TIA ȘERBĂNESCU: „N-ai de ales decât între gripă și viroză”

Analiza politică a lunii FEBRUARIE

„Nu e exclus să apară și la noi proteste de amploare”

– A trecut un an de la declanșarea războiului din Ucraina. Speranțe de pace nu sunt, iar criza și inflația apasă tot mai puternic. Care e temperatura socială în țară?

– Există o nemulțumire, deocamdată surdă. Nu e exclus să apară și la noi proteste de amploare, la fel ca în Occident. Oamenii au motive să fie nemul­țumiți: sunt prețuri mari la energie, la alimente, ele nu sunt mari doar din cauza inflației, din cauza crizei ener­getice, ci și din cauza corupției. Unii nu rezistă să nu mai adauge ceva la preț, cu riscul de a rămâne cu marfa nevândută. Cu iarna am avut noroc, s-au infirmat previziunile sumbre ale lui Vladimir Putin, care se bucura să vadă Europa în­ghețată în case. Dar nici primăvară nu e, deocam­dată. Vremea e ins­tabilă și capricioasă, ca și po­liticienii. S-au în­tâmplat și alte fenomene care ne-au afectat – cutre­murul din Turcia, cutremurele atipice din Oltenia, care au speriat lumea și care au provocat eterna întrebare: când reparăm, când con­solidăm, când rea­bilităm clădirile în pericol de prăbușire? Nicio­dată! Au fost identificate, încă din ’77, clădiri cu risc seismic, s-a pus bulină roșie pe ele și „La re­vedere!”. Avem acum cutremure în Ol­tenia, cărora nici măcar senatoarea Diana Șoșoacă nu le-a găsit o explicație, cred că mai caută încă auto­rii undeva, pe Internet. Sunt școli fisurate, spi­tale, biserici, locuințe. Ministrul Educației, doamna Ligia Deca, protejata președintelui Klaus Iohannis, a identificat în primele zile vreo 118 clădiri de școli cu risc seismic. Pe urmă, au rămas vreo 39, din care vreo 16 vor fi reabilitate. Așa e la noi, la identifi­care pui numărul mai mare, ca să iei banii de la UE pentru reparații. După care, repari doar trei, dacă le repari și pe alea… Motive de ne­mulțumire sunt și vor fi mereu, pentru că e evidentă incapacitatea guver­nanților de a găsi soluții la problemele care apar. Ai noștri știu una și bună: se împrumută în neștire, cu dobânzi foarte mari. E greu de gestionat lucid și efi­cient momentul de față, pentru că n-ai clasa politică capabilă să se descurce în asemenea situații. Prin urmare, să nu ne facem mari iluzii că vom avea o primăvară ușoară sau un an ușor. Mai ales că războiul nu încetează. Dimpotrivă, se înte­țește, nici vorbă de pace! Nici nu poți să-i ceri Ucrai­nei să renunțe la teritorii ca să scape de bom­bardamente. Și nici nu poți să accepți tu, NATO, Uniunea Euro­peană, o asemenea pace, ar însemna să încu­rajezi orice autocrație să atace pe cine vrea. Între timp, vedem poziționări de partea lui Putin. China, care, chipurile, păstra o neutralitate, e fățiș de partea Rusiei, deși pretinde că vrea pace. Dacă vrea pace, să i-o spună lui Putin! Viktor Orban, la fel, declară că războiul s-ar putea termina în 2-3 săptămâni, dacă Uniunea Europeană n-ar mai ajuta Ucraina. După capul lui Orban, ar trebui să-i lăsăm baltă pe ucraineni, să-i hăcuiască rușii. Iată cu ce idei absur­de ne confruntăm. Putin a marcat un an de răz­boi cu niște discursuri cum nici pe vremea Uniunii Sovietice nu auzeai, că sovieticii o mai dădeau cu pacea, cu bunăstarea, le mai înfloreau. Putin, nu! A zis că Vestul a început războiul în Ucraina. O minciună cât Rusia de mare! A zis că rușii își apără țara, în timp ce bombardează spitale, școli, cartiere de blocuri. Demagogie și cinism împinse la extrem. Rusia a ieșit din tratatul nuclear cu SUA, ceea ce nu prevestește nimic bun. A abro­gat decretul prin care era recunoscută suveranitatea Republicii Mol­dova, iarăși un semn rău. Suntem într-o situație ten­sionată și nimic nu mai poate fi prevăzut. Înainte, era ceva mai previzibil, puteai să deduci, ca la șah, următoarea mutare. Acum, nu știi ce se poa­te în­tâmpla.

„Politicienii noștri știau din vară ce vor să facă ucrainenii la Bîstroe”

– Conflictul româno-ucrainean, legat de lu­crările la Canalul Bîstroe, cum îl interpretați? Au motive guvernanții noștri să se agite?

– Politicienii noștri susțin că lucrările ucrai­nenilor la canalul Bîstroe pun în pericol Delta Du­nării, o zonă de care îi doare în cot pe guvernanții români, de care n-au avut grijă niciun pic. E un eco­logism electoral care dă bine, la anul sunt alegeri. Problema Canalului Bîstroe a fost limpezită, într-un fel, de președintele Klaus Iohannis. După cum a precizat el, ucrainenii au notificat încă din vară că vor să facă aceste lucrări. Au cerut o comisie de ex­perți din partea României, cu care să discute, au notificat Comisia Europeană. Dar ai noștri n-au răs­puns! Sorin Grindeanu, ministrul Transporturilor, știa din octombrie despre lucrări, dar n-a spus ni­mic. Iohannis i-a acuzat pe politicieni că s-au inflamat la TV, spre bucuria Moscovei. Senzația e că toate scandalurile astea sunt amplificate zgomo­tos pentru ca unii politicieni să se afirme și să se dea patrioți, deși închid ochii când e vorba de Delta Dunării, distrusă chiar de acoliții lor. Vom vedea ce decid experții UE, să sperăm că se vor lămuri lu­crurile cât mai repede. Pe de altă parte, dacă poli­ticienii noștri știau din vară ce vor să facă ucrai­nenii acolo, de ce nu au acționat înainte să înceapă lucrările? Suntem, din nou, victimele indiferenței clasei politice românești. Oamenii zic: „Hai să dis­cutăm, să vă arătăm!”, iar pe tine nu te interesează. Și după 8 luni, te apucă năbădăile și zbieri că-ți omoară Delta și țărișoara. Du-te înainte și discută, vorbește la Comisia Europeană, că de-aia ești mi­nistru sau premier! Parcă n-am avea destule con­flicte: ba cu Ungaria, care nu se mai potolește, ba cu Ucraina, doar cu Moldova n-avem. Nici cu Ser­bia lucrurile nu stau prea grozav. Ajungem la vorba aceea: „Marea Neagră e cel mai bun vecin”. Dar acum, nici ea nu mai e, că e plină de nave rusești. Asta se întâmplă când liderii sunt dezinteresați, nu apucă problemele din timp și încep văicărelile abia după ce răul a fost făcut, ca să-și afirme, vezi Doamne, patriotismul. Vine un an electoral, toate partidele vor să se poziționeze, iar cea mai la modă temă, cea mai accesibilă, e asta cu patriotismul, cu naționalismul. Se dau mari patrioți, dar n-au făcut nimic ca să rezolve problemele adevărate ale țării. N-au făcut nimic ca să oprească tăierile de pădure ale austriecilor, n-au fost capabili să dea o lege prin care să interzică, pur și simplu, tăierile de păduri, pe o perioadă de 10-15 ani, cu excepția consumului propriu. Dar nu, noi îi lăsăm pe alții să-și facă de cap, iar la urmă ne văităm.

„Cine urlă mai tare are șanse mai mari”

– Ultimele sondaje legate de poziționarea pu­blică a partidelor arată că tandemul PSD-PNL nu stă prea bine, nu mai e la 50%. Pe de altă parte, AUR e într-o creștere consistentă. Poate asta să du­că la o radicalizare a discursului celorlalte par­tide, un model practicat și în Occident?

– Majoritatea institutelor de sondare de la noi s-au dovedit a fi conduse de foști securiști și infor­matori, care, bineînțeles, au anumite obligații. Nu bag mâna în foc pentru ele. Dincolo de asta, e plau­zibil ca AUR, cu gălăgia pe care o face, să crească în sondaje pe fondul nemulțumirilor populației. Din păcate, încet, în ani de zile, prin televiziune și Internet, electoratul a fost adus la un nivel la care e gata să prizeze orice minciună, orice scenariu, ori­cât de fantasmagoric ar fi. Când senatoarea Diana Șoșoacă a zis că marile cutremure din Turcia au fost provocate de liderii mondiali, ca să-i dea o palma lui Recep Erdogan, să nu vă imaginați că n-au existat și unii care să o creadă. Cu cât sunt „ști­rile” mai absurde, cu atât au priză sigură la popu­la­ție. Nu ne mai interesează argumentele, ne plic­tisesc. Cine înjură mai tare are șanse mai mari.

– Până la alegerile de anul viitor, guvernanții au de rezolvat o mare urgență: banii din PNRR sunt blocați, după ce reglementările legate de pen­sii, pe care le cerea Uniunea Europeană, nu au fost bifate. Ar fi trebuit să primim deja a treia tran­șă de bani, și n-am primit-o nici pe a doua…

– E un pericol de blocare a banilor europeni din PNRR, din cauza reformei pensiilor, mai ales a celor speciale, în care intră și pensiile militare. E o problemă mare, vorbim de miliarde de euro, o sumă care va crește în timp și va atârna și mai mult. Cei din coaliție s-au tot certat, au făcut un proiect de le­ge care ba nu i-a plăcut unuia, ba nu i-a plăcut ălui­lalt. Pe de altă parte, premierul Nicolae Ciucă are pensie specială, ca militar, de 18.000 de lei; pro­babil că nu prea-i dă inima ghes, în condițiile astea, să zorească lucrurile, deși n-are încotro, pentru că nu poți risca să pierzi două miliarde de euro din PNNR, bani europeni. Nu poți risca să blochezi totul, pentru niște pensii speciale, care, oricum, n-ar fi trebuit să existe într-un stat normal. Nu se poate să aibă cineva pensie de zeci de mii de lei! Se pensionează unii din Poliție, din SRI, din Armată, la 45 de ani, după care se angajează tot la stat, mai iau o leafă, pe lângă ditamai pensia. E o anomalie care trebuie rezolvată. Dar nu știu cum o să facă. Sunt interese prea mari și prea de sus ca să-i vedem fermi. Plus că nu e genul lor, ei și fermitatea! Dar nici fără banii de la UE nu ne putem descurca…

– Au apărut, în ultima vreme, tensiuni între par­tidele din coaliție în perspectiva rotativei gu­ver­namentale. Va mai avea ea loc?

– S-a lansat zvonul că s-ar amâna, dar premierul Ciucă a anunțat, de mult, data rotației, pe 25 mai, și eu zic că se va ține de cuvânt. El cu Ciolacu se în­țeleg, sunt din aceeași făină. Rămâne de văzut ce face președintele Iohannis, după demisia lui Ciucă: îl numește pe Ciolacu sau pune pe altcineva? Iohannis i-a dat un semn lui Ciolacu, să nu se mai pre­zinte la televizor ca viitor premier, că o să ia el decizia cea mai bună pentru țară. Și-a rezervat dreptul de a ține în suspans ambele partide, chiar dacă se va conforma și îl va numi pe Ciolacu. După ce a pus-o pe Dăncilă, n-ar fi o surpriză. Totuși, cei din PNL se tem că, după ce va prelua frâiele gu­vernamentale, PSD va pompa banii în dreapta și în stânga și-i va scoate din joc. Există teama de acest galop electoral al PSD-ului și nu exclud un război civil în coaliție.

Pe de altă parte, PNL și PSD sunt forțate să con­viețuiască. Cu USR nu vrea nimeni să coabiteze, cu AUR iar nu vrea nimeni, USR și AUR nu se în­ghit. Prin urmare, PSD și PNL sunt obligate să gu­verneze. Dar s-au mai jurat unii că nu vor merge ni­ciodată cu alții și pe urmă și-au dat frumos mâna, deci, e posibil să avem și surprize. Am văzut tot fe­lul de alianțe, și contra naturii, și contra naturii ță­rii… Tot timpul ne-au spus că noi suntem de vină, că noi i-am ales. Dar puteai să alegi altceva decât între ce era pe tarabă? De unde să alegi altceva? A existat un partid curat, tânăr, inteligent, cu soluții și nu l-a votat nimeni? N-a existat! Ăștia sunt: n-ai de ales decât între gripă și viroză.