Cum pot fi învinse durerile cronice

Cu toții am trăit această experiență cândva, în decursul vieții: ne-am con­fruntat cu o durere care până la urmă, a trecut. Există, însă, și cazuri nefericite, de oa­meni pe care durerile îi însoțesc toată viața. Sufe­rința devine un însoțitor permanent. Pacienții cu dureri cronice caută cu disperare o cale de ieșire din coșmarul lor și, cel mai adesea, se scurg ani de zile până când reușesc să gă­sească soluții. Tratamentele sunt de lungă durată. În cadrul lor, suferinzii deprind strategii active de gestionare a durerilor cronice, iar aceasta le permite să-și îm­bunătățească semnificativ calita­tea vieții.

Un semnal de alarmă care ne poate salva

În esență, durerea are un rol pozitiv. Fără durerea care ne obli­gă să alergăm de îndată la camera de gardă a unui spital, probabil că am sesiza mult prea târziu, de pildă, o inflamație a apendicelui, care poate declanșa o peritonită cu final tragic. Însă uneori dure­rea scapă de sub control și depășește limitele a ceea ce poate suporta un om.

Imaginați-vă senzația de durere ca pe un sal­vator care vă sună la ușă, ca să vă avertizeze că undeva, în interiorul locuinței dvs., a izbucnit un incendiu. Totuși, dacă situația persistă, fără a se întrevedea o soluție, ori dacă ia o turnură deo­sebit de dramatică, durerea se poate instala în casa dvs. pe termen lung, preluând, pur și simplu, condu­cerea. Sau, ca să ne exprimăm ceva mai științific: hipersensibilitatea este utilă atâta vreme cât reprezintă un mijloc de protecție, însă atunci când se prelungește peste măsură, ea poate dăuna ca­pacității de regenerare a sistemului nervos. La un moment dat, eficacitatea endorfi­nelor secretate în creier ca mijloc de atenuare a du­rerii scade, sufe­rința se cronici­zează, și într-o anumită zonă a corpului ia naștere ceea ce se cheamă un sindrom dureros regional.

Psihicul contribuie la intensificarea durerii

Percepția durerii este un fenomen foarte su­biectiv: ceea ce unii resimt doar ca pe un dis­confort și nimic mai mult, poate fi pentru alții o adevărată tortură, care îi scoate din minți. Iar când durerile ating un anumit prag de intensitate, sunt prezente pe o perioadă mai îndelungată sau revin mereu, receptorii specifici de la nivelul creie­rului dezvoltă un fel de memorie a durerii, declanșând reacții excesive față de semnalele dureroase. „La constituirea acestei memorii a durerii contribuie nu numai trăirea efectivă a unei dureri acute, ci și experiențele de același tip avute în trecut, ca și modul cum persoana în cau­ză își gestionează în general episoadele dure­roase”, explică specialiștii.

Așteptările negative acționează ca un acce­lerator de incendiu – adică, mai simplu spus, „toar­nă gaz peste foc”. Pacientul care, în ajunul unei operații, se gândește că va avea de suferit dureri insuportabile, nu face altceva decât să le deschidă larg ușa și să le invite înăuntru, fără ca măcar să-și dea seama. Une­ori, durerile cronice sunt con­secința directă a unui eveni­ment traumatizant, cum ar fi un abuz sexual. În asemenea împrejurări, durerea sufleteas­că se convertește într-una fizică, de exemplu într-o serie de crampe abdominale, ce se repetă insistent. În în­cercarea de a descoperi sursa simpto­melor respective, medi­cii ape­lează la o investigație ima­gistică: ecografie, radio­gra­fie sau RMN. Inutil, de­oarece în acest caz, adevă­ratele resor­turi ale durerii nu pot fi vi­zualizate. Iar medicamentele reprezintă o soluție mai de­grabă iluzorie.

Cu cât facem mai puțină mișcare, cu atât suferim mai mult

Deseori, memoria dure­rii începe să se formeze pornind de la un incident minor. Cuiva îi apare pe neașteptate o hernie de disc, are dureri pe care le suportă cu greu, medicul îi prescrie analgezice și îl tri­mite în concediu medical. De tea­mă ca nu cumva miș­carea să-i reactiveze simp­to­mele dureroase, omul hotărăște să renunțe la programul lui spor­tiv obișnuit. Numai că efectele sunt contrare celor scontate: lipsa exercițiului fizic duce la apariția unor con­tracturi musculare, iar acestea provoacă la rândul lor alte dureri. Pacientul are un somn superficial și agi­tat, este tot mai obosit și nervos în cursul zilei și începe să-și facă griji în legătură cu pres­tația lui la locul de muncă. În cele din urmă, durerea se cronicizează – ceea ce are drept consecință sporirea în continuare a defici­tului de activitate fizică, pre­cum și a tendinței de a ceda gândurilor negre. Suferindul este prins într-un cerc vicios și medicamentele nu-i oferă un ajutor real. Ele au o eficiență scăzută în comba­terea durerilor cronice, astfel încât dozele trebuie mărite continuu. Ad­ministrate masiv și pe termen lung, anal­gezicele creează dependență și pot genera stări depresive. „Opiaceele reduc senzația de durere, dar în ace­lași timp limitează drastic acuitatea per­cepțiilor în ansamblu. Ele afectează capacitatea pacien­tului de a fi un om activ și îi răpesc bucuria de a trăi”, avertizează medicii.

Nu-i permiteți durerii să vă conducă viața

Dintre pacienții care aleg să se adreseze unei clinici de medicină integrativă, mulți poartă asupra lor o pungă plină cu medicamente, fără de care – cred ei – n-ar putea să reziste nici măcar o zi. În conflict cu propriul corp, pe care îl repu­diază, socotindu-l o biată epavă, își doresc cu ar­doare o viață eliberată de chinuri. Dar este oare posibil? Poate fi anulată memoria durerii? Sau, după atâția ani de martiriu, e o naivitate să pre­supunem că acești oameni ar avea încă o șansă? „În orice moment există o speranță de amelio­rare”, declară ferm medicii. Chiar dacă asta nu înseamnă neapărat că pacienții își vor recupera viața de altădată, cea neîntinată de suferință, ci că vor învăța să conviețuiască într-un fel sau altul cu durerea – însă fără a se lăsa dominați de ea. Vor înceta să se considere niște victime neajutorate și se vor instala, fără teamă și deciși să intre în acțiune, la pupitrul de comandă al corpului lor.

Terapia durerii

Există în medicina modernă o ramură apărută relativ recent, mai exact în ultimele două decenii: terapia durerii. Ea are un caracter interdisci­pli­nar, deoarece se bazează pe colaborarea unor specia­liști din diverse domenii medicale (reu­matologie, ortopedie, recuperare, neu­rologie, neu­rochirur­gie, radiologie, la care se adaugă și prezența indis­pen­sabilă a unui psiholog sau psihoterapeut). Va tre­bui ca toți aceștia să in­vesti­gheze cauzele durerii persistente, iar după iden­ti­ficarea lor, să stabilească un tratament ce vi­zează eliminarea sau cel puțin reducerea simpto­melor prin metode minim inva­zive (excluzân­du-se din start opțiunea unei inter­venții chirurgi­cale), precum și modalitățile de a ține durerea sub control, pe o perioadă cât mai lungă.

Pe lângă tratamentul propriu-zis, este impor­tant ca pacientul să fie convins și ajutat să-și schimbe atitudinea față de propria suferință și, totodată, să-și redobândească mobilitatea. Un pro­gram de antrenament mai puțin solicitant va consolida nu numai mușchii, dar și moralul bol­navului. Pentru a reveni la o viață activă, el va trebui să-și restabilească încrederea în corpul său, îndrăznind să-l supună din nou la eforturi, deo­camdată moderate. Înotul sau mersul nordic, yoga sau pilates, osteopatia, ședințele de fizio­terapie, exercițiile de respirație, masajul, medita­ția sau acupunctura se vor integra obligatoriu în rutina cotidiană a pacientului. Chiar dacă nu va fi întotdeauna ușor, iar în unele zile se va simți efectiv ajuns la captul puterilor, bolnavul care izbutește să încheie un pact de neagresiune cu durerea și s-o accepte ca făcând parte din viața sa va fi, în cele din urmă, capabil s-o țină sub control pe termen lung.

Cifre și fapte

– 25% din persoanele cu dureri cronice trăiesc în condiții de izolare socială din pricina bolii lor.

– 10 ani vor trece, în medie, până când pacienții cu dureri cronice, care au bătut la ușa multor cabinete medicale, vor reuși să gă­seas­că un specialist capabil să-i ajute.

– 26% din oamenii chinuiți de dureri cronice au convingerea că suferințele lor sunt provocate de o boală.

– 19% din ei incriminează ca factor de­clanșator stresul și tulburările emoționale.

– 12% dau vina pe un accident suferit cândva.

– 8% cred că durerile au apărut ca o con­se­cință a unei intervenții chirurgicale.

– Peste 25 milioane de oameni din diferite țări ale lumii acuză dureri cronice de spate, ne informează Academia Americană de Neurochirurgie și Ortopedie.

Ce puteți întreprinde personal pentru calmarea durerilor

– Relaxarea – Stresul, nervozitatea și in­sta­bilitatea emoțională pot determina apariția unor contracturi musculare. Așadar, aveți grijă să vă mențineți psihicul mereu echilibrat, căci este și aceasta o cale de a evita durerile. Inter­calați în activitatea dvs. pauze de odihnă, care vă vor permite să eliminați stresul cotidian, asi­gurați-vă suficiente ore de somn, rezervați-vă timpul necesar pentru a ieși regulat din casă și a petrece câteva ore sau zile în mijlocul naturii, și nu vă neglijați con­tactele sociale.

– Respirația – Mai puțin cunoscut în Ro­mânia, sistemul de antrenament al respirației de­numit „breathwork” se bucură de succes în țările Euro­pei Centrale și de Vest, unde a cucerit deja nume­roși adepți. Conceptul a fost lansat de miș­carea New Age și reunește o gamă largă de fe­lurite tehnici de respirație cu potențial tera­peu­tic, in­spi­rate de medicina orientală, cu tradiții milenare (ca Pranayama, respirația Shao­lin Dan Tian, respirația reținută, meditația con­cen­trată pe res­pirație etc.), dar și unele de dată mai re­cen­tă (de exemplu, metoda Buteyko). Cei inte­resați să le practice sunt invitați la cursuri, unde pot fi îndrumați, sfătuiți și supravegheați de instructori cu calificare atestată în domeniu.

Breathwork prezintă marele avantaj al diver­sității. Din multitudinea de formule aflate la dis­poziție, se poate alege cu ușurință, pentru fiecare practicant, metoda cea mai potrivită, pliată pe nevoile și preferințele sale. Pacienții cu du­reri cronice sunt îndemnați să-și exerseze în special atenția: „Înțelegem prin aceasta ap­titudinea de a percepe ple­nar și cu bună­voință mo­men­tul prezent – ceea ce include și durerea. Cu aju­torul unor exerciții care com­bină elemente de respi­ra­ție, mișcare și percepție, se conștientizează efectele pro­duse de senzații și emoții în inte­riorul corpului fizic”, deta­liază specialiștii. Prin inter­mediul respirației con­tro­late, conștiente, se urmă­rește obținerea unei stări de bine la nivel fizic, mental și afectiv (sau spiritual). Im­portant este ca practicanții cu probleme de sănătate să devină mai toleranți și mai deschiși, apți să trăiască din nou emoții po­zitive, contra­carând astfel spirala atitu­dinilor pesimiste generate de boală.

Pe lângă o mai bună gestionare a dure­rilor, breathwork poate pro­duce o multitu­dine de alte efecte benefice, dintre care vom aminti: elimi­narea toxinelor, energi­zarea organismului și întărirea sistemului imu­nitar, scăderea tensiunii arteriale, activarea circulației, tonifierea mus­cu­laturii, creșterea capacității pulmonare, fa­cilitarea recupe­rării după traumatisme, îmbună­tățirea di­ges­tiei, a somnului și a capacității de con­centrare, depă­șirea mai rapidă a unor de­pen­dențe, reducerea stresului și anxietății, com­ba­terea depresiei, stimularea bunei dispoziții, a creativității și consolidarea stimei de sine. So­luția ne este la îndemână: respirați!

– Alimentația – Nu numai infecțiile, ci și afecțiunile de tipul reumatismului sau artrozei provoacă apariția unor inflamații. Le puteți re­duce, printre altele, consumând alimente cu acțiune antiinfla­matoa­re. Se recomandă intro­ducerea mai frecventă în meniu a legumelor și fructelor proaspete, a peștelui, nucilor și se­min­țelor, uleiurilor vege­tale. În schimb, mâncați cât mai rar zahăr, făină albă, carne roșie (în spe­cial de porc) și grăsimi hidrogenate (marga­ri­nă).

– Postul intermitent – Pacienții cu dureri cronice pot beneficia din plin de efectele po­zitive ale postului intermitent. Pauza alimentară de 12-16 ore, din cele 24 ale zilei, ca urmare a progra­mării meselor în interiorul unui interval limitat la 8-12 ore, declanșează autofagia – pro­cesul prin care celulele își reciclează compo­nentele de­te­riorate sau uzate. Me­ca­nis­mele au­tofage repre­zintă un stimulent energic al rege­nerării celulare. Pen­tru des­coperirea lor, cer­ce­tătorul japonez Yo­shinori Ohsumi a fost dis­tins, în anul 2016, cu pre­miul Nobel.

– Terapia cu stimuli termici – O baie sau un duș cu apă caldă, o buiotă sau o pernă umplută cu sâmburi de cireșe, încăl­zită câteva mi­nute în cup­torul de la aragaz, pot eli­mina contracturile mus­cu­lare. Contra durerilor aso­ciate cu infla­mația vă ajută și o lampă cu in­fraroșii. În schimb, la con­tuzii și entorse, aveți nevoie de o pungă cu gel de răcire.

Ajutoare de la farmacie

– Remedii din plante – rădăcina de ghimbir și, în special, curcuminul, extras din rizomul de curcuma, au o puternică acțiune antiinflamatoare. Există numeroase studii care le confirmă efi­ciența în tratarea artrozei, ca și a psoriazisului.

– Uleiuri esențiale – mai ales în afecțiunile articulațiilor și ale mușchilor, uleiurile obținute din eucalipt, rozmarin și mentă reduc inflamația, acti­vează irigația sangvină și atenuează durerile.

– Micronutrienți – cefaleea, durerile muscu­lare și crampele nocturne de la nivelul gambelor pot avea o cauză comună: deficitul de magneziu. Îl puteți compensa foarte simplu, apelând la unul din numeroasele preparate existente în farmacii.

– Antihistaminice – gelurile care conțin ibu­profen pot fi utilizate cu succes contra durerilor arti­culare și a celor de spate, deoarece pătrund în profunzimea țesuturilor și acționează rapid.

– Contra durerilor ușoare sau de intensitate medie, cum sunt cele premenstruale, de cap și de dinți, puteți lua tot tablete cu ibuprofen. Totuși, nu prelungiți administrarea lor, fără să vă consultați cu un medic.