Dușmanul din umbră – Inflamațiile cronice

– Acționează ascunse în organism, fără simptome care să ne atragă atenția. O fac doar când ajung în stadiul de boli foarte greu de tratat. Reprezintă una din marile provocări ale medicinei contem­porane –

Sunt cauza majorității bolilor „la modă” în mileniul trei: neurodermatită, psoriazis, astm, boala Crohn, scleroza multiplă, can­cer… În toate cazurile, sistemul imunitar dezvoltă o forță distructivă din interior și atacă plămânii, intestinele, articulațiile, pielea și nervii. Consecin­țele inflamației cronice constau în afectarea serioa­să a organelor și apariția unor boli secundare, în cazul în care reacția inflamatorie nu este ținută sub control. De exemplu, artrita reumatoidă netratată distruge totodată și articulațiile afectate. Membrana sinovială se îngroașă și se inflamează, provocând durere. Drept urmare, cartilajul și osul se erodează și articulația este distrusă. Milioane de oameni se luptă cu această boală autoimună, care avansează odată cu trecerea anilor. Așa cum se întâmplă și cu alte afecțiuni inflamatorii, efectele bolii nu se limitează la o anumită zonă: pacienții se confruntă, de pildă, cu un risc de două ori mai mare decât restul populației de a suferi un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Recent a fost adusă în discuție și măsura în care inflamațiile joacă un rol în cazul cancerului și al depresiei.

Cancerul, o consecință a inflamațiilor

Inflamațiile cronice din organism pot să declan­șeze până și forme de cancer. Fie­care al cincilea caz de boală tumorală este pus pe seama unor inflamații ne­tratate. Inflamația esofagului, infec­țiile vezicii urinare, inflamația cro­nică a mucoasei vezicii urinare, afec­țiunile inflamatorii ale intestinului sau infecțiile gastrice provocate de bacteria Helico­bacter pylori implică un risc crescut ca celulele organului afectat să degenereze în cancer. Toate aceste urmări directe și indirecte ale bolii trans­formă inflamațiile cronice într-una dintre cele mai mari provocări ale medicinei secolului al 21-lea.

Condițiile de viață ne pot îmbolnăvi

În ultimele decenii, numărul bolilor inflamatorii a crescut exploziv. Pentru a da un singur exemplu, numărul celor care suferă de boala Crohn a crescut de zece ori între 1950 şi 1990. Între timp, sute de mii de oameni se chinuie cu această inflamație intestinală sau cu boala ei geamănă, colita ulce­roasă. Simptomele constau în principal în dureri abdominale, diaree recurentă, sângerări intestinale și colici. Și bolile precum astmul, neurodermatita sau scleroza multiplă au devenit, în ultimele dece­nii, din ce în ce mai răspândite, mai ales în țările dezvoltate.

O realitate care, în ultima sută de ani, impune obligatoriu o întrebare: ce s-a întâmplat cu stilul de viață, cu alimentația, cu mediul, astfel încât bolile inflamatorii au putut să prolifereze într-un mod atât de dramatic? Cercetătorii cred că motivul constă în interacțiunea dintre factorul genetic și condițiile de viață. Cauzele suspectate își au originea mai ales în prima copilărie. Ele au de-a face, de pildă, cu lipsa contactului cu microbii care se găsesc în natură, din cauza gradului tot mai pronunțat de urbanizare. Tot mai puțini copii vin în contact cu pământul, atunci când se joacă, n-au voie să se murdărească pe mâini, iar când se îmbol­năvesc, sunt îndopați cu antibiotice. Conform ipotezelor actuale, e posibil ca în absența con­fruntării sistemului imunitar în curs de matu­rizare cu anumiți germeni prezenți în mediul încon­jurător, să fie stimulată declan­șarea unor procese autoimune.

Pe lângă această ipoteză, care ia în calcul nive­lul exagerat de igienă, experții iau în considerare și alți factori declanșatori: fumatul, obezitatea și con­sumul exagerat de sare. Acești factori activează apariția și dezvoltarea în sistemul imunitar a celu­lelor autoimune care provoacă inflamații.

În vizorul cercetătorilor care studiază inflama­țiile intră într-o tot mai mare măsură și intestinul. Acest organ digestiv este cel mai mare centru imu­ni­tar al organismului, locul în care se aglomerează 70 la sută dintre celulele imunitare. În plus, mucoa­sa intestinală e populată de nu mai puțin de 100 de miliarde de bacterii, din aproximativ 1000 de spe­cii. Ele susțin absorbția hranei și furnizează orga­nis­mului energie și nu­trienți. În același timp, mu­coasa intestinului, care are o suprafață de 400 de metri pătrați, formează cea mai mare interfață a corpului cu lumea exteri­oară. Pentru că funcțio­nează ca o barieră de protecție împotriva agenților patogeni externi, ea împiedică bacteriile și germenii să pătrundă din intestin în fluxul sanguin. Totuși, în ciuda unui asemenea scut defensiv, se infiltrează agenți externi nocivi, și tocmai aceștia con­sti­tuie un factor declanșator important pentru bolile infla­matorii. La persoanele cu boli inflamatorii intes­tinale cronice, bariera epi­telială este mai per­meabilă, permițând bacteriilor din flora intestinală să pătrundă în peretele intes­tinal. Prietenul devine dintr-o dată duș­man, întrucât nu mai desfășoară activități metabolice semnificative în intestin, ci se cuibărește în țesut. În această situa­ție, organismul nu știe cum să reacționeze altfel decât provocând o inflamație persistentă. Ex­per­ții găsesc că aceeași explicație – respectiv o barieră intestinală mai permeabilă – e valabilă și în cazul infecțiilor cutanate – precum neuroder­matita, sau al infecțiilor respiratorii – precum astmul.

Noile tratamente

Ipoteza infiltrării barierei intestinale le oferă me­dicilor posibilitatea să găsească noi abordări pentru tratarea bolilor inflamatorii. Până în prezent, terapia a urmărit înainte de toate suprimarea infla­ma­țiilor la nivelul intestinelor, articulațiilor sau plămânilor, precum și combaterea durerii. În func­ție de inflamație, se folosesc diferite tipuri de doc­torii: de la medicamente universale, cum ar fi diclofenacul sau ibuprofenul, până la cortizon și imunosupresoare. Datorită medicamentelor moder­ne, aproape nimeni nu mai moare în zilele noastre din cauza inflamațiilor. De pildă, distrugerile cauzate de artrita reumatoidă, care erau odinioară inevitabile, aparțin acum trecutului. Dar deși ase­me­nea terapii pot ameliora simptomele, împie­dică apariția complicațiilor și dăruiesc perioade lungi de viață, ele nu vizează cauzele mai profunde ale mul­tor infla­mații, și anume, problemele apărute la nivelul barierei intestinale. În cazul infla­mațiilor intestinale, specialiștii speră să îmbună­tățească interacțiunea dintre bacteriile intestinale și mucoasa intestinală, pentru a preveni astfel pătrun­derea accidentală în peretele intestinal a bacteriilor și a substanțelor imunostimulatoare.

Planul antiinflamator

* Mișcare rimează cu binecuvântare – O jumă­tate de oră de exerciții fizice moderate pe zi, precum mersul pe jos, îno­tul sau plimbatul cu bici­cleta e deja suficientă pentru a sti­mula formarea celulelor imu­nitare.

* Multe depind și de îngrijirea corectă a din­ților – Spălați-vă bine pe dinți și folosiți la sfârșit ața dentară. Astfel puteți preveni afecțiuni gingi­vale în urma cărora agenții pato­geni se pot răs­pândi prin sânge în organism. Este, de asemenea, important să apelăm la o pastă de dinți care să protejeze și coletul dentar (locul de întâlnire dintre coroana și rădăcina dintelui).

* Apa termală îi face bine pielii în timpul iernii și e ideală la psoriazis – O îngrijire a pielii pe bază de apă termală previne uscarea și mâncărimea.

* O alimentație sănătoasă – în legume, precum broccoli, și în fructele de pădure, se găsesc sub­stanțe vegetale secundare care combat factorii de­clanșatori ai inflamației. Sucurile concentrate natu­rale, preparate acasă, conțin vitamine și oligoele­mente importante.

* Acordați-vă timp suficient pentru relaxare – Reduceți stresul cronic, de pildă, cu yoga. Când suntem stresați, organismul produce mai multe globule albe și substanțe inflamatorii. De ase­me­nea, extractele de rădăcină de trandafir au un efect stabilizator atunci când suntem epuizați.

* Natura vindecă – Cine își petrece de-a lungul zilei mult timp în aer liber, își asigură necesarul de vitamina D. O deficiență a ei amplifică, în schimb, procesele inflamatorii. Iarna este recomandabil să recurgem la suplimente alimentare.

* Tratați-vă infecțiile și leziunile: Chiar și o răceală inofensivă poate duce la o infectare cu pneumococ, care poate produce inflamarea plămâ­ni­lor. Oferiți-i organismului dvs. un răgaz suficient pentru a se însănătoși.

Pericolul din abdomen

Cine are prea multe kilograme în plus se expune unui risc sporit de a suferi de boli inflamatorii. Depunerile de grăsime de pe șolduri, fese și coapse sunt mai puțin periculoase decât „colăceii” din zona abdomenului, așa-numita grăsime viscerală. Acest țesut interferează puternic cu metabolismul și sistemul imunitar, printr-o serie de substanțe mesager. Deși grăsimea viscerală se află în adâncul abdomenului, înconjurând nevăzută intestinele, stomacul, ficatul și rinichii, o circumferință cres­cută a taliei ne spune că în spatele buricului s-ar putea să ne ticăie o bombă cu ceas. Dacă me­trul indică peste 94 de centimetri, în cazul bărbaților, și peste 80 de centimetri, în cazul femeilor, e semn că a sosit timpul să devină ceva mai activi. Vestea bună e că cine se luptă cu suprapon­deralitatea, apelând la dietă și sport, scapă mai întâi chiar de grăsimea din jurul taliei.