Analiza politică a lunii FEBRUARIE
„Nu e exclus să apară și la noi proteste de amploare”
– A trecut un an de la declanșarea războiului din Ucraina. Speranțe de pace nu sunt, iar criza și inflația apasă tot mai puternic. Care e temperatura socială în țară?

– Există o nemulțumire, deocamdată surdă. Nu e exclus să apară și la noi proteste de amploare, la fel ca în Occident. Oamenii au motive să fie nemulțumiți: sunt prețuri mari la energie, la alimente, ele nu sunt mari doar din cauza inflației, din cauza crizei energetice, ci și din cauza corupției. Unii nu rezistă să nu mai adauge ceva la preț, cu riscul de a rămâne cu marfa nevândută. Cu iarna am avut noroc, s-au infirmat previziunile sumbre ale lui Vladimir Putin, care se bucura să vadă Europa înghețată în case. Dar nici primăvară nu e, deocamdată. Vremea e instabilă și capricioasă, ca și politicienii. S-au întâmplat și alte fenomene care ne-au afectat – cutremurul din Turcia, cutremurele atipice din Oltenia, care au speriat lumea și care au provocat eterna întrebare: când reparăm, când consolidăm, când reabilităm clădirile în pericol de prăbușire? Niciodată! Au fost identificate, încă din ’77, clădiri cu risc seismic, s-a pus bulină roșie pe ele și „La revedere!”. Avem acum cutremure în Oltenia, cărora nici măcar senatoarea Diana Șoșoacă nu le-a găsit o explicație, cred că mai caută încă autorii undeva, pe Internet. Sunt școli fisurate, spitale, biserici, locuințe. Ministrul Educației, doamna Ligia Deca, protejata președintelui Klaus Iohannis, a identificat în primele zile vreo 118 clădiri de școli cu risc seismic. Pe urmă, au rămas vreo 39, din care vreo 16 vor fi reabilitate. Așa e la noi, la identificare pui numărul mai mare, ca să iei banii de la UE pentru reparații. După care, repari doar trei, dacă le repari și pe alea… Motive de nemulțumire sunt și vor fi mereu, pentru că e evidentă incapacitatea guvernanților de a găsi soluții la problemele care apar. Ai noștri știu una și bună: se împrumută în neștire, cu dobânzi foarte mari. E greu de gestionat lucid și eficient momentul de față, pentru că n-ai clasa politică capabilă să se descurce în asemenea situații. Prin urmare, să nu ne facem mari iluzii că vom avea o primăvară ușoară sau un an ușor. Mai ales că războiul nu încetează. Dimpotrivă, se întețește, nici vorbă de pace! Nici nu poți să-i ceri Ucrainei să renunțe la teritorii ca să scape de bombardamente. Și nici nu poți să accepți tu, NATO, Uniunea Europeană, o asemenea pace, ar însemna să încurajezi orice autocrație să atace pe cine vrea. Între timp, vedem poziționări de partea lui Putin. China, care, chipurile, păstra o neutralitate, e fățiș de partea Rusiei, deși pretinde că vrea pace. Dacă vrea pace, să i-o spună lui Putin! Viktor Orban, la fel, declară că războiul s-ar putea termina în 2-3 săptămâni, dacă Uniunea Europeană n-ar mai ajuta Ucraina. După capul lui Orban, ar trebui să-i lăsăm baltă pe ucraineni, să-i hăcuiască rușii. Iată cu ce idei absurde ne confruntăm. Putin a marcat un an de război cu niște discursuri cum nici pe vremea Uniunii Sovietice nu auzeai, că sovieticii o mai dădeau cu pacea, cu bunăstarea, le mai înfloreau. Putin, nu! A zis că Vestul a început războiul în Ucraina. O minciună cât Rusia de mare! A zis că rușii își apără țara, în timp ce bombardează spitale, școli, cartiere de blocuri. Demagogie și cinism împinse la extrem. Rusia a ieșit din tratatul nuclear cu SUA, ceea ce nu prevestește nimic bun. A abrogat decretul prin care era recunoscută suveranitatea Republicii Moldova, iarăși un semn rău. Suntem într-o situație tensionată și nimic nu mai poate fi prevăzut. Înainte, era ceva mai previzibil, puteai să deduci, ca la șah, următoarea mutare. Acum, nu știi ce se poate întâmpla.
„Politicienii noștri știau din vară ce vor să facă ucrainenii la Bîstroe”
– Conflictul româno-ucrainean, legat de lucrările la Canalul Bîstroe, cum îl interpretați? Au motive guvernanții noștri să se agite?
– Politicienii noștri susțin că lucrările ucrainenilor la canalul Bîstroe pun în pericol Delta Dunării, o zonă de care îi doare în cot pe guvernanții români, de care n-au avut grijă niciun pic. E un ecologism electoral care dă bine, la anul sunt alegeri. Problema Canalului Bîstroe a fost limpezită, într-un fel, de președintele Klaus Iohannis. După cum a precizat el, ucrainenii au notificat încă din vară că vor să facă aceste lucrări. Au cerut o comisie de experți din partea României, cu care să discute, au notificat Comisia Europeană. Dar ai noștri n-au răspuns! Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor, știa din octombrie despre lucrări, dar n-a spus nimic. Iohannis i-a acuzat pe politicieni că s-au inflamat la TV, spre bucuria Moscovei. Senzația e că toate scandalurile astea sunt amplificate zgomotos pentru ca unii politicieni să se afirme și să se dea patrioți, deși închid ochii când e vorba de Delta Dunării, distrusă chiar de acoliții lor. Vom vedea ce decid experții UE, să sperăm că se vor lămuri lucrurile cât mai repede. Pe de altă parte, dacă politicienii noștri știau din vară ce vor să facă ucrainenii acolo, de ce nu au acționat înainte să înceapă lucrările? Suntem, din nou, victimele indiferenței clasei politice românești. Oamenii zic: „Hai să discutăm, să vă arătăm!”, iar pe tine nu te interesează. Și după 8 luni, te apucă năbădăile și zbieri că-ți omoară Delta și țărișoara. Du-te înainte și discută, vorbește la Comisia Europeană, că de-aia ești ministru sau premier! Parcă n-am avea destule conflicte: ba cu Ungaria, care nu se mai potolește, ba cu Ucraina, doar cu Moldova n-avem. Nici cu Serbia lucrurile nu stau prea grozav. Ajungem la vorba aceea: „Marea Neagră e cel mai bun vecin”. Dar acum, nici ea nu mai e, că e plină de nave rusești. Asta se întâmplă când liderii sunt dezinteresați, nu apucă problemele din timp și încep văicărelile abia după ce răul a fost făcut, ca să-și afirme, vezi Doamne, patriotismul. Vine un an electoral, toate partidele vor să se poziționeze, iar cea mai la modă temă, cea mai accesibilă, e asta cu patriotismul, cu naționalismul. Se dau mari patrioți, dar n-au făcut nimic ca să rezolve problemele adevărate ale țării. N-au făcut nimic ca să oprească tăierile de pădure ale austriecilor, n-au fost capabili să dea o lege prin care să interzică, pur și simplu, tăierile de păduri, pe o perioadă de 10-15 ani, cu excepția consumului propriu. Dar nu, noi îi lăsăm pe alții să-și facă de cap, iar la urmă ne văităm.
„Cine urlă mai tare are șanse mai mari”
– Ultimele sondaje legate de poziționarea publică a partidelor arată că tandemul PSD-PNL nu stă prea bine, nu mai e la 50%. Pe de altă parte, AUR e într-o creștere consistentă. Poate asta să ducă la o radicalizare a discursului celorlalte partide, un model practicat și în Occident?
– Majoritatea institutelor de sondare de la noi s-au dovedit a fi conduse de foști securiști și informatori, care, bineînțeles, au anumite obligații. Nu bag mâna în foc pentru ele. Dincolo de asta, e plauzibil ca AUR, cu gălăgia pe care o face, să crească în sondaje pe fondul nemulțumirilor populației. Din păcate, încet, în ani de zile, prin televiziune și Internet, electoratul a fost adus la un nivel la care e gata să prizeze orice minciună, orice scenariu, oricât de fantasmagoric ar fi. Când senatoarea Diana Șoșoacă a zis că marile cutremure din Turcia au fost provocate de liderii mondiali, ca să-i dea o palma lui Recep Erdogan, să nu vă imaginați că n-au existat și unii care să o creadă. Cu cât sunt „știrile” mai absurde, cu atât au priză sigură la populație. Nu ne mai interesează argumentele, ne plictisesc. Cine înjură mai tare are șanse mai mari.
– Până la alegerile de anul viitor, guvernanții au de rezolvat o mare urgență: banii din PNRR sunt blocați, după ce reglementările legate de pensii, pe care le cerea Uniunea Europeană, nu au fost bifate. Ar fi trebuit să primim deja a treia tranșă de bani, și n-am primit-o nici pe a doua…
– E un pericol de blocare a banilor europeni din PNRR, din cauza reformei pensiilor, mai ales a celor speciale, în care intră și pensiile militare. E o problemă mare, vorbim de miliarde de euro, o sumă care va crește în timp și va atârna și mai mult. Cei din coaliție s-au tot certat, au făcut un proiect de lege care ba nu i-a plăcut unuia, ba nu i-a plăcut ăluilalt. Pe de altă parte, premierul Nicolae Ciucă are pensie specială, ca militar, de 18.000 de lei; probabil că nu prea-i dă inima ghes, în condițiile astea, să zorească lucrurile, deși n-are încotro, pentru că nu poți risca să pierzi două miliarde de euro din PNNR, bani europeni. Nu poți risca să blochezi totul, pentru niște pensii speciale, care, oricum, n-ar fi trebuit să existe într-un stat normal. Nu se poate să aibă cineva pensie de zeci de mii de lei! Se pensionează unii din Poliție, din SRI, din Armată, la 45 de ani, după care se angajează tot la stat, mai iau o leafă, pe lângă ditamai pensia. E o anomalie care trebuie rezolvată. Dar nu știu cum o să facă. Sunt interese prea mari și prea de sus ca să-i vedem fermi. Plus că nu e genul lor, ei și fermitatea! Dar nici fără banii de la UE nu ne putem descurca…
– Au apărut, în ultima vreme, tensiuni între partidele din coaliție în perspectiva rotativei guvernamentale. Va mai avea ea loc?
– S-a lansat zvonul că s-ar amâna, dar premierul Ciucă a anunțat, de mult, data rotației, pe 25 mai, și eu zic că se va ține de cuvânt. El cu Ciolacu se înțeleg, sunt din aceeași făină. Rămâne de văzut ce face președintele Iohannis, după demisia lui Ciucă: îl numește pe Ciolacu sau pune pe altcineva? Iohannis i-a dat un semn lui Ciolacu, să nu se mai prezinte la televizor ca viitor premier, că o să ia el decizia cea mai bună pentru țară. Și-a rezervat dreptul de a ține în suspans ambele partide, chiar dacă se va conforma și îl va numi pe Ciolacu. După ce a pus-o pe Dăncilă, n-ar fi o surpriză. Totuși, cei din PNL se tem că, după ce va prelua frâiele guvernamentale, PSD va pompa banii în dreapta și în stânga și-i va scoate din joc. Există teama de acest galop electoral al PSD-ului și nu exclud un război civil în coaliție.
Pe de altă parte, PNL și PSD sunt forțate să conviețuiască. Cu USR nu vrea nimeni să coabiteze, cu AUR iar nu vrea nimeni, USR și AUR nu se înghit. Prin urmare, PSD și PNL sunt obligate să guverneze. Dar s-au mai jurat unii că nu vor merge niciodată cu alții și pe urmă și-au dat frumos mâna, deci, e posibil să avem și surprize. Am văzut tot felul de alianțe, și contra naturii, și contra naturii țării… Tot timpul ne-au spus că noi suntem de vină, că noi i-am ales. Dar puteai să alegi altceva decât între ce era pe tarabă? De unde să alegi altceva? A existat un partid curat, tânăr, inteligent, cu soluții și nu l-a votat nimeni? N-a existat! Ăștia sunt: n-ai de ales decât între gripă și viroză.