DURERILE DE CAP

– De unde vin și cum pleacă –

– Înțepături, presiune, pulsații: durerea de cap se manifestă în dife­rite forme. Vi le prezentăm pe cele mai importante, calea spre un diagnostic corect și terapiile de ultimă oră –

Celebritatea nu te ferește de boli – acesta este un adevăr banal, însă pe care am ales să-l exemplificăm cu două cazuri, care numai banale nu se pot numi. Când marele Sigmund Freud, părintele psihanalizei, avea o criză de migrenă, consultațiile erau anulate, și o tăcere respectuoasă se înstăpânea asupra întregii case. Celor șase copii ai familiei li se interziceau jocurile zgomotoase, toată lumea își ținea respirația și umbla în vârful picioarelor. Marie Curie, savanta polo­neză, dublu laureată a pre­miului Nobel (pentru fizică și chimie) suferea de atacuri migrenoase atât de violen­te, încât la vârsta de 20 de ani a fost pe punctul să-și abandoneze studiile univer­sitare. Acestea sunt numai două dintre numeroasele personalități de prim rang – oameni de știință, filozofi, artiști și șefi de stat – des­pre care se știe că au avut de suportat atacuri migre­noase severe.

Cefaleea primară și secundară

Durerea de cap este o suferință foarte des întâl­nită, mai frecvent la femei decât la bărbați. Spe­cialiștii estimează că aproximativ 80% din totalul populației globului se confruntă, în decursul vieții, cu una dintre formele ei acute sau cronice. Iar cauzele sunt diverse. Pot fi de vină paharele de vin roșu pe care le-am dat pe gât fără să le mai nu­mărăm, dar este posibil să ne simțim capul greu și din pricina unei infecții la sinusuri. Dacă durerea provine de la alcool, de la administrarea anumitor medicamente    sau reprezintă consecința unei afec­țiuni preexistente, medicii o diagnostichează drept „cefalee secundară”. Ea are o cauză cunos­cută și va dispărea de la sine, odată cu patologia care a provocat-o, sau după descompunerea și eliminarea alcoolului din organism. Altfel stau lucrurile în cazul „cefaleei primare”, unde durerea constituie boala însăși. „Foarte rar se întâmplă ca durerea de cap să fie semnalul de avertizare al unei afecțiuni ce pune în primejdie viața pacientului. Probabi­litatea ca în spatele ei să se afle o tumoră cerebrală nu este mai mare de 3 la 100.000”, afirmă specia­liștii. Informația ne liniștește, totuși, nu schimbă cu nimic faptul că durerea persistentă compromite în mare măsură calitatea vieții pacienților. Și iată care sunt formele ei cele mai frecvente.

Cefaleea de tensiune

Alte denumiri: „cefaleea de stres”. Se simte ca o apăsare dureroasă pe ambele laturi ale capului și apare de obicei în cursul zilei, fără a fi însoțită de alte simptome (o sen­za­ție de greață, de exem­plu). Are o durată varia­bilă: se poate menține mai multe zile sau poate ceda în doar câteva mi­nute.

Cauze – N-au fost iden­tificate deocamdată. De aceea, cefaleea de tensiune este încadrată în categoria celor primare.

Prevenție – Sporturile de rezistență și-au dove­dit pe deplin eficiența. Joggingul, nordic walking sau plimbările cu bi­cicleta destind musculatura în­cordată și îmbunătățesc irigația sangvină în diferitele zone ale corpului, inclusiv la cap. Dacă durerile s-au cronicizat, tehni­cile de relaxare pot ajuta la rărirea atacurilor de cefalee. Merită să încercați relaxarea musculară progresivă tai-chi, meditația sau chiar yoga. Re­țineți însă că ele nu vor avea efect decât dacă sunt practicate consecvent. De asemenea, spe­cialiștii ne recomandă să schi­țăm un program al zilei urmă­toare și, trecându-l în revistă, să eliminăm din el situațiile stre­sante, atât cât este posibil. Cele mai bune rezultate se obțin prin aplicarea simultană a celor trei metode amintite mai sus.

Tratament – Când cefaleea de tensiune apare sporadic, ea poate fi combătută cu analgezice co­mune, cum sunt aspirina, paracetamolul sau ibu­profenul. Pe de altă parte, dacă le luăm prea des, acestea prezintă dezavantajul de a favoriza reve­nirea durerilor. Ca măsură alternativă de prim ajutor, putem recurge și la combinația: aspirină + paracetamol + cofeină. În situațiile de cefalee acută, pot fi de folos și aplicațiile cu ulei de mentă pe frunte și tâmple, iar la nevoie, în zona cefei și a umerilor.

Migrena

Se manifestă prin pulsații și înțepături resimțite de regulă doar pe jumătate de cap. Durerile sunt amplificate de orice e­fort fizic, fie că este vor­ba de urcatul unei scări sau de o activitate spor­tivă. Atacul migrenos durează între 4 și 72 de ore, asociindu-se adesea cu senzații de greață din ce în ce mai puternice, care merg uneori până la vărsături. Lumina și zgomotul agravează simpto­mele. În majoritatea cazurilor, pacienții presimt apropierea crizei cu câteva ore sau chiar zile în avans, deoarece organismul le transmite o serie de semnale specifice: au dintr-odată o poftă irezis­tibilă de dulciuri, devin instabili emoțional, unii se simt obosiți și se concentrează cu dificultate, pe când alții, dimpotrivă, sunt hiperactivi și debor­dează de creativitate. Aproximativ 20% dintre pacienți suferă de așa-numita „migrenă cu aură”, caracterizată prin semne prevestitoare deosebite, ca încețoșarea vederii și apariția unor spoturi luminoase în câmpul vizual, eventual a unor amor­țeli sau furnicături în membre și la nivelul feței, iar ocazional, a unor tulburări temporare de vor­bire.

Cauze – Patologia se dezvoltă pe baza unei predispoziții moștenite. În prezent, suferă de mi­grenă peste 12% din populația    lumii. Ambele sexe se pot îmbolnăvi, însă profilul lor hormonal face ca femeile să fie de circa trei ori mai frecvent afec­tate decât bărbații. În perioada de maximă inci­dență a bolii, în intervalul de vârstă 30-45 de ani, ajunge să sufere de migrenă, în medie, o femeie din trei. Principalii factori declanșatori ai atacu­rilor migrenoase sunt menstruația și ovulația. Înce­pând de la 55 de ani, frecvența crizelor se reduce, atât la femei, cât și la bărbați, iar odată ce ating o vârstă mai înaintată, majoritatea pacienților con­stată că boala a dispărut cu totul.

Prevenție – Ca regulă generală: pentru a mic­șora numărul crizelor, este în primul rând impor­tant să se evite factorii declanșatori. Aceștia sunt diferiți de la o persoană la alta – de la stres și con­sumul de vin roșu, până la anumiți stimuli vizuali, cum ar fi străfulgerările luminoase intermitente.

În cadrul profilaxiei medicamentoase, se pot întrebuința betablocante, antagoniști de calciu (sub­stanțe care împiedică intrarea calciului în celule), antiepileptice și antidepresive. „Admi­nis­trate regulat, ele pot reduce frecvența și gravitatea crizelor de migrenă, deoarece ridică pragul de excitabilitate a scoarței cerebrale și, implicit, pragul durerii”, motivează medicii. Soluția optimă constă în asocierea tratamentului medicamentos cu exerciții de relaxare, tehnici de gestionare a stresului și practicarea constantă a unui sport de rezistență.

Pentru pacienții care au atacuri migrenoase minimum patru zile pe lună au fost omologați, din anul 2019, trei anticorpi monoclonali, unul dintre ei fiind preparatul fremanezumab. Acest anticorp se injectează subcutanat, o dată pe lună sau la intervale de trei luni. El acționează mai prompt datorită faptului că este injectat intravenos. Stu­diile au confirmat eficiența anticorpilor inovativi, ca și faptul că ei sunt bine tolerați de pacienți. Din păcate, aceasta este o modalitate de prevenție foarte costisitoare, cel puțin deocamdată.

Tratament – Crizele ușoare primesc un trata­ment compus din analgezice, identic cu cel folosit la cefaleea de tensiune: aspirină, ibuprofen și paracetamol sau combinația aspirină + para­cetamol + cofeină. Contra atacurilor severe și a celor de intensitate medie se prescriu medica­men­te concepute special pentru migrene. Ele conțin triptani, care filtrează senzațiile de durere direct la vasele de sânge din creier, unde își are originea mi­grena. Partea neplăcută este că, luate mai mult de zece zile pe lună, ele pot face să crească nu­mărul crizelor. Și, într-adevăr, în practica medicală se constată că, la numeroși pacienți tratați în acest mod, manifestările bolii au devenit mai frecvente. În asemenea situații, se apelează la anticorpii monoclonali. Chiar dacă sunt mai puțin eficienți decât triptanii, ei reprezintă totuși o opțiune terapeutică validă.

Cu patru ani în urmă, s-a introdus în clinicile din Europa și SUA o terapie revoluționară, con­stând în stimularea electrică transcutană a ner­vului trigemen, care este implicat în modularea senzațiilor dureroase resimțite în zona capului. Ea se realizează cu ajutorul unui dispozitiv de mici dimensiuni, plasat pe frunte și fixat cu un plasture. În vreme ce se emit impulsurile electrice corespunzătoare setă­rilor, pacientul își poate desfă­șura liniștit activitățile obiș­nui­te. Utilizată profilactic, terapia respectivă poate reduce frec­vența crizelor cu mai mult de 50% și medicația preventivă cu 75%. Când este setat pentru a fi folosit chiar în timpul cri­zelor, dispozitivul suprimă com­plet durerea la o treime din bolnavi, iar în ce-i privește pe ceilalți, 8 din 10 beneficiază de o scădere semnificativă a in­tensității durerii. Metoda este contraindicată persoanelor care au dispozitive metalice sau electronice implantate în creier, poartă un stimulator car­diac sau un defibrilator por­tabil. În schimb, nu există o contraindicație expresă pentru femeile însărcinate. Oricum, terapia se desfășoară numai cu avizul și sub controlul unui medic neu­rolog. În momentul de față, sunt tratați astfel peste 200.000 de pacienți de pe două continente. La noi în țară, stimularea electrică transcutană a nervului trigemen se face la Centrul medical Emerald din București.

Cefaleea cluster

I se mai spune și „cefaleea în ciorchine”. Am­bele denumiri sugerează faptul că atacurile se pro­­duc în grupuri, în in­te­riorul anumitor inter­vale ce se repetă cu re­gu­laritate, de obicei în anotimpurile de tranzi­ție: primăvara și toamna. Segmentele de timp în care boala se manifestă du­rează cel mai adesea 1,5 – 3 luni, însă pot fi și mai scurte (doar 2 săptămâni) sau mai lungi (6 luni). Una din­tre caracteristicile aces­tei afecțiuni constă în faptul că atât durata pe­rioadelor active, cât și momentele revenirii lor, chiar și intervalele orare în care survin crizele, sunt individuale și neschim­bate pentru fiecare bolnav.

Cefaleea cluster nu ocolește femeile, dar afec­tează de preferință bărbații. Sunt posibile până la 8 atacuri în 24 de ore. Ele au loc și în cursul zilei, totuși mai frecvent noaptea: oamenii sunt treziți din somn și torturați, vreme de 15-180 de minute, de dureri insuportabile, care pornesc de la un ochi și cuprind jumătate de cap. Ochiul se înroșește și lăcrimează, pleoapa atârnă, nasul se înfundă și curge. Pacienții devin extrem de agitați, umblă prin încăpere dintr-o parte în alta, își balansează trun­chiul, iar uneori se lovesc cu capul de perete. Unii din ei mărturisesc că durerea este atât de vio­lentă, încât cu greu pot alunga gândul sinuciderii.

Cauze – Nu se cunosc cu exactitate, se presu­pune doar o componentă genetică. S-au identificat, în schimb, mai mulți factori declanșatori: consu­mul de alcool și fumatul, mirosurile puternice, lumina stridentă, expunerea la căldură, dușurile sau băile fierbinți, ridicarea la altitudini mari (ex. călătoriile cu avionul), alimentele care conțin nitriți, tratamentele cu vasodilatatoare (ex. nitro­glicerina).

Prevenție – Este neapărat necesar să se consulte un neurolog cu experiență, întrucât cele câteva medicamente existente în farmacii prezintă riscuri de incompatibilitate și reacții adverse. De asemenea, pacienții sunt sfătuiți să țină un jurnal al bolii în care să-și noteze în ce împrejurări se produc atacurile, ce au mâncat și băut înainte etc. Aceste observații ar permite descoperirea unor factori declanșatori personali.

Tratament – O mască cu oxigen aplicată la debutul crizei poate ușura suferința bolnavului. Terapia medicamentoasă include o serie de pre­parate cu acțiune rapidă, sub formă de soluții injectabile (sumatriptan), spray-uri (zol­mitriptan) sau compri­mate. Pentru cazurile foarte grave există și opțiunea unei intervenții chirurgicale: se implantează în hipotalamus un electrod, prin intermediul căruia poate fi stimulat ner­vul vag.

Stresul ocular

Durerea de cap este ade­sea cauzată de organul ve­derii. Și în anumite situații, ea devine o urgență medi­cală.

Fixarea îndelungată a pri­­virii pe un monitor stre­sează ochiul și poate provoca dureri de cap, la fel ca și cititul în condiții de iluminat necorespun­zător. Motivul: suprasolicitarea mușchiului ciliar, responsabil pentru vederea de aproape, care începe să doară, atunci când este obligat să se contracte în mod repetat. Slăbirea acuității vizuale sau utili­zarea unor ochelari nepotriviți pot declanșa de ase­menea o cefalee. La pacienții diagnosticați cu glau­com, apariția durerii în zona ochilor și a frun­ții, uneori și a dinților, însoțită de o stare de slăbi­ciune, o senzație de greață și încețoșarea vederii, de regulă la un singur ochi, reprezintă un serios semnal de alarmă, deoarece indică o creștere brus­că a tensiunii intraoculare. Adresați-vă neîntârziat unui medic, fiindcă glaucomul se numără printre cele mai frecvente cauze de orbire.

Când trebuie să mergem la doctor?

Dureri de cap fără o cauză aparentă? În acest caz, aveți nevoie de ajutor profesionist.

* Când vă apare brusc o durere de cap violentă, în special la efort, ea vă semnalează o urgență. Luați imediat legătura cu un medic.

* Altfel stau lucrurile atunci când durerea nu este deosebit de puternică, vă supără doar ocazional sau știți că există în familia dvs. persoane care suferă de migrenă. În această situație, nu va fi necesară o vizită la medic.

* Totuși, dacă cefaleea se agravează cu tim­pul, nu mai poate fi contolată cu terapiile cu­rente și cu analgezicele cumpărate de la farma­cie fără rețetă, ar fi mai prudent să consultați un medic. Mai ales în cazul când aveți și anumite simptome neurologice, cum ar fi tulburările de vedere.

Metode și remedii naturale

Și la medicina alternativă puteți găsi mijloace de ameliorare sau chiar de eliminare a durerii.

* În situații acute, vă ajută aplicațiile cu ulei de mentă pe frunte și tâmple, iar la nevoie, inclusiv în zona cefei și a umerilor. Efectul este dovedit științific, însă mai slab decât al medicamentelor analgezice.

* Meditația în mers relaxează și are acțiune pro­filactică. Concentrați-vă a­ten­ția și percepeți conștient respirația, mișcarea și cadrul natural.

* Relaxarea musculaturii este de folos la cefa­leea de tensiune și la mi­gre­nă, fiindcă stresul pro­­voacă o contracție a mușchilor. Se re­comandă yoga, an­trenamentul autogen sau relaxarea muscu­lară progresivă după Jacobson.

* Acupunctura este utilă ca măsură de preven­ție la migrenă, deoarece reduce frecvența și inten­si­tatea crizelor.

* În cefaleea cluster, masca cu oxigen poate atenua violența unui atac dacă este aplicată chiar în momentul declanșării lui.