MEDICINĂ JAPONEZĂ – Jin Shin Jyutsu

– Străvechea artă orientală a vindecării cu mâinile este redescoperită în zilele noastre. Ajutați-vă singuri, fie că aveți dureri de spate, de cap, de burtă, insomnii, amețeli, stări de oboseală sau neliniște. Circuitul energetic al corpului va fi restabilit –

Vă aflați la sfârșitul unei zile de muncă lungi și grele. Pe drumul spre casă, vă umple de nervi semnalizatorul de la bordul mașinii, cu beculețul lui roșu, care averti­zează insistent că rezervorul de carburant aproape s-a golit. Într-un târziu, ajungeți în fața ușii, dar n-o puteți descuia imediat, fiind­că ați rătăcit cheia. Vă simțiți ceafa întărită ca piatra, capul ca de plumb și aveți un vâjâit în urechi. Cre­deți că v-ar trebui un concediu de minimum trei săp­tămâni, ca să vă reveniți. Greșit. N-aveți nevoie de nimic altceva, decât de propriile mâini. Cu­prin­de­ți-vă gâtul cu mâna stân­gă, astfel încât vârfurile dege­telor să fie plasate chiar lângă coloa­na vertebrală, în stânga ei, în timp ce palma mâinii drepte o așezați pe osul coccigian („noa­­dă”). Rămâneți în această po­ziție și, după circa zece sau cinci­sprezece minute, veți con­stata că starea vi s-a schimbat categoric în bine. Vă suspectați că ați luat-o razna sau vă între­bați dacă nu cumva e vorba de autosugestie? Nici­decum – v-a ajutat Jin Shin Jyutsu (se pronunță „Gin Șin Gitsu”), o veche metodă terapeutică japoneză.

Vindecarea lui Dumnezeu

Jin Shin Jyutsu înseamnă în traducere „Arta Creatorului, transmisă prin omul plin de compasiune”. Cu o vechime de aproximativ 5000 de ani, tehnica a trecut de la maeștri la discipoli, dar în decursul veacurilor, a fost acoperită treptat de uitare. Cel ce a readus-o la viață (pentru a-și salva el însuși viața) a fost japonezul Jiro Murai (1868-1961), care în urma traiului său dezordonat era, la numai 26 de ani, un bolnav fără leac, cu trupul distrus din pricina diverselor excese. Nu mai întrezărea nicio rază de speranță, așa că a cerut să fie dus pe o culme de munte, unde voia să-și aștepte moartea. Lăsat singur acolo, a postit șapte zile la rând, a meditat și a executat mudre (niș­te poziții anume ale degetelor), imitând ceea ce observase la statuile lui Buddha. Se sim­țea din ce în ce mai secătuit de putere. Și totuși, Jiro Murai n-a murit. În loc să închidă ochii pentru totdeauna, în a șaptea zi s-a pomenit, dintr-odată, inundat de un șuvoi nestăvilit de energie. Era vindecat și devenise alt om, unul care și-a dedi­cat restul vieții unei cercetări apro­fundate a resorturilor miraculoasei lui însănă­toșiri. S-a numărat printre puținele persoane cărora li s-a permis accesul la Arhivele Imperiale și la marele templu din Ise, sanctuarul suprem al șintois­mului. În templu, el a avut posibilitatea să stu­dieze „Kojiki” („Cartea lucrurilor din vechi­me”), scrisă în anul 712 înainte de nașterea lui Hris­tos, care conține mitul șintoist al Genezei.

Adunase deja un volum impresionant de cu­noș­tințe, dar, cu toate acestea, lecturile nu-l adu­seseră încă acolo unde spera să acceadă: la înțe­legerea adevăratei esențe a proceselor vitale. Abia câțiva ani mai târziu, după o viziune noc­turnă, a început să scrie febril, ca împins de o forță nevă­zută. El a interpretat interconexiunile energetice din corpul uman în lumina învățătu­rilor preluate din „Kojiki”, iar Jin Shin Jyutsu păs­trează și astăzi această aură spirituală. Faptul că în prezent metoda a migrat în Occident, unde se bucură de mare trecere, i se da­torează unei eleve a maestrului Mu­rai, Mary Mariko, o japoneză năs­cută și crescută în Statele Unite, care la un mo­ment dat a plecat în Japonia, din dorința de a explora țara de origine a strămoșilor ei și cu intenția de a studia acolo, pentru a fi acceptată ulterior în diplomație. Nu­mai că i s-a oferit prilejul să-l cunoas­că pe Jiro Murai și aceasta a fost una din acele întâlniri care îți de­viază traiectoria întregii exis­tențe. A rămas în Țara Soarelui Răsare vreme de șase ani, timp în care a învățat temeinic Jin Shin Jyutsu. Apoi, pe la mijlocul secolului trecut, s-a întors în Ame­rica, unde a început să practice și să popularizeze această formă de terapie. În prezent, există și în unele țări de pe continentul european cabinete specializate și cursuri de instruire a tera­peuților.

La fel ca medicina tradițională chineză, și Jin Shin Jyutsu pornește de la ideea că orice ființă vie este conectată și se alimentează dintr-un rezervor infinit de energie a universului: energia vitală. Ea ține în viață și trupurile noastre, care nu sunt în fond altceva decât niște sisteme ener­getice complexe, formate din di­verse circuite. Adepții me­todei consideră că în cor­pul uman funcționează trei canale energetice princi­pale, și anume:

* Canalul central este de formă ovală și mai mare decât celelalte două. Aici, energia pornește din zona feței, coboară către piept, abdomen, șolduri și apoi urcă din nou spre cap, mergând de-a lungul coloanei vertebrale.

* Canalul de supraveghere stâng controlează funcțiile organismului în jumătatea lui stângă, fiind totodată responsabil pentru raportarea la trecut, materialul genetic moștenit și gândirea logică.

* Canalul de supraveghere drept guvernează funcțiile pe partea dreaptă a corpului și susține existența în prezent, capacitatea de regenerare și intuiția. De asemenea, energia poate circula pe trasee intermediare între cele două canale de supraveghere, în    scopul de a le armoniza.

Când circuitele energetice se dereglează, sun­tem amenințați de boli atât în planul psihic, cât și în cel fizic. Dacă în suflet apar turbulențe, ele se extind inevitabil asupra corpului – și invers. Pe termen lung, frica, mânia sau durerea provo­cată de pierderea unei persoane dragi pot genera dizarmonii la fel de grave ca alimentația nesă­nătoasă, noxele din mediu, somnul insuficient sau regimul de viață sedentar. Tehnicile Jin Shin Jyutsu armonizează trupul și sufletul, realizând aceasta într-un mod foarte simplu: accesul la flu­xurile de energie este posibil prin 26 de puncte răspândite pe suprafața corpului și dispuse sime­tric, în perechi. Numite „încuietori energe­tice de siguranță”, au rolul de a preveni even­tualele pier­deri masive de energie din sistemul organismului nostru și de aceea unele din ele se închid, în mo­mentul când se fac simțite dezechi­libre fizice, men­­tale ori emoționale. Atunci va fi necesar să ac­ționăm pentru restabilirea echili­brului ener­getic.

„Încuietorile” sunt un fel de porți prin inter­mediul cărora pot fi stimulate fluxurile energe­tice. Este suficient să ne punem mâi­nile pe câte o pereche din aceste punc­te, pe dea­supra hainelor, atingând doar locurile respective fără să le apăsăm ori să le fre­căm. Încuietorile energetice de si­guranță au o mărime aproximativ egală cu aceea a palmelor, așadar, va fi imposibil să le ratăm. Contactul cu mâinile noastre im­pul­sio­nează circuitele energetice care, la rândul lor, vor acționa asupra organelor, limfei, procesului de formare a celulelor sangvine sau de refacere a țesutului osos. În subsidiar, fluxurile energetice elimină și impuritățile sufletești: emoțiile nega­tive acumulate în timp. Jin Shin Jyutsu este o metodă relaxantă și blândă, foarte potrivită pentru bolnavii cronici, oamenii vârstnici și copiii mici.

Cele șapte poziții esențiale

Acesta este un exercițiu complet, care vizează o reechilibrare energetică generală a organis­mului, manifestată prin inducerea unei stări de calm și confort – fizic și psihic. Ea se reali­zează prin pu­nerea mâinilor în anumite puncte de pe supra­fața corpului, care permit comunicarea cu canalul ener­getic central, considerat a fi sursa ce ne între­ține viața. Cu o durată de aproximativ 20 de mi­nute, exercițiul se poate efectua la începutul sau la sfârșitul zilei. Dimineața, el are un puternic e­fect stimulativ, iar seara ne rela­xează, ajutându-ne să adormim mai ușor. Fiecare dintre pozițiile indi­cate mai jos se menține doar atâta timp cât n-o resim­țim ca obositoare (circa 2 minute).

Poziția 1 – Așezați mâna dreaptă pe creștetul capului și degetele mâinii stângi pe frunte, între sprâncene. Mâna dreaptă va rămâne pe cap până la poziția 6.

Poziția 2 – Aduceți palma stângă în contact cu vârful nasului.

Poziția 3 – Puneți mâna stângă, pe rând, în adânciturile dintre clavicule.

Poziția 4 – Duceți mâna stângă la mijlocul sternului.

Poziția 5 – Mutați mâ­na stângă la capătul in­fe­rior al sternului, imediat deasupra plexului solar.

Poziția 6 – Plasați mâ­na stângă la marginea su­pe­rioară a pubisului.

Poziția 7 – În timp ce mâna stângă rămâne la pu­bis, mâna dreaptă se duce pe noadă.

Secretul degetelor

O altă modalitate de acces către circuitele ener­getice din corpul nostru o reprezintă degetele. Procedura este foarte simplă: unul din degetele de la o mână se prinde cu mâna cealaltă și se ține astfel un timp, cu o apăsare ușoară. Aceasta re­prezintă o „intervenție de urgență”, care ne poate rezolva în scurt timp anumite probleme. De pildă, am luat seara târziu o cină prea consistentă și ne-a căzut greu la stomac. Dacă vom ține o vreme unul din degetele mari în mâna cealaltă făcută pumn, strân­gându-l ușor, ne vom simți cu­rând mai bine. Fiecărui deget îi corespund câte două organe care, la rândul lor, sunt asociate cu o serie de emoții și simptome fizice. Prin atingerea degetului, transmitem energie acelor organe și, eliminând dezechilibrul energetic, facem să dispară simptomele și emoțiile ne­gative. De aceea, considerăm im­portant să cunoaștem repartizarea lor la nivelul mâinii.

Degetul mare

Organe – Stomacul și splina.

Emoții – Anxietate, depresie, îngrijorare, stări de agitație și nervozitate.

Simptome fizice – Dureri de stomac, de cap, probleme ale pielii.

Arătătorul

Organe – Rinichii și vezica urinară.   

Emoții – Frică, frustrare, confuzie mentală.

Simptome fizice – Dureri articulare și muscu­lare, dureri de spate, probleme ale dinților și gin­giilor, indigestii, diverse dependențe.

Degetul mijlociu

Organe – Ficatul și vezica biliară.

Emoții – Mânie, irascibilitate, indecizie.

Simptome fizice – Oboseală, spasme muscu­lare, probleme ale sistemului circulator, migrene, dureri de cap localizate în zona frontală, scăderea acuității vizuale, dereglări ale ciclului menstrual.

Inelarul

Organe – Plămânii și intestinul gros.

Emoții – Tristețe, negativism, teamă de aban­don, durere provocată de o despărțire.

Simptome fizice – Dificultăți de digestie, probleme cutanate grave, astm și alte afecțiuni respiratorii, tinitus (zgomote în urechi).

Degetul mic

Organe – Inima și intestinul subțire.

Emoții – Stimă de sine scăzută, atitudine exagerat de critică față de ceilalți, neîncredere, nesiguranță, nervozitate.

Simptome fizice – Hipertensiune arterială, afecțiuni cardiace, pro­ble­me ale oaselor și ale sistemului ner­vos.

Fiind atât de ușor de aplicat, această tehnică de armonizare a energiei cu ajutorul degetelor poate fi utilizată oricând și oriunde: într-o sală de așteptare,    în autobuz sau tramvai, la cinematograf, de ase­menea și acasă, în timp ce vă uitați la televizor sau citiți o carte. Este potrivită pentru oricine și acce­sibilă oricui – o folosesc până și copiii, fără să știe, atunci când își sug instinctiv un deget. Iar reguli inflexibile nu există: dacă observați că v-au apărut două emoții negative, nimic nu vă împiedică să țineți îm­preună ambele degete care corespund acelor stări afective neplăcute. În cazul anxietății sau al agi­tației nervoase (resimțite, de exemplu, în ajunul unui examen sau înaintea altui eveniment căruia îi acordați o însemnătate deosebită), chiar se recomandă să țineți trei degete simultan vârâte în palma celeilalte mâini (de astă dată nu contează care vor fi ele, aveți libertatea să le alegeți). Extrem de util este și următorul exercițiu, care armonizează rapid toate circuitele energetice, oferindu-vă o stare generală de bine: cuprindeți cu o mână degetul mare de la cealaltă, ținându-l pe du­rata a trei respirații profunde, apoi repetați gestul cu degetul mare de la mâna opusă. Con­tinuați în același mod cu arătătorul, degetul mijlociu, ine­larul și degetul mic, de fiecare dată respirând de trei ori. La sfârșit, împreunați mâi­nile ca pentru rugăciune. De obicei, efectul se face simțit ime­diat.

Ceva mai complicate sunt mudrele (mudras). Preluate din practica yoghină, aceste poziții speciale ale degetelor au semnificații de simbol și valențe ritualice. Ele restabilesc echilibrul energetic în anumite părți ale corpului, dar și în plan psihic. Iată aici câteva exemple.

Oboseală și melancolie   

Puneți degetul ma­re al mâinii drepte pe par­tea internă a dege­tului mijlociu de la mâna stân­­gă, iar restul dege­telor, pe partea lui ex­ternă. Ajută la: – o­bo­seală – vedere înce­țo­șată – melancolie, stări depresive.

Foame și epuizare

Degetul mare și cel mij­lociu de la mâna    dreap­­tă formează un cerc. Strecurați între ele vârful degetului mare al mâinii stângi. Ajută la: – apetit exagerat pen­tru dul­ciuri – erupții cutanate – oboseală, epuizare.

Respirație grea

Formați un cerc, a­șe­zând buricul dege­tu­lui mare pe unghia ine­laru­lui. Ajută la: – mers mult pe jos, aler­gare, drumeții – dureri de urechi – îmbu­nă­tă­țirea oxigenării celulare.

Stres și picioare obosite

În timp ce împreunați mâinile, alipiți fețele interne ale celor două degete mijlocii. Ajută la: – probleme digestive – picioare grele sau obosite – stres.

Dureri de spate

Alăturați unghiile am­belor degete mijlocii. Ajută la: – dureri de spa­te – stări de indispoziție.