Așteptând un semn „de sus”

Vă mai amintiți de Florin Cîțu? Acum mai puțin de doi ani, ne era prezentat drept marea spe­ranță a liberalismului românesc. Specialist in­discutabil în domeniul său, prezență frec­ventă și frecventabilă în presa economică, era unul dintre puținele personaje po­litice românești care nu lăsa să pla­­neze, de câte ori deschidea gu­ra, suspiciunea că și-a făcut cursu­rile și lucrările științifice pe șpăgi, intervenții și prietenii. Florin Cîțu era, din multe puncte de vedere, un personaj apar­te, de aici, probabil, și entuziasmul celor care l-au susținut în ascensiunea sa fulmi­nan­tă. Dar, prost comunicator, într-o perioadă pre­cum cea a pandemiei, care cerea, mai mult ca ori­când, o bună capacitate de a vorbi, Florin Cîțu s-a izolat atât de mult la vârful deciziei po­litice, încât a sfârșit prin a se rupe cu totul de realitate: de aici, o presiune publică pu­ternică pentru schimbarea sa din funcția de premier.

Cum au reacționat cei din PNL când au în­ceput atacurile împotriva lui Cîțu? Au urcat, cu mic, cu mare, în spatele său, pe scenă, au făcut, fizic, zid în jurul său. Nici măcar liderii mai vechi, oarecum detașați de jocurile de pu­tere de la București, precum Emil Boc, nu au ve­nit cu poziții mai nuanțate. L-au susținut pâ­nă în pânzele albe. Unde duceau pânzele albe? Cel mai probabil la Cotroceni, dovadă că, la un semn „de sus”, când Florin Cîțu a fost „lă­sat din brațe”, partidul l-a executat fără crâc­nire, în doi timpi și trei mișcări. Marea spe­ranță devenise pasabilă în decursul câtorva zi­le, timp în care era susținut, chipurile, de tot par­tidul.

De soarta lui Florin Cîțu amintește situa­ția recentă a ministrului de Interne, Lucian Bo­de, a cărui poziție a devenit tot mai fragilă, după ce lucrarea sa de doctorat a fost găsită „profund viciată”, de către Comisia de Etică a Universității „Babeș-Bolyai”. Sfidând tra­di­ția academică, Bode a dat în judecată Univer­sitatea la care și-a luat doctoratul, iar „ordinul pe unitate” în PNL a fost susținerea orbească a ministrului său. Din nou, nici o mișcare în front din partea liderilor PNL, nici o reacție din partea primarului Emil Boc, al cărui oraș s-a ridicat, dacă e să fim realiști, între celelalte orașe de soi din Ardeal, tocmai pe prestigiul universității sale.

Până la urmă, în ciuda verdictului curajos al Comisiei de Etică (deși cam tardiv, din a do­ua încercare), Universitatea „Babeș-Bolyai” ie­se cel mai prost din acest conflict politic care îl are în prim-plan pe Bode. Universitatea din Cluj, care își revendică o tradiție de di­nainte de 1600, rămâne cu dubiile în curtea proprie. Unul dintre puținele bastioane ale ex­celenței universitare românești se zguduie din te­melii în aceste zile și, cu rare excepții, ni­meni nu pare deranjat de asta, nici măcar în in­teriorul UBB, unde se puteau găsi destule voci care să ia poziție. Faptul că o instituție de an­vergura UBB este atât de expusă la impos­tură e un semnal prost pentru sistemul de în­vățământ din România. Până la urmă, cazul UBB e un caz-școală: vedem încă o dată, cât se poate de clar, cum clasa noastră politică – altfel atât de conservatoare în declarații – e dispusă să calce peste orice tradiție și peste orice valori, câtă vreme sunt în joc interesele sale.