* H. C. Andersen, „Bazarul unui poet. Memorii de călătorie în Germania, Italia, Grecia, Orient și țările dunărene, 1840–1841”, traducere din daneză şi note de Grete Tartler şi Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94)
Hans Christian Andersen (1805-1875) credea în providenţa care ştie ea ce face, îndreptând totul spre mai bine. Iar providenţa a făcut ca şi azi, la 217 ani de la naşterea lui, să fie cunoscut în toată lumea ca autor de poveşti pe care părinţii le citesc copiilor de atâtea şi atâtea generaţii. Spre deosebire de alţi autori celebri de basme, care şi le-au cules şi le-au prelucrat din folclor (fraţii Grimm, de exemplu), dintre cele 156 de poveşti ale lui Andersen, 147 sunt rodul propriei imaginaţii. Cine nu ştie azi „Răţuşca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Degeţica”, „Prinţesa şi bobul de mazăre”, „Fetiţa cu chibrituri” ş.c.l.? Dar „prinţul literaturii daneze” – ce poate fi citit în 123 de limbi, fiind printre cei mai traduşi scriitori din lume alături de Shakespeare – n-a scris doar basmele ce l-au făcut nemuritor. Născut într-o familie săracă, şi-a părăsit la 14 ani oraşul natal, Odense, pentru Copenhaga, unde îşi visa o carieră în teatru, ca actor. A avut noroc de sprijinul material şi protecţia unui anumit Eduard Collin, fiul directorului Teatrului Regal, care l-a ajutat să-şi termine liceul şi să debuteze ca poet. Nu literatura pentru copii îl interesa în mod special şi nu la ea se limitează opera lui scrisă, care în ediţie completă cuprinde şi şase romane, vreo 30 de piese de teatru, poeme, povestiri de călătorie, scrieri autobiografice, plus o abundentă corespondenţă. Din acestea din urmă reiese excentricitatea omului. Sigur că intimitatea unui artist celebru nu ne poate interesa decât în raport cu opera, iar opera lui Andersen, s-a spus la bicentenarul naşterii, nu e mai puţin enigmatică decât autorul ei, un bărbat care a fost cast toată viaţa şi a murit la 70 de ani virgin. Originalitatea lui de povestitor nu constă nici în stil, nici în caracterul revoluţionar al ideilor politice, religioase, estetice. Propriu îi e modul cum se reprezintă simbolic în calitate de om originar din sărăcime şi ajuns în elita intelectuală, recunoscut acolo şi de atunci drept unul de-al ei. Această dublă apartenenţă, la oamenii simpli şi la membrii de vârf ai societăţii, dă profunzime operei lui H.C. Andersen, în toate genurile în care s-a ilustrat. „Bazarul unui poet”, cel mai cunoscut volum al său de călătorie, a apărut acum la noi pentru prima oară în ediţie integrală, impecabil tradusă din original şi îngrijită de poeta Grete Tartler şi de fiica ei, Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann. Din prefaţă aflăm că „tatăl” „Micii sirene” era deja un scriitor cunoscut în Danemarca, apreciat şi de regele Christian al VIII-lea. El i-a finanţat călătoria al cărei rod e „Bazarul…”, publicat în 1842. Cititorul de azi care se întoarce în timp cu 180 de ani pentru a-l însoţi pe poet va călători cu trenuri şi vapoare cu aburi – noutăţi de ultimă oră la acea vreme, care i se par lui Andersen vrăjitoreşti născociri ale minţii omeneşti. Prevede că ele vor schimba lumea şi e entuziasmat. Folosind variate moduri de relatare – povestire cu tâlc, reportaj, schiţă uneori umoristică, portrete, impulsuri poetice romantice, debordând sentimental, eseu erudit – memoriile danezului educat în spiritul modestiei şi al echităţii sociale, dar cu atenţia spre nou şi bizarerie sunt în mod special atractive pentru cititorul român. Călătoria pe Dunăre spre vărsare, perioadele de carantină pentru holeră, impuse încă de la Orşova, au un ecou mai puternic pentru noi, azi. La drept vorbind – scrie Andersen – „toţi ne aflăm în carantină pe această lume, până ni se îngăduie să facem marea călătorie la cer”.
Romanian