NICOLAE PASTOR (Primarul independent al comunei Barcani, județul Covasna): „Visul meu este ca tinerii plecați în străinătate să se întoarcă acasă”

PRIMARII NOȘTRI

De vreo două legislaturi încoace, la cârma mul­tor primării din țară au fost aleși ti­neri. Majoritatea lor sunt școliți, nu se tem nici de schimbare, nici de muncă, și nici nu se vor înțepeniți până la pensie în fotoliul de primar. Cei mai mulți au candidat pentru că-și vedeau lo­ca­litățile natale stagnând, oamenii întristați și de­bu­solați, sătui să tot aștepte un bine care nu mai ve­nea. Și mai există un avantaj: tinerii au câștigat bă­tăliile prin exemplul personal: prin afacerile pe care le derulau deja cu succes sau prin implicarea con­cretă și cu rezultate vizibile în viața co­mu­nității.

Un astfel de tânăr este și Nicolae Pastor, unul dintre cei 9 primari români din județul Covasna, „mai marele” comunei Barcani, co­mună care are în administrare trei sate: Barcani, Lădăuți și Sărămaș, cu o populație de aproximativ 4000 de persoane: din care peste 95 la sută sunt români. Aceasta poate fi și ex­plicația pentru alegerea unui român în funcția de pri­mar, într-un județ în care românii sunt mino­ri­tari. Avea doar 31 de ani în 2020, când a fost ales, de­tro­nân­du-l, ce-i drept, cu un scor strâns, pe pri­marul aflat în funcție încă de la Revoluție. „De pe la 14-15 ani mi-am dorit să candidez într-o bună zi, pentru că-mi doream să fac ceva pentru oa­meni, să dezvolt co­muna Barcani”, spune Nicolae Pastor.

„Dimineața rânduiesc animalele, abia apoi plec la primărie”

– Domnule primar, sunteți tânăr și școlit, n-ați fost ispitit să plecați undeva, în străină­ta­te? Nu era mai avan­tajos pentru dvs.?

– Când am ter­mi­nat facultatea, aveam de gând să plec și să mă stabilesc în Ame­rica. Ceva m-a oprit, însă. Am fost în vi­zită, dar m-am întors, pen­tru că mi-am dat sea­ma că poți face bani și în Ro­mânia, evident, dacă ai ambiție și nu ai o problemă în a munci. Și-apoi, oricât de bine ți-ar fi financiar în altă parte, nimic nu se compară cu binele de-acasă de la ti­ne, din țara ta. Admi­nis­trez, împreună cu pă­rinții mei, o fermă de animale, cu vaci, oi și porci. Din ea ne scoatem fie­care un sa­lariu lunar ca-n Occident. Mun­cim foarte mult, dar merită. În fie­care zi dimineața rânduiesc ani­malele, abia apoi îmi pun costu­mul și plec la primărie, să mă ocup de pro­blemele comunității care m-a ales.

– Ce credeți că este esențial în succesul unui primar?

– Echipa. Ea este cea mai impor­tantă pentru mine, deoarece consider că de aici începe rezol­varea problemelor. De aceea nici nu am viceprimar. În doi ani de când sunt primar, am schimbat 12 din­tre angajații primăriei cu oa­meni tineri și dornici de muncă, oameni care s-au identificat cu sco­pul meu și care m-au înțeles. Fiind tânăr, îmi place să fiu activ și mă bucur să îi am și pe cei de lângă mine activi. Chiar dacă „aplauzele” sau nemulțu­mirile îmi sunt adresate mie, fără o echipă bună nu aș putea face nimic. Unii au propriile afaceri în sat, dar au accep­tat să mi se alăture, chiar dacă, fi­nan­ciar vorbind, veniturile, ca funcționari pu­blici, le sunt mai mici decât cele din mediul privat. Dar au cu toții dorința de a schimba în bine fața co­munei și nivelul de trai al oamenilor de aici.

– Cum de vă descurcați fără viceprimar?

– Sincer, m-am zgârcit să plătesc un salariu brut de 7500 lei, mai ales că șansele ca viceprimarul să vină dintr-un partid politic aflat în opoziție erau destul de mari. Am preferat să angajez, cu un sa­lariu mai mic, o persoană împreună cu care să fac eu și munca de viceprimar.

„Organizăm lunar un târg de job-uri, ca să atragem investitori”

– Din ce trăiesc oamenii în comuna Barcani? Mai cresc animale, mai lucrează pământul? Ați re­u­șit să atrageți investitori, sunt locuri de mun­că?

– În general, oamenii se ocupă cu agricultura de semisubzistență, dar mai avem și afaceri diverse: turism, prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui, servicii de reparații auto. Nu sunt multe locuri de muncă, însă mă tot chinui să atrag investitori în acest sens. De aceea, în această lună, am organizat un târg de job-uri, pentru a afla care sunt necesi­tățile potențialilor investitori, din acest punct de vedere. Mai avem de lucru destul de mult în acest domeniu, dar cred că suntem pe drumul cel bun.

– Am văzut pe pa­gi­na de internet a comu­nei, că organizați perio­dic „Piața Agricolă”. Despre ce anume e vorba?

– Organizăm lunar un „târg de țară”, unde vin cam o mie de oa­meni. Am văzut în pri­­mul rând nece­si­tatea unui ast­fel de târg din prisma mi­cilor fermieri, ca­re nu aveau în zo­nă un loc de desfacere a pro­­du­selor proprii. Mo­men­tan, avem in­ter­dicție la a primi animale în piață, din cauza bolilor. Am a­tras câteva zeci de comercianți, cu di­ferite mărfuri, dar pe lângă asta, lumea vi­ne și pentru a so­cializa, iar sen­ti­men­tul de „împreună” e plăcut, de fiecare dată. Primă­ria nu a avut bani pen­tru a achiziționa un te­ren potrivit, existent în cen­trul comunei, așa că am făcut un credit perso­nal, l-am achiziționat și l-am dat în comodat primă­riei pentru realizarea acestui mic vis. Cei care vin din alte părți plătesc o taxă, iar cei din comună au acces gratuit să-și vândă și să-și promoveze produ­sele.

„Împreună pentru Barcani”

– Cum stați la capitolul învățământ? Mai sunt destui copii care să țină școala vie în sat?

– Anul acesta am reabilitat toate cele trei școli din comună și suntem foarte fericiți pentru asta. Cea mai mare dintre ele se afla deja în proces de reabilitare, așa că am continuat și îmbunătățit pro­iec­tul, iar în celelalte două am făcut investiții se­rioa­se, prin proiecte câștigate, dar și cu bani de la bugetul local. Una dintre școli am reabilitat-o printr-o sponsorizare obținută prin Asociația „Îm­preună pentru Barcani”, înființată de tinerii foarte activi din comună. Nu avem grad mare de aban­don școlar, însă mai avem de muncă. Impor­tant e ca noi, autoritățile locale, să le creăm copiilor mediul propice învățăturii, iar cu sprijinul cadrelor di­dac­tice, sperăm să îi influențăm în a-și alege cele mai bune drumuri în viață.

„Ca independent, te așezi mai greu la masa negocierilor”

– Aveți un proiect de suflet, pe care să vi-l do­riți neapărat împlinit?

– Îmi doresc în primul rând să    văd comuna Barcani „pe hartă”, să știe lumea de noi, că avem locuri frumoase și oameni muncitori. Îmi doresc o co­mună curată, cu drumuri acceptabile, cu posibilități și oportunități de dezvoltare de noi afaceri, dar cel mai mult îmi doresc ca tinerii din străinătate să se întoarcă acasă și să simtă că se pot dezvolta și aici.

Ca proiecte concrete și urgente, intenționăm să reabilităm dispensarul comunal, căminele cultu­rale, creșa; să asfaltăm toate străzile și să realizăm racordarea la rețeaua de apă și canal a întregii comune. De asemenea, ne dorim să înființăm un parc foto-voltaic, pentru a ajunge să ne asigurăm in­dependența energetică, dar și o platformă ecolo­gică pentru deșeurile voluminoase. Pentru majo­ritatea dintre ele avem cereri de finanțare depuse, unele sunt în curs de verificare, iar la altele deja avem finanțările aprobate.

Un alt proiect de suflet al nos­tru este acela de a declara comuna Bar­cani „sta­țiune turistică de in­teres lo­cal”. Avem avizul de prin­cipiu în a­cest sens și așteptăm res­tul apro­bă­rilor necesare. Sper să reușim, de­oa­rece îmi doresc să dezvolt tu­rismul în zonă, pentru că merită. Pro­mo­varea am început-o de ceva timp, iar dacă doriți să ve­deți pei­saje superbe și oa­meni muncitori, care dau sens fie­cărei zile, vă invit să accesați site-ul www.­hailabarcani. ro sau pagina de facebook „Hai la Bar­cani”. Apoi, desigur, vă aș­teptăm la noi, în os­peție, ca să vă con­vingeți la fața lo­cului de ade­vărul celor spuse.

– O întrebare metaforică: cât de departe e drumul până la Bucu­rești, mai ales pentru un primar indepen­dent?

– E destul de departe, cam o zi pierdută. Dar dacă reușim să rezolvăm câte ceva din probleme pe la ministere, venim acasă bucuroși. Ca indepen­dent, te așezi mai greu la masa nego­cie­rilor când se împart banii.