Elefanții domnului Iohannis

„Cunoașteți povestea că este un elefant în încăpere, dar nu se vede. Ei bine, sunt doi elefanți în încăpere!”. Se fac în curând 6 ani de la celebra descindere a președintelui Klaus Iohannis la ședința guvernului condus pe atunci de Sorin Grindeanu. Sur­prin­zătoarea prezență a preșe­din­telui la Palatul Victoria se datora zvonurilor că PSD pusese pe ordinea de zi a ședinței de guvern celebra de-acum ordonanță 13, pri­vind amnistia și grațierea, dar și alte mo­dificări ale codurilor penale. Cei doi elefanți invizibili din încăpere despre care vorbea Klaus Iohannis aceștia erau.

La acel moment, ianuarie 2017, mii și mii de oameni protestau în fața Guvernului de mai bine de 1 an, în cadrul celor mai mari ma­­nifestații pe care le-a cunoscut România după căderea comunismului. Totul începuse după dezastrul din Clubul „Colectiv”, de la care s-au împlinit 7 ani zilele trecute. „Co­lec­tiv” a fost și rămâne unul dintre cele mai du­re­roa­se teste căzute de România după 1990. Sta­tul acesta, pentru care unii au suferit îna­inte, iar alții au murit la „Revoluție”, statul în care mai multe generații și-au investit iluziile, iar Uni­unea Europeană a turnat miliarde și mi­liarde de euro, se dovedise incapabil să impu­nă niște reguli minimale care să prevină in­cen­dii precum cel din „Colectiv”, iar mai apoi se dovedise incapabil să le ofere o șansă ze­ci­lor de supraviețuitori, morți cu zile din cau­za bacteriilor din spitalele Bucu­reștiului.

Chiar dacă furia populară s-a stins în ultimii ani, sub noianul de probleme de zi cu zi, peste care au venit pandemia și războiul de lângă noi, rănile de după „Colectiv” sunt încă vii. Mai cu seamă pentru că, dacă mâine s-ar mai petrece o tragedie similară, capaci­ta­tea de reacție a statului român ar fi întocmai aceea de acum 7 ani. Nosocomialele fac în continuare ravagii (nici nu știm câte dintre victimele COVID nu sunt, de fapt, victime ale păcătoaselor de bacterii intraspitalicești), iar paturile pentru „marii arși” le putem nu­măra pe degete, asta dacă or fi și acelea cu ade­vărat funcționale! În fine, peste acest ta­blou dezolant, din care nu lipsește rușinea de pe 10 august 2018, când protestatarii din Vic­toriei au fost gazați de interpușii în Guvern ai lui Liviu Dragnea, cel căruia urma să îi fie dedicată ordonanța-elefant, stă reali­tatea de azi, când singura grijă a guver­nanților a ră­mas aceeași din 2017: grațierea infractorilor și prescripția cât mai rapidă a faptelor penale. „Ce n-am reușit eu cu Crin Antonescu de «mar­țea neagră», nici Liviu Dragnea cu Or­donanța 13, a reușit Klaus Iohannis. Practic, cine nu a fost condamnat după 2014, a scăpat. Să nu credeți că îmi pare rău”, s-a amuzat re­cent fostul premier Victor Ponta.

Deși avea infinite modalități de a inter­veni din timp pentru ca hotărârile Curții Cons­tituționale privind prescripția să nu de­vină aplicabile, Klaus Iohannis a tăcut mâlc de data asta. Cine s-a amăgit că președintele a adus PSD-ul la putere forțat de contextul in­ternațional și de nevoia de liniște politică locală are toate motivele să-și reconsidere poziția. Președintele a abandonat orice urmă de implicare de partea statului de drept și, până la urmă, de partea oamenilor care l-au votat de două ori pentru jilțul comod de la Cotroceni. Faimoșii elefanți invizibili din sala de ședințe a Guvernului tropăie acum li­beri prin circul general, în aplauzele miilor de infractori de toate felurile și în hohotele de râs ale lui Victor Ponta și compania. Sunt, de data asta, cât se poate de vizibili. Doar preșe­dintele se face că nu-i vede…