Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Viktor Orban controlează nu doar o parte din guvernul României, ci și o parte a electoratului din țara noastră”

– Prezent zilele trecute la Băile Tușnad, pre­mie­rul maghiar Viktor Orbán a făcut mai multe de­cla­rații controversate, de față cu membri ai Guver­nului României din cadrul UDMR. Ar fi necesară o de­limitare față de ele, din partea premierului sau a pre­ședintelui țării? Cum interpretați evenimentele de la Tușnad, devenite tradiționale? Mai există țări ale Europei în care să se permită așa ceva?

– După cum observa și directorul Institutului Re­gal Britanic al Forțelor Armate Unite, influentul și expe­rimentatul Jonathan Eyal, nu există multe țări în lume în care să fie permise intervenții de genul celor pe care le practică, de mulți ani, Viktor Orbán în Ro­mâ­nia, ignorând autoritățile de la București și com­portându-se ca un conducător de facto al maghiarilor din Transilvania. Dar când te aliezi la guvernare cu valeții lui    Viktor Orbán, adică UDMR, cum să-i dai replica liderului FIDESZ? Grav este că un personaj politic anti-european și înfeudat lui Vladimir Putin controlează, de fapt, nu numai o parte din guvernul României, ci și o parte a electoratului din țara noastră, ceea ce nu-i tulbură nici pe premierul Ciucă, nici pe președintele Iohannis. Aceștia ar fi trebuit să reac­țio­neze imediat la discursul premierului ungar, care ple­da pentru desființarea UE, pentru interesele Mos­covei și pentru suveranitatea Ungariei asupra Transilvaniei, chiar dacă nu o spunea explicit. Au trimis în schimb per­sonaje din eșalonul al doilea, să dea niște replici stân­gace, în binecunoscuta limbă de lemn. S-a conti­nuat, astfel, atitudinea tolerantă față de ingerințele Un­gariei în Transilvania și față de anti-europenismul ei agresiv. Din păcate, nici societatea civilă, nici in­telec­tualii români de marcă, nu s-au sinchisit să con­tra­careze discursul și demersurile lui Orbán, încât aces­ta a ajuns să fie perceput, de mai mult de jumătate dintre români, potrivit unor sondaje, drept un lider pu­ternic și patriot. În comparație cu conducătorii Româ­niei, în unele privințe, poate chiar este, deși și-a dus țara la periferia UE și a NATO și a pus-o la dispoziția Rusiei.    În ce-i privește pe guvernanții români, deși ofi­cial se declară europeniști și atlantiști, ei împărtă­șesc, de fapt, o bună parte din ideile anti-UE și anti-NATO ale premierului ungar, precum și metodele sale iliberale (dacă ne uităm doar la anti-corupția parali­zată, justiția controlată politic și mass media aservite pu­terii din Ungaria). De fapt, din decembrie 1989 încoace, trădarea intereselor naționale îmbracă la noi forme insidioase și „originale” .

– Rusia a atacat portul Odesa la doar o zi după ce se angajase, printr-un tratat semnat de față cu re­prezentanții ONU și ai Turciei, să faciliteze reluarea exporturilor de cereale ucrainene prin Marea Nea­gră. Cât de importantă este reluarea exporturilor de ce­reale în acest moment și care sunt pericolele ter­giversării sau îngreunării acestui proces?

– Reluarea exporturilor de cereale din Ucraina este vitală atât pentru economia Ucrainei, cât și pentru eco­nomia mondială, dar mai ales pentru aproape 50 de milioane de suflete din Africa și din Orientul Mijlociu, care depind de grânele ucrainene pentru a supra­vie­țui. Pericolul foametei în aceste zone este real, motiv pentru care ONU s-a implicat în încheierea acordului menit să deblocheze comerțul cu cereale. Iar Marea Neagră este principala cale de acces pentru aceste ex­porturi, transportul terestru fiind mai puțin eficient, deși UE a făcut eforturi mari pentru a-l facilita. Să nu uităm totodată că, dacă vor fi amenințați cu foametea, locuitorii acestor zone vor migra masiv spre Europa, fie că europenii îi doresc sau nu. Pe de altă parte, dacă nu își va putea exporta cerealele, Ucraina va pierde o sursă substanțială de venituri, iar dacă nu eliberează si­lozurile, nu va avea spațiu de depozitare pentru re­col­ta viitoare, ceea ce îi va ruina pe agricultorii ucrai­neni și va declanșa o criză mondială pe piața cerea­lelor.    De aceea Kievul speră, cu disperare, că expor­tu­rile vor fi reluate, în ciuda bombardamentelor ru­sești, deși acordul încheiat sub egida ONU este lipsit de sancțiuni pentru încălcarea sa și de mecanisme de control, iar problema securității exporturilor în con­dițiile bombardării porturilor nu a fost rezolvată. Ru­sia însă va putea exporta și ea cereale, ca răsplată pen­tru cooperarea sa, iar unii analiști au considerat că atacu­rile asupra Odesei au fost lansate pentru a determina    creșterea prețului cerealelor pe piața mondială, ceea ce s-a și întâmplat imediat, spre mulțumirea exporta­to­rilor ruși. La fel procedează și Gazprom, forțând mărirea prețurilor, prin limitarea cantității de gaze fur­nizate.    Este și aceasta o formă de terorism interna­țio­nal de stat, prin care inflația riscă să paralizeze eco­nomia mondială. Șantajul lui Putin la adresa întregii lumi ar fi trebuit să primească o replică militară pe mă­­­sura cinismului său. Unele mari puteri preferă, în­să, să fie ele umilite, mai degrabă, decât să „umileas­că” Rusia.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian