Selecția „Formula AS”

* Ruxandra Burcescu, „Instabil”, ro­man, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), colecţia Scriitori români contem­po­rani, 228 p.

Motivele pentru care au căutare în toată lumea cursurile de scriere creativă ţinute de scriitori con­sacraţi sunt, bănuiesc, variate. Pentru cei cu slujbe stresante pare a fi o terapie ocupaţională, pentru singuratici şi timizi – un mod de socializare şi de a căpăta atenţia profesorului şi colegilor. Unora li se pare că, dacă îşi pun pe cartea de vizită şi scriitor (eventual publicat pe cont propriu) e mare scofală. Nu e. Printre cursanţi sunt şi persoane care au che­mare către scris, asta şi-ar fi dorit să facă full time, dar au fost nevoiţi, din raţiuni practice, să aleagă al­te cariere. Marius Chivu şi Florin Iaru sunt de multă vreme nişte mentori mai speciali: nu se mulţumesc cu inseminarea artificială a unor scheme de con­strucţie şi procedee stilistice în proza scurtă, dise­când maeştrii genului, apoi analizând împreună cu novicii compunerile fiecăruia în funcţie de ce le-au predat. Ei sunt şi descoperitori şi şlefuitori de talente native, cu care lucrează pe texte, îi susţin şi după terminarea cursurilor, se străduiesc să le facă numele cunoscute. Astfel, Marius Chivu a scos la ivea­lă prin revista Iocan şi apoi prin antologiile anu­ale de proză scurtă Kiwi coordonate de el cursan­ţii cei mai înzestraţi şi le-a sprijinit debutul în vo­lume apreciate de critica de în­tâm­pinare, distinse cu pre­mii. Lista lor e lungă. Pe Ru­xandra Burcescu (n. 1989, care lucrează în mar­ke­ting şi ca manager de pro­iecte pentru organizaţii non-profit) am remarcat-o în Kiwi -2021 (de curând a apă­rut şi Kiwi -2022, în care am găsit iar câteva nume pro­miţătoare). Acum ea şi-a publicat primul roman, pe care vi-l recomand fiind­că mi s-a părut surprinzător de bine structurat şi scris pentru un începător. Construcţia e o spirală pe ale cărei serpentine călătoresc trei generaţii, cu staţio­nări în trei medii româneşti diferite: satul tradiţional (Gruiu de lângă Snagov, micul oraş de provincie în tranziţie păguboasă – Giurgiu şi Capitala.). Ceea ce îi reuşeşte de minune debutantei e să creeze, cu acuitate senzorială a detaliilor, atmosfera şi mostre umane pentru fiecare dintre mediile avute în vedere, înconjurând clişeele cu un abur de supranatural, avansând mistere şi întorcând pe parcurs binoclul temporal pentru motivaţii psihologice retrospective. Tema generală e asiduu frecventată în romane, aceea a relaţiilor dintre părinţi şi copii, aici în spe­cial între mame şi progenituri. Fiecare dintre fami­liile din Instabil are dramele ei ascunse, vinovăţii şi resentimente tăinuite, filiaţii puse sub un blestem ştiut doar de vrăjitoarea-doftoroaie din Gruiu, baba Sela. Accentul cade pe mamele autoritare sau trau­matizante din grijă exagerată pentru copii. La ado­les­­cenţă, aceştia se revoltă şi fug de acasă, ru­pând lanţul. Excepţia e Mircea Anton, căruia Domnica din Gruiu, pentru a-l pedepsi că nu a fost copila do­rită, îi distruge viaţa. Dar fiul ajunge atât de legat de mama căreia nu-i iese din voie, încât după moar­tea ei de bătrâneţe se sinucide. Şi în familia din Giur­giu, dintr-un bloc muncitoresc, a lui Lorelei, sunt relaţii tensionate. Tatăl, maistru la şantierul naval, şi mama, asistentă medicală, ca şi vecinii lor de bloc sunt la prima generaţie urbană, iar fiica lor rebelă, fugită la Bucureşti, ajunge agent de vânzări la o mare firmă de cosmetice. Ea e cea care se în­toarce la Gruiu, sa­tul bunicilor, pentru a dezlega mis­tere te­ne­broase legate de morţi şi de lucruri fără ex­plicaţii logice care i se întâmplă. Ruxandra Bur­cescu evită derapa­jele romanţioase din destinele intersectate ale perso­najelor, regizează scene dure, cu forţa de şoc, face banalul să plutească spre magic şi toate acestea îi dau o personalitate literară distinctă. Sunt sigură că vom mai auzi (citi) numele debutantei de azi.