Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TIA ȘERBĂNESCU: „România nu și-a jucat bine cărțile!”

Analiza politică a lunii OCTOMBRIE

„Putin e cât pe ce să ne bage și pe noi, și pe bulgari, în Schengen”

– Intrarea în spațiul Schengen e tema mo­mentului în România. Cum ne jucăm cărțile ade­ră­rii?

– În general vorbind, aș spune că România nu și-a jucat bine cărțile. A fost pasivă, a așteptat ca cei care i se opuneau să se răzgândească de la sine. Acum, datorită contextului, toată politica externă a devenit internă, iar evenimentele externe au, vrând-nevrând, consecințe asupra fiecărei țări. Vladimir Putin e cât pe ce să bage în NATO niște țări care nu aveau de gând să o facă și e cât pe ce să ne bage și pe noi, și pe bulgari în Schengen. Noua rezoluție pică într-un moment în care se insistă că e bine să fie o solidaritate în interiorul UE, să nu se mai simtă discriminate țările care au îndeplinit deja criteriile tehnice legate de securizarea granițelor, dar nu sunt primite în Schengen.

A fost bucurie mare după votul masiv din Parla­mentul European în favoarea României. Ne și vedeam în Schengen, deși votul acela avea doar va­loa­re de recomandare. Europarlamentarii olandezi s-au abținut de la vot, deși premierul lor, Mark Rutte, care ne vizitase cu câteva zile mai înainte, dă­duse asigurări că Olanda nu se opune, de prin­ci­piu, aderării României. Ai noștri nu au înțeles bine mesajul. Au crezut că dacă cumpără, cu două zile înainte de vizita lui Rutte, două nave olandeze, am rezolvat problema! Dar doar două nave e prea puțin pen­tru Olanda. Parlamentul olandez a votat, ime­diat, o rezoluție împotriva României și Bulgariei. Uite că Olanda nu se opune „de principiu”, cum pro­mitea Rutte, se opune „de facto”!

– Între timp, europarlamentarii noștri au ri­dicat glasul la Bruxelles. Ajută o astfel de atitu­dine?

– Rareș Bogdan spunea că, dacă ne mai țin mult la ușă, vom deveni eurosceptici. „Noi, care trans­por­tăm grânele ucrainene, poate nu le mai trans­portăm”, s-a mai spus la Bruxelles. Nici șantajul ăsta nu dă bine. Dacă spui așa, înseamnă că tu nu transporți grâne din convingere, ci ca să obții ceva. În mod normal, ar trebui să avem acum o ofensivă diplomatică, pe argumente, a guvernului nostru. Depinde și de raportul comisiei privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), care, se pare, va fi unul pozitiv. Votul decisiv din Consiliul Europei e în Decembrie, atunci vom vedea cum stăm. Exis­tă, însă, datorită contextului de care vorbeam, posi­bilitatea mult mai mare decât în alți ani să intrăm în Schengen. Poate treptat, întâi aerian și apoi terestru, vedem. Totul e să ne comportăm în așa fel încât să nu stârnim alte îndoieli, să nu stârnim alte conflicte. Țin să fac, totuși, o precizare: deși intrarea în spa­țiul Schengen ajută comerțul, ajută transporturile, asta nu înseamnă că o vom duce nu știu cât de gro­zav. Să sperăm, totuși, că vom intra, ca să nu mai au­zim că de-aia nu ne merge nouă bine, că nu ne-au primit ăștia în Schengen. Să sperăm că se va în­tâmpla și că ne va folosi tuturor, nu numai unor tra­ficanți care se vor bucura de mai multă libertate de mișcare.

„Se pare că meseria de infractor e cea mai rentabilă în momentul de față în România”

– Aderarea României la Schengen a fost legată de progresele în domeniul justiției. Dincolo de justețea sau injustețea unei astfel de asocieri, cum mai stă justiția noastră? Ultimele vești nu par încurajatoare.

– Doamna Laura Kovesi, prim-procurorul eu­ropean, care a fost în țară zilele acestea, a confirmat că Parchetul European cercetează achizițiile de vac­cinuri din UE (direct vizată e Ursula von der Leyen), dar și achizițiile de BMW-uri ale Poliției Române, suspectate că au fost făcute cu dedicație. Ea a explicat că nu există nicio țară fără corupție în UE, ceea ce e adevărat, numai că unele sunt deja în Schengen, nu așteaptă la ușă, ca noi. Totuși, una e un stat care are corupție, dar o controlează cât de cât, și alta e o țară care e controlată de corupție, cum sus­pectăm că se întâmplă la noi. Nu mai departe de marțea aceasta, Înalta Curte a dat o hotărâre de în­drumare referitoare la niște decizii mai vechi ale Curții Constituționale, care îi scapă încă o dată pe infractori. Sunt mii de infractori de rând care scapă, infractori periculoși, dar și nume mari, vedete. Se pare că meseria de infractor e cea mai rentabilă în momentul de față în România, beneficiază de toate cotiturile justiției, care ba lasă un vid legislativ, ba dă o lege așa și o lege invers, ca infractorii să se strecoare printre ele.

„Kovesi își vede doar de cariera profesională”

– Vizita Laurei Kovesi la București le-a dat mul­tora fiori…

– Doamna Laura Kovesi a venit să se asigure că legile justiției sunt pe drumul cel bun și că sunt vo­tate, a discutat și despre condițiile din închisori, un­de pierdem o mulțime de procese la CEDO. În­tr-adevăr, mulți s-au speriat când au văzut-o la Bucu­rești. S-a speculat din nou că a venit să își pre­gătească candidatura la Președinția României, deși ea a zis, în toate limbile pământului, că nu o inte­re­sează asta. Pe ea o interesează cariera profesională, nu cea politică. Are o meserie bună, la cel mai înalt nivel, cine ar vrea să facă politică în locul ei? De data asta, a dat apă la moară și o declarație legată de președintele Klaus Iohannis, despre care a spus că i-a cerut demisia, ca să scape de răspunderea po­litică de a semna decretul de demitere a ei. Poziția doamnei Kovesi a fost clară: nu avea de ce să își dea demisia, asta ar fi însemnat să se recunoască vi­novată. Kovesi nu face decât să demonstreze că își vede doar de cariera profesională.

„Idioții” i-au făcut vânt lui Dâncu

– Nume importante din guvernul României, considerat a fi unul stabil, au fost forțate recent la demisie. Afectează asta soliditatea coaliției?

– Dacă îi iei la rând, nici nu știi ce ministru ar me­rita să rămână în Guvern. Toți sunt contro­versați, toți sunt vulnerabili, toți au hibe în activi­tate sau în CV. Ministrul Sorin Câmpeanu, susținut de preșe­dintele Klaus Iohannis, a suportat atâta pre­siune din partea societății civile și a lumii univer­sitare, încât a trebuit să plece. A făcut și Legile Educației, în care se salva de plagiat, dar presiunea a fost atât de pu­ternică, încât a fost lăsat din brațe – „toleranță zero față de plagiat”, a zis președintele, și atunci a venit de­misia. După Sorin Câmpeanu, de la PNL, a căzut Vasile Dâncu, de la PSD. Eu nu știu cum a ajuns Va­sile Dâncu la Apărare. El vine din mediul intelec­tual, un mediu speculativ, e un om care își dădea cu părerea cam despre orice, vor­bind mult și plăcân­du-i să se asculte, în fraze lungi, care nu se mai ter­mină. Ca ministru, a făcut o serie de declarații im­precise. Dar, la urmă, a făcut o de­cla­rație care con­travenea poziției oficiale a Ro­mâ­niei: anume, că pa­cea din Ucraina nu se va încheia până ce SUA și Ru­sia nu vor negocia între ele. Or, poziția UE și a României e că Ucraina va trebui să aibă un cuvânt de spus, să nu se trezească că au de­cis alții în nu­mele ei. Declarația lui Dâncu reflectă, pe undeva, o tradiție istorică, pentru că marile pu­teri au negociat soarta multor țări, dar nu era poziția ofi­cială și nu era momentul ca un ministru al Apă­rării să filo­so­feze pe niște sensibilități care, istoric și pragmatic, pot fi valide. După această declarație, când preșe­dintele Klaus Iohannis i-a recomandat să mai ci­tească revista presei, să afle care e poziția Ro­mâniei, Vasile Dâncu a transmis un mesaj trufaș, dintr-o librărie din Bruxelles, „unde nu se mai aud vocile idioților”, ceea ce nu prea era limbaj de li­brărie, în­tre noi fie vorba. Mai ales că vocile „idio­ților” erau ale lui Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, cei care l-au criticat. N-a durat mult, iar vo­cile acelea i-au șoptit să plece.

Din păcate, ne așteaptă o iarnă foarte dură. De vă­zut cum se vor descurca guvernanții. Ești con­dam­nat să privești totul cu scepticism, că dacă nu s-au descurcat când nu era război, nu era pandemie, nu era criza gazului, cum se vor descurca acum? Doar dacă ai descoperi niște indivizi pricepuți și foarte deciși, care să descopere niște soluții, care să aibă rezultate. Dar nu îi vezi.

– Problemele cu energia erau de dinainte de război și nu vedem niciun rezultat. Intrăm în iarnă și suntem condamnați la frig.

– Nu se vede nimic din ce face ministrul Ener­giei, Virgil Popescu. Toată lumea îl critică și el e de neclintit. Se chinuie coaliția să treacă din nou la piața reglementată, pentru că și liberalizarea a fost făcută aiurea, fiecare a pus ce prețuri a vrut. Au anun­țat că au mai plafonat prețurile, dar totul e con­fuz, unii zic una, alții zic alta, sau azi zic una, mâine zic alta. Singurul noroc ar fi să avem o iarnă mai ușoa­ră, să nu ne pleznească toate crizele în față. De unde se lăudau că am început să scoatem gazele din Ma­rea Neagră și că scăpăm de frig, acum, chiar Rareș Bogdan, numărul doi din PNL, acuză că am vân­dut gazele din Marea Neagră pe doi ani unei com­panii străine. În plină criză energetică, noi ne vin­dem gazul ca să cumpărăm apoi la suprapreț. Ce po­litică e asta? Ce e în capul acestor oameni? Am ajuns noi, cu toate resursele, mai rău ca cei care nu au nimic.

„Liderii sindicali sunt compromiși”

– Între timp, au început și protestele sindicale. Există posibilitatea ca ele să escaladeze, cum se întâmplă prin alte țări, în Occident?

– A făcut și George Simion un protest cu AUR: din cei 50.000 de participanți anunțați au rămas 2-3.000. A fost cam ca la nunta lui procentul. Dar au făcut și sindicatele „protestele sărăciei”, un turneu prin diferite orașe, cu 2-300 de participanți, apoi un protest mare, în Capitală, unde să zicem că au fost 5.000 de oameni. Dacă te uiți la participare, ai zice că avem foarte puțini săraci în România. În Franța ies în stradă sute de mii, în Anglia, la fel, sunt săraci mulți, numai la noi sunt câteva mii. Asta spune, de fapt, altceva: lumea și-a pierdut încrederea și în li­derii sindicali, așa cum și-a pierdut-o în politiceni. Pentru că și ei sunt la fel de compromiși, zac acolo de zeci de ani, și, spre deosebire de politicieni, nu îi remaniază, nu îi votează nimeni. Așa că protestele nu reflectă exasperarea reală care există în țară. Neavând încredere nici în unii, nici în alții, oamenii su­feră în legea lor. Nu îi salvează nimeni. E și exas­perare, și disperare.

Ca să vedem cât de rupți de realitate sunt gu­ver­nanții și funcționarii publici, care veghează asupra noastră pe bani mulți: s-au apucat ei să estimeze cât i-ar trebui unei familii pentru un trai decent. La în­ceput, au spus 1.339 de lei, venea 11 lei pe zi de per­soană, mai puțin ca la pușcărie și ca la spital! Apoi, și-au luat seama, au intervenit cei de la Statistică și au zis 3.000 de lei pentru o familie cu doi copii. Să trăiască ei cu banii ăștia, la prețurile care cresc în­continuu! Și pe deasupra, mai sunt și încântați de ei înșiși! Paul Stănescu, vicepreședinte de partid, care și-a pus fratele la o companie de stat, declară că cei mai buni oameni din țara asta sunt PSD-iștii din toate partidele. Adică, ei sunt peste tot! E adevărat, incompetența și incultura sunt în toate partidele. Diana Șoșoacă, care s-a simțit eclipsată în ultima vreme, s-a pus pe dezvăluiri, cum că în spatele AUR sunt vreo șase generali de securitate, și nu numai din serviciile românești, și că serviciile secrete sunt în toate partidele. A descoperit și Șoșoacă bicicleta! Mai bine ar descoperi America, apa caldă, că nu se mai poate așa! Suntem și săraci, și chinuiți, acum și murdari. Anul trecut, în pandemie, ne îndemnau să ne spălăm toată ziua. Acum, nu avem cu ce să ne spă­­lăm. La anul, cine mai știe ce ne mai așteaptă…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian