Se poate vindeca FRICA?

* Să pășim apăsat pe drumul vieții, mereu înainte, fără o clipă de ezitare sau teamă? N-ar fi chiar așa de bine, cu toate că sună frumos. Pentru că frica are o funcție de protecție. Este nocivă numai atunci când depășește limitele *

Inima se zbate, ca și cum ar încerca să sară din piept, respirația se scurtează și devine grăbită, mai mult un gâfâit, pe frunte se preling picături de sudoare, mâinile tremură: frica este „doar” un sentiment, însă declanșează reacții fizice vio­lente – orice om s-a aflat când­va într-o asemenea si­tuație. „Frica este o emoție pri­mară, indispensabilă pentru supra­viețuirea noastră. Dar când cineva reacționează dispro­por­­­ționat, când frica este prea in­tensă ori durează nefiresc de mult, ajungând să preju­dicieze activitățile zilnice, putem vor­bi deja despre un sindrom an­xios”, explică psihiatrii. Sta­bi­li­rea unui diagnostic e­xact este cu atât mai impor­tantă, cu cât ast­fel de reacții exagerate pot apărea și în contextul altor a­fec­­țiuni – cum ar fi de pildă hiper­tiroidismul, irigarea defi­citară cu sânge a mușchiului cardiac sau depresia.

Anxietate fără frontiere – pandemia a dus la creșterea stresului

Tulburările anxioase afectează populația din toate țările lumii: studiile internaționale apreciază că între 14% și 29% dintre oamenii care trăiesc în prezent pe glob riscă să se confrunte cu ele în cursul vieții lor. Evaluarea specialiștilor indică aproximativ un adult din cinci, cu probabilitatea ca femeile să fie de două ori mai numeroase decât bărbații. Autorii studiilor precizează însă că inci­dența sindromului anxios n-a înregistrat o evoluție ascendentă în ultimele decenii, așa cum se afirmă adesea, ci a sporit doar numărul celor care solicită ajutorul profesioniștilor – iar printre ei se numără chiar și celebrități care nu se sfiesc să-și mărtu­risească public atacurile de panică. Fără îndoială, și pandemia a contribuit substanțial la această fra­gilizare psihică a oamenilor, iar efectul ei pe ter­men lung nu se poate prevedea deocamdată. Ceea ce se observă acum este însă un nivel crescut de stres și pesimism.

Fobiile

Un loc aparte printre diferitele tipuri de tul­bu­rări anxioase îl ocupă fobiile. Cele clasice se defi­nesc ca o teamă perpetuă, irațională, inspirată de o anumită vietate sau o situație. Reacțiile speci­fice sunt declanșate nu numai de contactul cu sur­sa fricii, pe care anxiosul are tendința s-o evite siste­matic, ci și de simpla ei reprezentare mentală. Mai complexe sunt fobiile sociale: cei afectați de ele se tem să nu pară ciudați sau ridicoli în ochii al­tora. De aceea, pentru ei este foarte dificil, de pil­dă, să susțină un discurs sau un examen oral, să că­lă­torească într-un autobuz aglomerat sau să atragă asupra lor atenția celor din jur, indiferent în ce mod. Agorafobia constă într-o teamă nejus­tificată de spații deschise și eventual ocupate de grupuri mari de oameni – cum ar fi o piață publică sau un supermarket. Suferinzii se simt singuri și expuși în acel loc, din care n-au posibilitatea să fugă sau unde nu li se poate acor­­da imediat ajuto­rul de care ar avea nevoie. Unii ajung să nu se mai urce la volanul mașinii sau să nu mai iasă din casă. Prezența unui însoțitor este salvatoare, deoarece le inspiră siguranță, pro­te­jân­du-i contra atacurilor de panică.

Anxietatea generalizată

Este o tulburare anxioasă ce n-are nicio legătură cu fobiile. Ea apare, de regulă, în adoles­cență sau în tinerețe și se mani­festă prin îngri­jorări constante, excesive și imposibil de con­trolat, refe­ritoare la diverse eve­nimente foarte puțin probabile (de exemplu, dezastre naturale) sau la aspecte curente ale vieții de fiecare zi, ca locul de muncă, finanțele, sănă­tatea, relațiile de familie, într-un cuvânt, probleme pe care oamenii echilibrați le pot suporta, priori­tiza și soluționa, dar cărora dezordinea afectivă a unui anxios le atribuie dimensiuni de catastrofă. Nereușind să-și gestioneze în niciun fel îngrijo­rările, mereu urmărit de teama unor pericole ima­ginare, el trăiește într-o tensiune nervoasă perma­nentă, din acest motiv fiind agitat, irascibil, obosit, incapabil să se concentreze și, adesea, începe să aibă dificultăți în activitatea profesională. De ase­menea, nu arareori se produce o somatizare a emo­țiilor negative, care se exteriorizează prin diferite simptome, ca migrenele, problemele di­ges­tive sau contracturile musculare. Și tulburările de somn au la origine anxietatea – ce-i drept, o formă mai ușoară. În formele severe, în schimb, aproximativ 60% dintre cei afectați riscă să dez­volte mai curând sau mai târziu o depresie.

Atacul de panică

Este un episod de frică paroxistică, declanșată fără justificarea unui pericol real, care provoacă o serie de manifestări atât de dramatice, încât în­spăimântă nu numai persoana direct afectată, ci și pe cei care, întâmplător, asistă la întreaga scenă. Victima unui atac de panică simte palpitații, o accelerare a bătăilor inimii și dureri în piept (din care cauză, cei din jur pot presupune, în mod ero­nat, că ar fi vorba de un infarct), frisoane și valuri de căldură, transpirații abundente, amorțeli și fur­nicături în diverse zone ale corpului, greață și disconfort abdominal. Îi tremură puternic mem­brele, își pierde echilibrul, uneori are chiar o senzație de leșin, realizează că a pierdut controlul asupra propriului corp și de aceea frica de moarte devine sentimentul său dominant, unicul gând care îi stăpânește mintea. Din fericire, în ciuda acestor simptome greu de suportat și a desfășurării lui spectaculoase, atacul de panică nu produce niciun fel de consecințe grave.

Câteodată, asemenea puseuri de frică intensă pot apărea pe fondul unor tulburări mintale (de­presive, de stres post-traumatic sau declanșate în urma consumului de stupefiante), precum și în contextul anumitor afecțiuni (mai ales circulatorii, cardiace și respiratorii). Dar dacă nu există astfel de situații care să explice atacurile de panică, iar ele au tendința să se repete mereu, psihiatrul va pune un diagnostic ce confirmă prezența unui tip anu­me de anxietate: tulburarea de panică.

Captivi în frică

Cum ajunge cineva să fie acaparat de această frică patologică? Cel mai ușor de înțeles este mo­dul cum iau naștere fobiile clasice. În general, ele se referă la animale sau la situații care au repre­zentat o sursă de pericol cândva, în îndelungata evo­luție a speciei umane. Așadar, noi venim pe lume purtând deja teama respectivă în bagajul genetic.

Frica exagerată poate proveni și din evenimen­tele negative pe care le trăim personal, la un mo­ment dat, și care ne modelează comportamentul. Când un copil este atacat de un câine, iar memoria lui înregistrează incidentul ca pe o experiență ge­ne­ratoare de temeri, frica se va reactiva de acum înainte, ori de câte ori copilul întâlnește un câine. În biologie, acest proces de formare a unei atitu­dini dobândite prin experiență poartă denumirea de „condiționare” și a fost descris pentru prima oară de medicul și fi­zio­logul rus Ivan Petro­vici Pavlov (1849 – 1936). Fai­moșilor lui câini de la­bo­rator, sunetul unui clopoțel le provoca o sali­vație puternică, încă înainte de a li se aduce hrana, fiindcă ei memo­raseră legătura dintre mâncare și stimulul auditiv. Psihologii re­marcă: „Numeroși pacienți au enorm de profitat de pe urma faptului că tulburarea lor anxioasă este astfel ana­lizată plauzibil. Dintr-o dată, ceea ce ei resimțeau ca o pierdere a controlului, care îi îngrozea, se do­ve­dește a fi structurat pe o logică”. Însă din păcate, după o întâmplare care le-a inspirat teamă, oa­menii obișnuiesc să evite situațiile similare și în consecință se vor lipsi de acele experiențe noi, care le-ar reseta reflexele. De aceea, ei nu se vor putea elibera de frică.

Când calmul nu funcționează

Și în cazul anxietății generalizate, se pot face frecvent trimiteri la împrejurări de viață din trecut: oamenii afectați de ea sunt mai cu seamă cei care au crescut într-un mediu ce poartă amprenta inse­cu­rității sau care, în copilărie, au fost în perma­nență evaluați cu asprime și chemați la ordine, fapt ce le-a diminuat capacitatea de a-și dezvolta și consolida suficient mecanismele interioare de păs­trare a calmului. Așadar, felul cum un om își ges­tio­nează temerile depinde de o multitudine de factori: predispoziția genetică, mediul din care provine, educația, persoanele care i-au servit drept modele de comportament, experiențele personale de viață, sursele și nivelul de stres la care este expus, starea generală de sănătate. Referindu-se la managementul fricii, specialiștii folosesc compa­rația cu un dispozitiv de alarmă – dacă l-am pro­gramat să fie foarte sensibil, va reacționa și în clipa când ne cade din mână o coală de hârtie, iar în cazul când, dimpotrivă, este setat astfel încât să ne tulbure cât mai puțin liniștea, va lăsa hoțul să se strecoare în casă fără pro­bleme. Important este ca sistemul nostru personal de alarmă să fie perfect adaptat la împrejurările în care ne ducem viața. Potrivit observațiilor făcute cu prilejul diferitelor studii, un om cu simptome de anxietate are șanse optime de a se recupera, dacă bene­ficiază la mo­mentul oportun de o asistență calificată. Și este extrem de util ca demersul terapeutic să fie extins asu­pra membrilor de familie: „Sindro­mul anxios reprezintă și pentru ei o povară psihică, iar pe de altă parte, este nevoie ca apropiații să fie instruiți în privința modului cum trebuie abordat pacientul. Un partener care i-ar bagateliza frica sau care, fie și cu cele mai generoase intenții, l-ar feri de toate activitățile de care el se teme, n-ar face decât să-i agraveze manifestările pato­logice”, subliniază psi­ho­tera­peuții.

O anxietate ușoară, incipi­entă, poate fi controlată efi­cient, cu un pachet de 12 până la 24 ore de psihote­ra­pie, internarea fiind rareori necesară. La pacienții cu ma­nifestări mai gra­ve și supă­rător de frec­vente sau la care se su­pra­pune even­tual și o de­pre­sie peste stările anxioa­se, este in­di­cată administra­rea unui trata­ment medica­men­tos (de regulă, antide­pre­sive), alături de o terapie cognitiv-com­portamentală. Aceasta are rolul de a ajuta pacientul să devină conștient de mo­delele de gândire și acțiune care îi sunt carac­teristice – pentru ca, în final, să se poată detașa de ele. Și cei ce au atacuri de panică sunt invitați să parti­cipe la o așa-numită terapie de confruntare, în cadrul căreia li se cere să-și trăiască pe viu sufe­rința, pentru a se convinge că sunt în stare să opună rezistență fricii, care în final va dispărea. Metoda poate părea dură la prima vedere, însă terapeuții ne încredințează că ea este extrem de eficientă: „Numai cine constată prin propria expe­riență că poate merge cu liftul fără să se sufoce va găsi în el puterea de a-și depăși panica”.

Exerciții de relaxare

Deoarece frica are o pronunțată compo­nentă fizică, sunt binevenite și exercițiile de relaxare. Indiferent dacă pacientul va alege antrenamentul autogen, relaxarea musculară după Jacobson, autohipnoza sau yoga, im­portant este ca tehnica respectivă să fie pe placul său. Iar atenția poate fi antrenată, de exemplu, în timpul unei plimbări prin pădure sau într-un parc, unde natura va fi percepută plenar, cu toate simțurile. Și sportul trebuie neapărat inclus în pro­gramul săptămânal. Oamenii cu tul­burări anxioase au în general tendința de a evita eforturile, fiindcă pulsul crescut și respirația accelerată li se par neliniș­titoare. Dar studiile arată că două sau trei antre­namente de rezistență pe săptămână produc un efect benefic, de ameliorare a simptomelor.

Și starurile au slăbiciuni omenești

Nicole Kidman – De fiecare dată când e vânată de paparazzi sau pășește pe co­vorul roșu, urmărită de ze­cile de aparate foto și came­re video, actrița australiană, laureată cu Oscar, suferă ata­curi de panică. În interviuri a mărturisit că și fluturii o sperie, iar frica îi provoacă transpirații excesive, dificultăți de respirație și un tremur al mâinilor, pe care însă în ultimul timp reușește să le țină sub control cu ajutorul unor tehnici de respirație.

Justin Bieber – Cântărețul canadian suferă de atacuri de panică și îl preocupă sănătatea mintală. Iată una din postările lui: „Dacă ai un atac de pani­că, găsește cinci lucruri pe care le poți vedea, patru pe care le poți pipăi, trei pe care le auzi, două pe care le miroși și unul pe care îl guști”. Metoda se numește „Împământare”.

Adele – Anxietatea îi face celebrei cântărețe viața un iad: „Am atacuri de pa­nică și frica nu mă părăsește nicio clipă când mă aflu pe scenă. Une­ori e atât de pu­ter­nică, încât mă face să vomit. Am senzația că inima îmi stă să explodeze”. Exer­cițiile de respirație sunt colacul ei de salvare.

Alte căi de ieșire din capcana fricii

* Jurnalul fricii – Vrem să ne regăsim echi­librul, să dezamorsăm sentimentele explozive. Minu­nat, dar cum facem asta? În opinia psiho­logilor și a terapeuților, ar fi de folos să ne așter­nem pe hârtie trăirile în paginile unui caiet, care ar deveni astfel un „jurnal al fricii”. Căci, prin scris, emoțiile noastre ascunse și dureroase s-ar transforma în cuvinte. S-ar ridica din profun­zimile tainice ale inimii, și-ar croi drum spre exterior, ar îndrăzni în sfârșit să se arate. Iar apoi, textul l-am putea reciti și analiza, am pune sub lupă ceea ce simțim și am înțelege că teama și panica îmbracă într-adevăr forme ex­trem de neplăcute, dar nu sunt nici pe departe atât de primej­dioase, cum ne păreau nouă a fi. „Servindu-se de însem­nă­rile sale, pacientul va deosebi mai ușor modelele de com­porta­ment și aceasta îi va permite să gestioneze mai bine situațiile critice”, apreciază specialiștii.

* Preparate din plante – Farmaciile și ma­gazinele naturiste ne oferă o serie de prepa­rate, majoritatea pe bază de plante, care pot fi aliații noștri de nădejde în lup­ta cu anxietatea. Ash­­wa­gandha, Passi­flo­ra, Lavanda și vita­minele com­plexului B fortifică sistemul nervos și asigură protecție împo­triva stresului oxidativ. Totodată, La­vanda este cunoscută pentru efectul ei special de calmare a neliniștii și agitației nervoase, fiind utilizată frecvent, în scopul unei îmbu­nătățiri a calității somnului. Extractele de Rhodiola rosea com­bat stările de epuizare și an­xie­tatea, consolidând rezistența fizică și psihică. Drojdia cu seleniu (se găsește la Dacia Plant), adminis­trată concomitent cu o combinație de vitamine (D, A, C, E, B), mi­nerale (mai ales zinc) și enzime, apără celulele contra acțiunii distruc­tive a radicalilor liberi, aju­tându-ne să rezistăm provocărilor de orice fel. Iar Kalium phos­pho­ricum D6 (una din­tre așa-numitele „sări Schüs­sler”) este un re­mediu mineral care to­nifică nervii și psihicul, generând o stare de bine emo­țional.

TEST DE CONTROL

Anxietatea mea poate fi considerată normală?

Aprobați sau negați afirmațiile de mai jos. Da­că ați bifat mai multe, vă sfătuim să luați legă­tura cu un medic sau psiholog.

* Teama continuă îmi restrânge libertatea de mișcare.

* Frica îmi compromite calitatea vieții.

* Anxietatea mă cufundă tot mai mult în depresie.

* Din pricina fricii, am avut deja gânduri de suicid.

* Temerile mele îmi ocupă gândurile mare parte din zi.

* Îmi combat anxietatea cu alcool, sedative sau droguri.

* Teama care mă bântuie îmi pune serios în pericol relația.

* Din cauza anxietății am probleme și în profesie, respectiv mi-am pierdut locul de muncă.