IOAN RUSU (Primar PNL al comunei Ezeriș, jud. Caraș-Severin): „Cred că în administrație trebuie să vorbești puțin și să faci mult”

PRIMARII NOȘTRI

Sunt foarte multe localități din țară, în special în mediul rural, în fruntea cărora se află primari ce au deja la activ cel puțin două-trei mandate. O dovadă în plus a faptului că, în comunitățile mici, oamenii aleg omul, și nu par­tidul din care acesta face parte, așa cum se întâmpla până nu demult. Gălețile cu cadouri nu mai reușesc să cumpere voturi în lipsa unor dovezi concrete, că omul care vrea să ajungă primar chiar e în stare să miște ceva din loc în localitatea cu pricina.

Comuna Ezeriș, din județul Caraș-Severin, e con­­dusă încă din anul 2000 de același primar, Ioan Rusu, care a fost până în 1996 consilier local, apoi, după decesul primarului în funcție, a ajuns vice­pri­mar interimar. Sătenii au fost cei care l-au convins să candideze. În 2000, când a câștigat pri­mul man­dat, a avut șase contracandidați, iar în 2004, doar trei. De atunci încoace, Ioan Rusu a can­didat mereu singur pentru această funcție. Un noroc, poate, dar și o mare responsabilitate pe care și-a asumat-o. Cu succes, se pare.

„Greu e atunci când nu vrei să faci nimic”

– Domnule Ioan Rusu, ce s-a schimbat, în ceea ce privește conducerea unei localități, din mo­mentul în care ați ajuns din viceprimar, pri­mar, adică omul cu frâiele puterii în mână?

– Mi-am dat seama de faptul că numărul mare de cetățeni care m-au ales ca primar și-au pus încrederea în mine și va trebui să fac mult mai mult din punct de vedere administrativ față de ceea ce făcusem în cei opt ani în care am fost consilier local și viceprimar.

– Pasul pe care l-ați făcut a fost greu?

– Greu e atunci când nu vrei să faci nimic și dai vina pe faptul că nu se poate face, că e prea complicat. În momentul în care vrei să faci ceva și te apuci de treabă, greul dispare, iar lu­crurile devin posibile. Eu cred că cine merge în administrație trebuie să meargă din convin­gere, să aibă tot timpul în minte că „Nu există nu se poate!”.

– Ce ați realizat pentru comună, în cei 22 de ani de când sunteți primar? Cum justificați încrederea cu care ați fost onorat?

– N-o spun ca să mă laud, dar, în acești 22 de ani, am realizat cam tot ce mi-am propus. Suntem o comună mică, cu doar două sate, Ezeriș și Soceni. Bi­neînțeles, mai sunt lucruri care trebuie continuate, mai sunt obiective care au apă­rut recent, la începutul celui de-al șaselea mandat, în pas cu vremurile pe care le trăim și cu do­rințele cetățenilor de a avea și la țară un trai confortabil, la un alt nivel.

– Ce înseamnă, la ora asta, confortul locuitorilor din Ezeriș?

– Eu zic că, la ora asta, confortul lo­cuitorilor din Ezeriș este la standardele se­colului 21. Avem alimentare cu apă, canalizare, străzi asfaltate, inter­net, televiziune prin cablu. Școlile și grădinițele sunt modernizate, la fel și sediul primăriei și avem că­minele culturale modernizate și ele. Iar de să­­nă­tatea consătenilor mei se ocupă medici spe­cia­liști, din cadrul „Centrului medical de perma­nen­ță”.

„Mulți oameni se mută de la oraș la sat”

– Numitorul comun al dezvoltării rurale în România îl reprezintă fondurile europene. La ce-au fost folosite în Ezeriș?

– Pe fonduri europene s-a realizat canalizarea, s-au modernizat șase km de străzi și drumuri fo­restiere, s-a reabilitat și modernizat o clădire ad­ministrativă, s-a construit o scenă în aer liber, s-au modernizat căminele culturale din cele două sate.

– Aveți și investitori pe raza comunei?

– Cum vă spuneam, suntem o comună mică, cu doar 1500 de locuitori. Nu avem investitori mari, dar sumele pe care le virează ei la bugetul local sunt destul de substanțiale. Bugetul local, cu tot cu sumele pe care le primim de la bugetul de stat și de la Consiliul Județean Caraș-Severin, se ridică la aproximativ trei milioane și jumătate de lei.

– Cu ce se ocupă oamenii din comună?

– În trecut, localnicii se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, dar în ultimul timp, au cam început să renunțe. Mulți sunt plecați în Vest, în Ita­lia, Austria, Germania. Din fericire, sunt foarte mul­te persoane care și-au cumpărat case sau tere­nuri în comuna noastră mai ales după pandemie, renunțând la traiul citadin. În sensul acesta, e o ten­dință în toată țara. În ce-i privește pe săteni, ei lu­crează în mare parte la oraș, pentru că suntem la doar 20 km de Reșița, 35 km de Caransebeș și 30 km de Lugoj și de autostradă.

– Când se întorc acasă, în timpul liber, oa­menii resimt nevoia unor activități. Ce le oferă co­muna?

– Nu stăm chiar rău! Pe partea de cultură, avem un ansamblu bărbătesc de dansuri populare, an­sam­blul de călușari, cu care comuna se poate mân­dri, pentru că au participat cu succes la multe festivaluri din țară și din străinătate. Există și activitate sportivă în sat, avem echipa „Progresul Ezeriș”, în Liga a treia de fotbal. Legat de asta, suntem în etapa de licitație, cu construcția unei baze sportive de Tip 1, care sperăm să fie finalizată până la sfârșitul anului. Prin Programul „Anghel Saligny”, am depus proiecte pentru alimentarea cu gaz a comunei, modernizarea drumurilor vicinale, dar și realizarea unei baze sportive și a unei săli de sport.

„Prea multă birocrație. Acționăm cu frâna trasă”

– La nivel de comună, ce credeți că aleg oa­menii: omul sau partidul?

– Omul. Cred că acest lucru este valabil astăzi în proporție de 99 la sută în România. Oamenii aleg partidul la alegerile generale, parlamentare.

– Ce nemulțumiri și ce satisfacții aveți, după atâta timp la primărie?

– Cea mai mare satisfacție pe care o am este aceea că am reușit, în tot acest timp, să-mi mulțu­mesc consătenii. Să privesc fără frică în ochii lor. Tot ceea ce s-a realizat în comună are un impact po­zitiv asupra calității vieții, și asta se vede din felul în care zâmbesc când ne întâlnim pe stradă. Am, desigur, și nemulțumiri. Mă așteptam ca, în ul­ti­mii zece ani măcar, administrația județeană și na­țională să ajungă la alt nivel. Parcă funcționăm cu frâna trasă. Prea multă birocrație, prea multă le­gislație care se schimbă de la o lună la alta. Vorbim aici de programe de finanțare, atât europeană, cât și națională. Așteptăm mult mai mult de la tot ce înseamnă administrația națională și județeană.

„Nu cere înainte de a da”

– Sunt tot mai mulți primari aleși în Ro­mânia „pe viață”… Oameni care se bucură de aprecierea totală a celor pe care-i conduc. Vă numărați printre ei. Există o formulă care poate fi învățată?

– E greu să dai sfaturi. În primul rând, cred că în administrație trebuie să vorbești puțin și să faci mult. Ăsta ar fi unul din sfaturile pe care le-aș da colegilor primari sau acelora care do­resc să vină în administrație: mai puține vorbe, mai multe fapte, mai multă seriozitate. În al doilea rând, tu, ca primar, trebuie să fii imparțial, adică măsurile pe care le adopți față de un cetățean să fie aceleași pentru oricare altul, chiar dacă se întâmplă să fie vorba de un membru al familiei tale. În al treilea rând, respectul. Toată lumea își dorește minimum de respect din partea celorlalți. Dar niciodată nu trebuie să te gândești să primești mai mult decât ai oferit sau să ceri ceva înainte de a oferi. Dar lucrul cel mai important pentru a izbândi este să faci ce faci din plăcere, și nu pentru că s-a întâmplat să ajungi primar. Pentru omul care conduce o comunitate, asta nu trebuie să fie o povară și nici o obligație. Nu te obligă nimeni să fii primar, nu te obligă nimeni să intri într-o campanie electorală, să candidezi, opțiunea îți aparține, nu ai drept să te plângi. E greu?! Mergi mai departe. Fiecare pro­vocare e un prilej să arăți că meriți încrederea care ți-a fost acordată. Sigur, e greu, dar și foarte fru­mos. Să meriți respectul comunității – ce poate fi mai presus? Viața vine și trece, impor­tant este să lași în urmă ceva. Fapte, dar și un zâmbet pe chipul concetățenilor tăi.