Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Digitalizarea la români

O declarație a premierului Ciucă ne-a arătat, încă o dată, distanța dintre vorbe și realitatea în care tră­iesc, deliberat, politicienii noștri. Vorbele sunt, de­sigur, pentru popor și pentru spectatorii externi ai evoluției României. D-l Ciucă a cuvântat despre necesitatea eliminării birocrației de stat, nepro­fe­sionistă, greoaie și parazitară, după cum știe toată lu­mea care are de-a face cu ea (chiar toată lumea!), prin digitalizarea instituțiilor și, implicit, prin redu­cerea numărului „băgătorilor de seamă”. Venind după o ordonanță de urgență (de la sfârșitul lunii iu­nie, a.c.) prin care se impunea înghețarea angajă­rilor la stat până la sfârșitul anului 2022, pentru a reduce copleșirea cu noi salarii a bugetului țării, declarația premierului poate părea un prim pas spre „revoluția administrativă” de care țara are stringentă nevoie. De treizeci și ceva de ani, după marele jaf național care a fost privatizarea activelor statului (făcută în favoarea „băeților” care îl controlau) ad­ministrația acestuia a devenit principala sursă de ve­nituri pentru politicieni și clienții acestora. Sala­riul de la stat și pensiile de la stat au căpătat statut special, au fost garantate legal, posturile de func­ționar public neputând fi atinse de efectele crizelor eco­nomice ciclice, de reducerile bugetare conjunc­turale, de inflație și, în genere, de reducerea oricăror chel­tuieli ce impun, în anume momente de cumpă­nă, austeritatea bugetului. A încerca să fii funcționar la stat a devenit, de aceea, „sportul” cel mai prac­ticat în România, idealul tuturor politicienilor și al afiliaților lor, rude, nepoți și nepoate, amante și amanți, sponsori și investitori în carierele acestora. Meseria de funcționar la stat nu cere în România, practic, nicio calificare (toată lumea știind cum se obțin calificările și titlurile la noi!), ci doar fidelitate față de ierarhia politică, instituțiile ajungând, în majoritatea lor, cuiburi ale diverselor clanuri ajunse la putere, evoluând astfel desincronizat, haotic în tot ceea ce domeniul lor de referință cere. Sistemul a ajuns să fie, în fapt, un sistem de jumulire a sta­tului, ale cărui resurse bugetare s-au subțiat treptat, fiind cârpite cu împrumuturi tot mai mari, grevate – prin rostogolirea datoriilor – pe viitorul întregii so­cie­tăți. Nu e de mirare că, în cele trei decenii postco­muniste, statul a investit tot mai puțin în infra­struc­tura șubredă a țării, că domeniile esențiale ale func­țio­nării ei, transporturile, învățământul, sănătatea, apărarea, sunt tot mai sărmane și neperformante. Descurajarea antreprenoriatului privat, a investito­ri­lor individuali, prin suprataxări, impozite, cheltu­ieli birocratice a generat însă și reducerea bazelor bugetare, ajungându-se la un adevărat cerc vicios: cu cât birocraţia de stat a crescut, pe formula tribală de care am vorbit, cu atât sursa întreţinerii ei a scă­zut, tot mai mulţi români în putere ajungând să își ia lumea în cap, contribuind prin munca lor la bună­starea altor state. Birocraţia românească este și in­saţiabilă, coruptă până în măduva oaselor, chiar și funcţionarii ei de rând ştiind că, în sistem, „dacă nu curge… pică”! La ultimele alegeri, PNL-ul, pre­sat de USR, a promis reducerea drastică a flagelului birocratic. Știm cu toţii ce s-a întâmplat. USR-iștii, care se luaseră la trântă cu sistemul, au fost elimi­naţi, iar PNL-ul s-a aliat, în numele unei iluzorii stabilități guvernamentale cu PDS-ul. A urmat o creş­tere a cheltuielilor administraţiei de stat, ac­centuată de crizele succesive ce au lovit țara: pande­mia, criza economică și energetică etc., prilejuri de afaceri oneroase pentru toţi cei implicaţi în aparat. Ordonanţa din iunie a fost rezultatul unei necesităţi stringente privind prevenirea falimentului de stat, în urma redirecționării multor fonduri pentru redu­cerea efectelor acestor crize succesive. Îngheţarea an­gajărilor la stat degreva bugetul de pierderea po­tenţială a câtorva zeci sau sute de milioane de roni și pentru cei care sperau în transformarea uri­aşei birocraţii de stat într-un aparat administrativ efi­cient și profesionalizat, ea a părut un semn că gu­vernanţii au înțeles că există o limită în cheltuirea ba­nu­lui public pentru satisfacerea clientelelor po­litice. Declarația privind „digitalizarea” ar putea fi consi­derată, aşadar, continuarea logică a înghe­țării. Di­gitalizarea presupune specializare și eficien­ță, și are ca efect disponibilizarea unui număr mare de „băgători de seamă și purtători de hârtii”. Numai că, pe acest fond de speranță, legată de începutul „re­voluţiei administrative”, aflăm că mai multe Mi­nis­tere, Agenţii, Secretariatul Guvernului și chiar și Camerele Parlamentului au cerut derogarea de la ordonanţă, angajând câteva mii de noi „specialişti”, fără de care activitatea lor „în slujba țării” nu s-ar putea desfășura eficient. Prin urmare vom digitaliza instituţiile, dar operaţia va fi formală, ca mai toate „schimbările esenţiale” pe care toţi guvernanţii Ro­mâ­n­iei le-au făcut până acum. Funcţionarii publici nu pot fi disponibilizați legal, iar specialiştii verita­bili, angajaţi (în sfârșit) pe criterii meritocratice, vor fi, oricum, subordonaţii lor și ai politicienilor ce i-au pus acolo. Sistemul este, se pare, de nezdrun­cinat!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian