le facem pu­blice, sunt un fel de au­dit intern, care ne aju­tă să ne cunoaștem și punctele bune, și pe ce­le slabe.   

Încă de la început, Doru Cârligeanu a știut că își dorește să aibă ca oaspeți și familii cu copii, de aceea a păstrat liber un teren de două hectare, în fața pen­siu­nii. Sunt amenajate locuri de joacă, cu groa­pă de nisip, balansoare, tobogane, iar pajiștea e cu totul la dispoziția celor mici, pot alerga și se pot juca în voie, fără nici o grijă și fără să necesite supravegherea minut cu minut a pă­rinților.

– Cum le reco­man­dați pensiunea, celor care ar dori să-și pe­treacă vacanța aici?

– În general, turistul care pleacă în vacanță își dorește un loc mai retras, liniștit, să aibă un spațiu sigur de joacă pen­tru copii, să aibă unde să alerge, să poată vizita ușor obiectivele zonei. Avem un grup de clienți fideli din Iași, care vin iarna pentru schi: suntem cam la jumătatea distanței între două pâr­tii de schi, cea de la Câmpulung Moldovenesc și cea de la Gura Humorului. Din Frasin, e ușor de ajuns la mai toate mânăstirile din Bucovina, la fel, la mocănița Huțulca, de la Moldovița, unde e și celebrul muzeu al ouălor încondeiate. Sunt multe, foarte multe de văzut în zonă. În plus, am dorit să le punem la dispoziție oaspeților noștri, în caz că e vreme urâtă, și un spațiu neconvențional în care să-și poată petrece timpul. Așa am gândit stâna tradițională bucovineană, o clădire din lemn ro­tund, acoperită cu draniță, din care nu lipsește zona de comarnic, unde se stoarce brânza, dar nici o sobă de mari dimensiuni, pe care se fierbe lap­tele pentru caș, care are, de asemenea, și un cup­tor pe măsură. Pe două mese lungi, și ele din lemn masiv, stau frumos aliniate străchini și blide de lut, iar băncuțele ce le mărginesc sunt acoperite cu covoare de lână, țesute în război. Aperitivele, românești și de-ale locului, sunt servite pe doguri de lemn, țuica și vinul se beau din ulcele de lut, vesel colorate, iar pe sobă sunt patru ceaune mari, cu feluri de mâncare aburinde, din care oaspeții sunt invitați să-și aleagă, după poftă: balmoș, varză cu cârnați, de influență imperială, tocană de vițel sau cartofi copți pe plită, ca-n copilăria mul­tora dintre noi. La desert, niște brânzoaice proas­păt scoase din cuptor.

Echipa pensiunii Inima Bucovinei numără șapte persoane. Măiestria bucătarului o apreciezi în bucatele puse dinainte, iar cele două ospătărițe au o prezență discretă. Aproape nu vezi când îți aduc mâncarea sau cafeaua și nici când eliberează masa, la final. Par a ști dinainte cine și de ce anu­me mai are nevoie, în afara celor aflate deja pe masa întinsă fără cusur. La fel, ca și cei care se ocu­pă de treburile administrative și care, la ne­voie, îi duc, cu mașina, pe clienți, la gară sau în oricare colț îndepărtat își doresc să ajungă. Ni­meni nu se enervează, orice problemă e rezolvată cu calm, chiar și atunci când se întâmplă să fie câte un turist mai temperamental. „Secretul unei astfel de echipe longevive e să-i selectezi bine de la început, apoi să-i respecți. Cred că ăsta e cel mai simplu mod de a manageria o echipă: să-ți respecți întâi tu, ca șef, angajații, pentru a te pu­tea bucura, la rândul tău, de respectul lor”, spune Doru Cîrligeanu.

Ca într-un tablou ireal, imediat în spatele pen­siunii se întinde, cât nici măcar nu poți cuprinde cu ochii, o pădure de brazi. Înalți, drepți, își pri­vesc de sus confrații mai tineri, de pe crengile că­rora încă poți culege cu ușurință muguri de brad, căci e vremea siropului aromat, numai bun de băut mai la iarnă. Prin păturile de mușchi, florice­le galbene și, ici, colo, frăguțe ce abia dau în pârg. Pe o băncuță, cei de la pensiune pun zilnic câte-un pumn de nuci, pentru veverițele jucăușe. Pă­sări cântă, vântul adie ușor și razele soarelui abia reu­șesc să se strecoare, ici, colo, printre crengile de brazi. Inima Bucovinei nu e doar o pen­siune cu­rată și elegantă, ci un sentiment de liniște și bine, cu care te încarci, gratis, la Frasin, în județul Suceava.