Dezghețul de după „înghețare”

În noiembrie 2022, statul român avea un număr de 1.280.000 de angajați. Cu o lună în urmă, erau mai puțini cu 55.000. Deci, într-o lună, numărul angajaților a crescut. Asta, deși guvernul anunțase o „înghețare” a angajărilor de bugetari. Doar că, din diverse motive, mi­nis­terele au continuat să aducă în „sistem” oameni noi, „specialiști” fără de care acesta ar fi intrat în colaps. Ce rost a mai avut atunci „înghețarea”, anunțată ca o mă­sură dură a statului, menită să facă față pro­vocărilor care zguduie economia lumii? România are și așa un număr uriaş de buge­tari, în raport propor­ţional cu celelalte țări ale Uniunii Europene. Iar bugetarii nu sunt „pro­ducători”. Adevă­rații „producători” furni­zea­ză venituri statu­lui, acesta urmând să asi­gure un cadru propi­ce afacerilor, să asigure dezvoltarea învăță­mân­tului și a sănătății, să îi apere de agre­siuni interne sau externe (prin armată și for­ţele de ordine). Când aparatul acesta al sta­tului devine supradimensionat, producă­torii riscă să sărăcească, să își asume tot mai pu­ţine iniţiative, să mintă statul sau chiar să se revolte împotriva lui. Sta+tul ajun­ge să nu mai aibă bani pentru a-și plăti pro­priii angajaţi și, automat, ajunge să îi dis­crimineze și pe ei, îm­părțindu-i în prost plă­tiți (cei din învăță­mânt, sănătate, armată etc.) și „administra­tori”, birocraţi ce decid împăr­țirea banilor (după principiul cine-împarte parte își face).

Sunt de acord cu con­sta­­tarea că România are, la ora actuală, un deficit major de cadre didactice, medici și per­so­nal sanitar, militari, po­lițiști, muncitori, deci, an­gajări în sistem trebuie făcute. Dar anga­jările se fac nu numai în aceste domenii văduvite ale sistemului ci, pe lângă ele, mai ales în do­meniul birocraţiei administrative, al func­ţio­narilor publici. Buba sta­tului român aici apa­re, în favorizarea acestui nu­cleu, în per­ver­tirea inte­resată a rolului său. Gu­vernul Ciu­că a înghețat angajările la stat, dar tot el a închis ochii la creșterea bi­rocraţiei mi­nisterelor, a agenţiilor și organi­zaţiilor sale, a adminis­traţiilor locale. Ar fi fost admisibilă chiar și o astfel de creştere (deşi informa­tizarea și digitalizarea, dacă sunt corect implementate, o fac inutilă) dacă ea s-ar fi făcut pe baza criteriilor profesiona­lismului și a specia­liză­rii. Dar majoritatea instituţiilor adminis­tra­tive au devenit „cui­buri” de „PCR” (pile, re­laţii și cunoștințe) care consu­mă banii statu­lui,    prefăcându-se că muncesc. Urmăriți, vă rog, ce angajări se vor face (și cum se vor face!) în ministere, agenţii, di­recţii ale statu­lui și primării și veți observa ușor că „siste­mul PCR” funcțio­nează din plin și că toate locurile de „func­ţionari pu­blici” vor fi ocu­pate. Un exemplu, semnalat de un prieten, spune totul: directo­rul unei ins­tituţii de loisir a fost numit șef la o instituţie tehnică foarte serioasă, ce presu­pu­ne o competență mana­ge­rială de vârf. Sin­gura lui legătura cu noua instituţie este aceea că și la cealaltă a fost director.