Dr. RAREȘ SIMU (medic imunolog și alergolog): „Homeopatia este eficientă în orice boală”

Bobițele care transmit informație

– În ultima vreme, la rubrica „Cititorii mul­țumesc pentru vindecări”, primim tot mai multe scrisori ce confirmă eficiența, cu totul deosebită, a tratamentelor homeopatice pe care le practicați. De altfel, sunteți și creator de medicamente, pre­zente în farmacii. Domnule doctor, care este mis­terul Homeopatiei? Ce forță se ascunde în bobițele mici, cât un vârf de ac?

– Părintele homeopatiei moderne, doctorul ger­man Samuel Hahnemann, a observat un lucru ieșit din comun: aceeași substanță administrată unei per­soane sănătoase produce simptome, ca și cum s-ar manifesta o boală, dar admi­nis­trată unei persoane bolnave, vin­decă boala. Acesta este princi­piul de bază al homeopatiei – similia similibus curantur. Pri­ma sub­stan­ță pe care a testat-o a fost scoarța arborelui de china sau cin­cona, din care ulterior a fost extrasă chinina – un medi­cament utilizat multă vreme în tratamen­tul malariei. Principiile pe care el le-a descoperit spun că, de fapt, nu substanța în sine vindecă boa­la, ci interacțiunea acesteia cu for­ța vitală, energia organismului. Din acest motiv nu este nevoie de cantități foarte mari dintr-o anu­mită substanță, pentru a produce efecte asupra organismului, ci doar de o informație energetică care poate fi trans­misă de o cantitate ex­trem de mică din substanța respectivă. Cu alte cuvinte, nu substanța în sine produce vindecarea, ci organismul însuși, care după ce primește informația necesară, face acest lucru. Remediile homeopate, „bobițele”, cum le numiți dvs., respectă principiile de mai sus și sunt astfel concepute, încât facilitează transmiterea acestei informații organismului. Întâm­plător sau nu, există asemănări între homeopatie și specializarea mea în medicină – imunologia clinică și alergologia. Este cunoscut principiul pe baza că­ruia se prepară vac­cinurile. Se administrează orga­nismului un microb modificat sau părți componente ale acelui microb, pentru a învăța organismul să prevină boala care ar putea fi provocată de acel microb. Mai mult, în bo­lile alergice se recomandă tratamente care constau în administrarea unor can­tități extrem de mici din alergenul care provoacă o anumită boală alergică. Prin această metodă se ajunge la remisia bolii res­pec­tive. În imunologie tratamentele moderne presu­pun administrarea unor cantități extrem de mici, câteo­dată asemănătoare diluțiilor homeopate, din molecule care ajustează răspunsul sistemului imun, cu efect favorabil în bolile reumatologice sau oncologice.

– Unde v-ați specializat în homeopatie? Se învață în facultatea de medicină?

– La ora actuală există cursuri de homeopatie atât la Facultatea de Medicină, cât și la Facultatea de Farmacie. De altfel, unul dintre promotorii ho­meopatiei în România a fost academicianul dr. Dumitru Dobrescu, profesor de farmacologie, cel care a scris prima carte de farmacologie homeopată din România. Există și cursuri care se pot urma după terminarea facultății, de către medici sau far­maciști, cursuri organizate sub egida Ministerului Sănătății.

Adversari și adepți

– Homeopatia are adepți celebri (toți membrii Curții Regale ai Marii Britanii se tratează homeo­patic), dar și contestatari îndârjiți. De unde atâta ură?

– Cred că această adversitate, împotriva homeo­patiei, despre care vorbiți, apare din cauza lipsei de informare sau a necunoașterii principiilor care stau la baza homeopatiei. Adversari ai homeopatiei exis­tă și printre medici, dar și în rândul publicului larg. Cel mai ciudat mi se pare a fi adversitatea pe care o sesizez și eu la o parte din medici. Spun o parte, pentru că există și destui medici, atât la noi în țară, cât și în alte țări, inclusiv țări europene cu sistem medical foarte bine orga­nizat – care sunt de acord cu tratamentele homeo­pate sau chiar recomandă ei înșiși remedii homeo­pate. Am avut ocazia să văd la cabinet, în prac­tica zilnică, pacienți care ve­neau cu scrisoare medi­cală din Germania, de exemplu. La recoman­dă­rile finale, medicul curant, care în unele cazuri era chiar profesor universitar, fie indica el însuși asocierea unor remedii homeopate, fie menținea indicația de la medicul homeopat, de asociere cu tratamentul alopat. Ca să revin, în­dâr­jirea împotriva ho­meo­patiei vine din lipsa de informație sau neîn­țelegere. Îmi amintesc o întâmplare din perioada în care urmam rezidențiatul. Profesorul meu de imu­no­logie, care nu știa că eu sunt preocupat de ho­meo­patie, mă oprește într-o zi pe holul spitalului și mă întreabă dacă știu ceva despre homeopatie. Înainte să apuc să-i răspund, îmi spune: „Rareș, aseară am dat peste o carte de homeopatie, nu știu cât de eficientă este sau cum funcționează, dar cartea este cât un tratat de medicină internă, plină de informații detaliate și aprofundate, deci trebuie să fie ceva real aici”. Acel episod arată cel mai bine ce spun eu, că atunci când cineva se informează cu adevarat despre homeopatie, nu mai poate să nege această metodă terapeutică! Mai mult, unul dintre cei mai cunoscuți homeopați ai lumii, prof. George Vithoulcas, a fost nominalizat doctor honoris causa, atât al Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, cât și al Universității de Me­dicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj. Din fericire, această aversiune despre care vorbeați se… „îndulcește” pe zi ce trece și în țara noastră. În practica de zi cu zi, văd de multe ori pacienți care sunt trimiși de către colegi-medici care au citit sau au făcut cursuri de homeopatie, sau au văzut rezul­tatele concrete ale unui tratament homeopat pe pro­priii pacienți.

O medicație fără efecte adverse

– Enumerați câteva motive pentru care ar tre­bui să optăm pentru tratamentele homeopa­tice.

– Aș începe cu un exemplu concret. Zilele aces­tea, a revenit la cabinet o pacientă pe care am tra­tat-o în urmă cu mai mulți ani. Mi-a povestit că una din problemele pentru care venise atunci era o fis­tulă perianală, care avea indicație chirurgicală. S-a hotărât atunci să încerce inițial un tratament homeo­pat, pentru a evita operația. La terminarea trata­mentului, s-a dus din nou la chirurg, pentru control, și acesta i-a spus că nu înțelege ce s-a în­tâmplat, de fistula respectivă e vindecată, lucru im­posibil – în concepția lui – fără intervenție chirur­gicală.

În primul rând, recomand utilizarea remediilor homeopate pentru că sunt eficiente. Eficiența re­me­diilor înseamnă că pot rezolva situații în care medicina clasică, alopată, nu are soluții. Sunt acele cazuri în care nu se poate stabili un diag­nostic alo­pat exact și, ca atare, medicul nu poa­te recomanda un tratament medi­ca­mentos. În aceste cazuri, un consult homeopat poate încadra pacientul într-un anume tablou specific homeo­pat, cu o indi­cație clară de tratament. Aceasta se poate realiza, deoarece în homeopatie nu sunt necesare anali­zele și investigațiile medicale clasice, indicația terapeutică făcându-se după o anamneză specifică (informațiile obținute de medic de la pacient). E­xistă și situații în care medi­cina alo­pată nu are soluții și se recomandă, în cel mai bun caz, doar tratamente care să amelioreze simptomele, nu să le vindece. Sau nu se recomandă niciun tratament. Am să dau aici două exem­ple cu care mă întâlnesc frecvent în practica zilnică. În cazul urticariei cronice sau al angioedemului (ede­mul Quincke, o inflamație rapidă e pielii, a țesutului subcutanat) se recomandă drept medi­cație alopată, tratamente antihistaminice, care, în cel mai bun caz, țin sub control, de multe ori doar parțial, erupțiile, pacientul urmând aceste tratamen­te perioade lungi – luni sau ani de zile, cu speranța că afecțiunea respectivă va dispărea. În aceste cazuri, remediile homeopate sunt extrem de efi­ciente, realizând în scurt timp acea echilibrare a organismului necesară pentru remisia bolii. Sunt cazuri în care pacienții iau ani de zile antihista­mi­nice sau cortizon, fără să poată întrerupe medicația iar după asocierea trata­mentului homeopat, în de­curs de câteva săptămâni sau luni, pot opri medi­cația alopată, fără a mai avea probleme. Al doilea exemplu, cu care mă întâlnesc din ce în ce mai frecvent, sunt bolile autoimune – în general, și în particular, afecțiunile tiroidiene autoimune. În si­tuația în care nu există încă un dezechilibru hor­monal, endocrinologul nu reco­mandă niciun trata­ment, pentru că nu există un tratament medica­mentos al acestei afecțiuni. Cu toate acestea, pa­cien­ții se confruntă cu probleme deosebite, supără­toa­re și persistente, începând de la probleme derma­tologice, osteoarticulare, gastroin­testinale, până la probleme psihoemoționale și chiar de fertilitate. În toate aceste situații, tratamentele homeopate pot acționa cu succes, rezolvând pro­blemele respective. Mai mult, chiar și în situația în care există dereglări hormonale, un tratament homeopat corect indicat poate reduce medicația alopată, de substituție hor­monală, sau chiar o poate elimina. Un alt exemplu este cazul bolilor alergice. În bolile alergice res­piratorii (rinită sau astm) trata­mentul cel mai eficient este cel cauzal, de desen­sibilizare. Aceasta înseamnă că se administrează cantități mici din alergenul incriminat, în așa fel încât organismul să nu mai reacționeze la contactul natural cu acesta. Dar, în practică, de multe ori, pa­cienții au reacții la mulți alergeni. Desensibilizarea prin metoda clasică alopată se poate face doar pentru 1-2 categorii de alergeni în același timp, ceea ce reduce spectrul de tratament. Mai mult, câteo­dată, efectele adverse ale tratamentului de desen­sibilizare sunt greu tolerate de către pacient, pe de altă parte, costurile sunt ridicate sau tratamentele lipsesc de pe piață (situația actuală, în țara noastră). Tratamentul homeopat de desensibilizare, care poate duce în remisie bolile alergice, este lipsit de toate aceste neajunsuri. Un alt motiv pentru care recomand tratamentul homeo­pat este efectul benefic în cazul bolnavilor cronici sau care prezintă mai multe boli asociate, și care au nevoie de multe medicamente deodată. Nu în ultimul rând, reco­mand remediile homeopate și pentru faptul că acestea nu au efecte adverse. Ele se pot administra fără probleme, inclusiv la sugari sau la gravide. Acesta este și unul din motivele pen­tru care reco­mand asocierea unui tratament ho­meo­pat la pa­cienții care au nevoie de multe me­dicamente. Chiar dacă un tratament homeopat nu poate înlocui me­dicația unui pacient hipertensiv, de exemplu, este foarte util dacă el poate asigura controlul tensiunii arteriale cu doar 2 medicamente alopate, în loc de patru. După părerea mea, lucrurile ar trebui privite și în acest sens, de apreciere a efi­cienței tratamen­telor homeopate, inclusiv în contex­tul reducerii me­dicației antihipertensive, sau a necesarului de trata­mente antibiotice, în infecțiile urinare recurente sau a medicației imunosupresoare, în afecțiuni reuma­tologice, sau a tratamentelor cu corticoizi, în afec­țiuni dermatologice sau respira­torii, mai ales la copii, de exemplu.

Umăr la umăr cu tratamentele alopate

– Să înțelegem că homeopatia poate fi aplicată în paralel cu tratamentele medicinei clasice?

– Da, homeopatia poate sa fie aplicată în paralel cu tratamentele alopate. Există multe situații în care pacientul care solicită un tratament homeopat vine cu o afecțiune cronică, cu un trata­ment clasic care nu poate fi întrerupt. În aceste situații, se începe adminis­trarea remediilor homeopate în pa­ralel cu schema de tratament clasic, pe care pacientul deja o are. Pe mă­sură ce starea lui se ameliorează, fapt evidențiat prin analize, se reduce me­dicația clasică, inclusiv cu acordul său, de către medicul curant care a prescris-o ini­țial. Este valabilă și si­tuația inversă, în care pacientul începe un tratament homeopat, fără a urma în prealabil un tratament alopat. Dacă pe parcursul administrării remediilor apare o situație acută, ce necesită ad­minis­trarea unor medicamente clasi­ce, pacientul nu trebuie să oprească tratamentul homeopat, administrând în paralel ambele tratamente.

Ce boli vindecă

– Ce boli răspund cel mai bine la trata­mentele homeopatice? Are homeopatia efect și în cancer, în boli auto­imune, în Alzheimer? Dar în „post-Covid”?

– Homeopatia poate fi extrem de eficientă în orice tip de patologie. Aici se aplică foarte bi­ne acel principiu hipo­cratic pe care l-am învă­țat în facultate, și anume că nu există boli, ci există bolnavi. În aceas­ta constă și eficiența, dar și dificultatea ho­meo­patiei. Ea trebuie să re­comande un anumit tra­tament care să se potri­vească cel mai bine pacientului în cauză. O­dată ce această asociere a fost găsită, tratamentul homeopat poate rezolva aproape orice afecțiune. Evident că nu vorbim aici despre afec­țiuni care pre­supun distrugerea unor organe sau a organismului în general, cum este cazul accidente­lor traumatice, al malformațiilor congenitale, al bolilor genetice. Din experiența mea, pot spune ca homeopatia este eficientă în toată patologia care ține de specializarea mea: imu­nologie clinică și alergologie. Vorbim aici despre boli alergice: rinită, astm, dermatite, urti­carie și angioedem, ca și des­pre boli autoimune: tiroidită, poliartrită, lupus eritematos, sclero­der­mie, morfee, lichen plan, li­chen scleroatrofic, vas­culită, pemfigus, rectocolită, boala Crohn, sin­dromul Sjogren, colagenoze nedi­ferențiate, scleroză multiplă. Tot aici intră și in­fecțiile cronice: boala Lyme, infecții urinare recu­rente, infecții virale cu herpes, papiloma virus, hepatita B, hepatita C, infecția cu Helicobacter, afte recurente, molluscum contagiosum, osteomielită, dar și afecțiuni der­ma­tologice: psoriazis, eczeme, acnee rozacee, veruci. De asemenea, remediile ho­meo­pate sunt eficiente pe post de antiinflamatoare sau antialgice, în dureri osteoarticulare, migrene, sciatică, hernie de disc, spondiloză cervicală, stări febrile. O mențiune aș face aici: remediile ho­meo­pate reprezintă o opțiune eficientă pentru pacienții care sunt alergici la anti­inflamatoare sau analgezice.

– Cum se administrează corect remediile ho­meopatice ca să aibă efect total?

­– Există câteva reguli de bază, pe care eu le reco­mand pacienților mei. În primul rând, este con­traindicat consumul anumitor substanțe. Mă refer la cafea, în general (cofeina din diverse băuturi), la mentă, oțet, la plantele aromate, administrate sub formă de pulbere sau tincturi, și la condimentele puternice (scorțișoară, cuișoare), ca și băuturile alcoolice în exces. De asemenea, nu se recomandă utilizarea uleiurilor volatile sau esențiale, sub nicio formă, nici cu administrare internă, sub formă de picături, nici aromoterapie prin difuzor, nici apli­carea cutanată. Este important ca înainte sau după administrarea remediilor homeopate să existe un interval liber de cel puțin 20-30 minute. Este contra­indicat să se atingă remediile cu mâna sau cu obiecte metalice. Administrarea se face sublingual sau prin dizolvarea granulelor sau a soluției în pu­țină apă plată. Acestea sunt reguli general-valabile la administrarea remediilor homeopate. În mod par­ticular, medicul curant stabilește modalitatea opti­mă de administrare (granule sau soluție), cantitatea, numărul de doze și frecvența cu care se adminis­trează. Este foarte important ca aceste recomandări să fie respecate întocmai de către pacient. Atunci când nu este posibil (din diverse motive) ca aceste reguli să fie respectate, este necesar întotdeauna ca pacientul să discute cu medicul și nu să facă singur o schemă de administrare.

– Vine iarna și o luăm de la capăt cu gripa și răcelile de tot felul. Există un tratament homeo­patic preventiv? Dar unul care să ne scoată din boală, în cazul când ne infectăm?

– În această privință există două abordări. Pe de o parte, există medici care recomandă ca tratament profilactic administrarea remediului constituțional, adică a remediului caracteristic persoanei în cauză. În situația în care apare boala, se analizează fiecare caz în parte și se administreaza un remediu care se suprapune cel mai bine cu situația pacientului. Pe de altă parte, sunt medici care recomandă atât profilactic, dar și curativ, în caz de boală, remedii sau combinații de remedii specifice, în funcție de manifestările bolii, în sine. Profilactic sunt indicate remedii care stimulează imunitatea: oscillococci­num, influenzinum, calcarea carbonica, echina­ceea. Combinații de remedii sau remedii cu efect curativ sunt baptisia, bryonia, gelsemium, euphato­rium, tonsilotren, coryzalia, influcid, homeovox, stodal a căror indicație se face în funcție de tipul de viroză cu care se confruntă pacientul.

– Cum ar trebui să arate un stil de viață care să ne ferească de boli?

– Se spune că ideea de bază ar fi o bună igienă. Aceasta înseamnă o bună igienă mentală, adică antrenamentul mental, prin activități intelectual-creative și armonioase. Mai înseamnă o bună igienă emoțională, adică eliminarea emoțiilor negative de orice fel: anxietăți, frici, stări conflictuale, rezol­varea tuturor traumelor emoționale de orice tip și indiferent de vechimea lor. În acest sens, de multe ori este util ajutorul unui psihoterapeut cu expe­riență. Nu în ultimul rând, înseamnă o bună igienă a corpului fizic. Aceasta presupune activitate fizică, mișcare, sport – de preferat în aer liber. Presupune o alimentație co­rec­tă, o alimentație în care să predomine alimentele de tip alcalin, cât mai pu­ține grăsimi animale, alimente cât mai proaspete și mai puțin procesate. Nu în ultimul rând, presupune odihna adec­vată, cu respectarea ciclurilor naturale de somn-veghe; ideal ar fi să ne culcăm cel târziu la ora 23 și trezirea dimi­neață, o dată cu răsăritul soarelui.

D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Centrul de Sănătate și Viață Armonia – Str. Căuzași nr. 34, ap. 1, parter, sector 3, București, tel. 0766/29.84.58, www. centruldesanatatearmonia.ro