RODICA CULCER despre… „Reuniunea NATO a validat România ca aliat serios și de nădejde”

– Bucureștiul a găzduit zilele acestea o impor­tantă reuniune a miniștrilor de externe ai statelor membre ale Organizației Nord-Atlantice (NATO). Ce înseamnă acest eveniment pentru România? Ce impact pot avea deciziile luate la București?

– Reuniunea ministerială NATO de la București a validat România ca aliat serios și de nădejde în fața agresiunii barbare a Rusiei împotriva Ucrainei și, prin extensie, a civilizației occidentale. Politica sa consec­ventă de sprijinire a eforturilor NATO și UE menite să ajute Ucraina, desfășurată cu o discreție înțeleaptă, fără stridențe mediatice, a fost răsplătită de aprecierile liderilor politici ai NATO, mai ales ale Secretarului General Jens Stoltenberg și ale Secretarului de stat american Anthony Blinken. Sperăm ca acestea să se materializeze și în succesul demersurilor discrete menite să determine primirea României în spațiul Schengen. În afară de prestigiu, România a obținut și asigurări privind securitatea proprie, prin confirmarea la reuniunea de la București a interesului Alianței pentru spațiul Mării Negre, care ne afectează direct. Invitarea la reuniune a reprezentanților Republicii Moldova, Georgiei și Bosniei Herțegovina, se înscrie în reorientarea mai amplă a NATO către flancul estic al Europei, ceea ce conferă României un potențial rol de putere regională, numai să fie ea pregătită să-l joa­ce. Geografia ne ajută, de această dată: însuși faptul că NATO a organizat această reuniunea la granița sa de Est, în apropierea teatrului de război, atestă hotă­rârea liderilor săi politici de a ține piept agresiunii rusești și de a trimite Kremlinului un semnal clar de so­lidaritate cu Ucraina, dar și de unitate, în ciuda atitu­dinii abjecte a Ungariei, mizeră cârtiță a Rusiei, care a blocat Comisia NATO-Ucraina, forțând organizarea unui eveniment special, la care să poată participa și mi­nistrul de externe ucrainean, Dmitro Kuleba. Decla­rația reuniunii pe tema Ucrainei a ignorat com­plet și­canele Budapestei. Mai mult, în a doua zi a lucră­rilor, au fost anunțate progrese în negocierile privind rati­ficarea de către Turcia a aderării Suediei și Fin­landei. Pe scurt, istoria ne-a adus pe harta civili­zației oc­ci­dentale de partea cea bună. Să avem grijă să ră­mâ­nem acolo.

„Nici dacă ar vrea, Beijingul nu poate renunța la «zero-COVID»”

– China se confruntă cu un puternic val de pro­teste, fenomen nemaiîntâlnit de la preluarea puterii de către Xi Jinping. Ce-i îndeamnă pe oameni să iasă în stradă, în ciuda represaliilor care îi ame­nință?

– În primul rând, exasperarea generată de politica „zero-COVID” a Beijingului, cu nesfârșitele carantine și restricții, care au blocat activitatea economică, au să­răcit populația, închisă periodic în centre de caran­tină, prin reducerea câștigului salarial și chiar pier­derea locurilor de muncă. În plus, condițiile de caran­tină sunt, se pare, inumane. Mulți s-au plâns pe rețe­lele de socializare de lipsa asistenței medicale de ur­gență pentru cei carantinați, care a dus la moartea mai mul­tor gravide, bătrâni și copii. De altfel, protes­tele au fost declanșate de un incendiu izbucnit într-un bloc din Urumqi, în care au murit 10 persoane, se pare, pentru că nu au fost lăsate să iasă din clădire și nici ajutoa­rele nu au reușit să ajungă la timp. Gaz pe foc au pus și imaginile de la Campionatul Mondial de fot­bal din Qatar, care le-au arătat chinezilor o lume liberă și exuberantă, care a depășit criza COVID. Fenomenul este însă mult mai complex. Problema Beijing-ului este că, nici dacă ar vrea, nu poate renunța imediat la „zero-COVID”, pentru că nu dispune de vaccinuri efi­ciente și, orbit de naționalism, nu vrea să le importe de la americani. Îi lipsește însă și in­frastructura me­di­cală necesară vaccinării în masă, pentru că adminis­trația nu funcționează în interesul cetățenilor, ci este subordonată obiectivului coerciției și reprimării liber­tăților civice. De aici vine, de altfel, și valul de pro­teste din 79 de universități, unde studenții s-au revoltat nu numai împotriva politicii de „zero-COVID”, ci au cerut „democrație, stat de drept și libertate de ex­primare”, iar foaia A4 goală a devenit simbolul protestului unui tineret sătul de cenzură. În ciuda represaliilor demarate de autorități, este limpede că nu vor scăpa curând de probleme, pentru că incom­petența, naționalismul și autoritarismul s-au împletit într-un nod gordian pe care Beijingul nu este pregătit să-l taie.