RODICA CULCER despre… „Decizia finală legată de Schengen se ia în Consiliul European”

– Parlamentarii europeni s-au reunit marți, la Strasbourg, pentru un vot referitor la extinderea spa­țiului Schengen, dar și pentru o dezbatere privind bu­na funcționare a acestuia. Cum se văd șansele Ro­mâniei, după acest vot orientativ?

– Au mai fost trei astfel de rezoluții favorabile ale Par­lamentului european, care au rămas fără conse­cințe. Decizia finală se ia de către liderii europeni în Consiliul European, forul politic suprem al UE. Mai încurajatoare pentru noi sunt deci semnalele pozitive din partea Ger­maniei și Franței, care nu ne-au susținut în trecut, și din partea Comisiei Europene. Olanda ne-ar putea bloca iarăși din cauza lipsei de progrese în im­plementarea MCV, care contează la Haga, deși, teo­retic, nu ar avea nici o legătură cu admiterea în Schen­gen. Vom ști mai multe după ședința comitetului JAI, din 8 decembrie, la care miniștrii de justiție și interne din întreg spațiul Schengen, nu doar din UE, vor analiza raportul grupului de experți care va evalua im­plementarea tuturor cerin­țelor tehnice de către Ro­mânia. Recomandarea JAI va determina decizia lide­rilor politici ai statelor UE, aș­teptată la ultima lor reuniune din 2022. Probabil că șansa României stă în dorința liderilor UE de a conso­lida o Europă unită, într-un moment de criză, cu un război la graniță și sub presiunea migrației din Orient, iar autoritățile de la București contează pe aceasta. De aceea, își și permit să sfideze exigența Olandei și reco­mandările CE în privința justiției, adoptând un pachet de legi mai mult decât controversate, deși comisarul european pentru jus­tiție le ceruse să aștepte avizul Comisiei de la Ve­neția. Totodată, în loc să facă un lobby inteligent în UE, mai marii de la București plătesc campanii me­diatice de linșare a opoziției și jurnaliștilor critici și amenință, primitiv, cu creșterea euroscepti­cismului în România. În concluzie, chiar dacă vom fi primiți în Schengen, ceea ce nu este deloc cert, mai avem de dus propria bătălie, mult mai grea, pentru statul de drept și anticorupție, dacă nu vrem să rămânem europeni de mâna a doua.

„Corabia se menține pe linia de plutire”

– Franța se confruntă, în ultimele săptămâni, cu un val de proteste și de greve în sec­toare-cheie ale economiei, pe fondul scumpirii prețu­rilor. Avem de-a face cu simple acțiuni politice ale stân­gii, sau a ajuns cuțitul la os pentru francezul de rând? Există premize ca aceste mișcări să se extindă și în alte țări din Euro­pa? Vor șubrezi ele sanc­țiunile față de Rusia lui Putin?

– Deși francezii, la fel ca restul europenilor, se con­fruntă cu dificultăți economice, actualul val de pro­teste pare a fi generat de planul „stângii dure” de a-și extinde baza electorală, profitând de dificultățile generate de războiul din Ucraina și de contextul post-pandemic. Ele sunt promovate de confederația sindi­cală stângistă CGT și nu au fost susținute de cea mai mare confederație sindicală din Franța, CFDT. De aceea, chemarea la gre­vă a stângiștilor a avut un im­pact limitat, cel puțin deo­camdată. Majoritatea fran­cezilor pare să fie relativ mul­țu­mită de eforturile pre­șe­dintelui Macron de a determina companiile private să reducă prețul energiei și să com­penseze creșterile de prețuri prin bonusuri acordate sala­riaților. Dar tulburările sociale vor continua, pro­babil, în Franța, pentru că alianța de stânga, NUPES, condusă de Jean-Luc Mélenchon, politician pro-islamist și pro-Putin, va căuta să zădărnicească proiectele po­litice ale pre­ședintelui Macron. Lipsit de o majoritate parla­mentară stabilă, guvernul acestuia va fi probabil obligat să-și treacă bugetul prin Parlament, prin con­tro­versata procedură a asumării răspunderii. Stângiștii sunt însă și ei dezbinați, iar popularitatea lor este în scădere, pentru că nu reușesc să propună soluții economice credibile. Și în alte țări europene au avut loc proteste, dar ele nu au luat o amploare destabilizatoare, poate pentru că guvernele europene au luat măsuri masive de sprijin financiar pentru familii și întreprinderi. Deși scopul lui Putin a fost dintotdeauna destabilizarea Euro­pei, iar valeții săi din Franța, Italia și Ungaria s-au stră­duit să-i facă pe plac, deocamdată prevalează con­vin­gerea că Putin amenință civilizația europeană, iar atacurile asupra Ucrainei din ultimele zile au sporit coeziunea europeană, în efortul de contracarare a agre­siunii rusești, prin furnizare de echipament mi­litar și elaborarea unui nou val de sancțiuni. În ciuda obsti­nației distrugătoare a lui Putin, corabia europeană se menține pe linia de plutire.