Într-o zi, verișorul meu m-a luat la pescuit. Vremea era frumoasă, tocmai bună să prindem pești. Apa lacului era transparentă și se vedeau plantele, printre care înotau câțiva peștișori. Atenția mi-a fost atrasă de o bulă de aer ce se mișca când în sus, când în jos, unde se contopea cu un clopot argintiu. Mi-am întrebat vărul ce este bula aceea care se plimbă pe planta de apă. Răspunsul a fost că este un păianjen, iar clopotul este adăpostul lui subacvatic, pe care l-a construit cu greu. M-a impresionat micul și harnicul păianjen și am început să simpatizez aceste viețuitoare, pe care le-am urmărit toată vara, asemenea unui detectiv. Au trecut anii, iar interesul și curiozitatea față de aceste ființe s-au accentuat. Mi-am mutat „observatorul” acasă. În mica mea curte, sunt mai mulți arbori și arbuști, pe care, la diferite înălțimi, și-au întins plasele păianjenii. Cel mai mult îmi plăcea să privesc cum micuții păianjeni, atârnați de firele de mătase, erau răspândiți de vânt. Într-o seară, căzându-mi o minge după niște tufe și vrând să o iau, am rupt pânza unui păianjen. Atunci am simțit o înțepătură pe mână, locul s-a înroșit, s-a umflat și a început o mâncărime neplăcută. Am fost pedepsită de constructorul ce cu migală își înălța edificiul.
Anul trecut am avut curiozitatea să văd cum își construiesc păianjenii pânzele. Mi-am ales un păianjen rotofei, de culoare ciocolatie, punându-i numele Perfida. Își găsise un loc între două plante ornamentale, crescute în ghivece. Întinzând firul cu ajutorul picioarelor posterioare, și-a făcut un cadru în formă de stea pe care a țesut mai multe raze și spire ce erau aproape invizibile. Construcția pânzei a început în zorii zilei și a fost gata seara. Următoarele zile, am văzut-o stând în centrul plasei, gata să-și primească victimele. Uneori se ascundea după o frunză, într-un colț al plasei. Am prins o muscă și am azvârlit-o pe pânză. Bietei victime, încercând a se elibera zbătându-se, picioarele i s-au încurcat în firele lipicioase, rămânând captivă în plasă. Perfida a simțit mișcarea pânzei și a venit imediat, îmbrățișându-și mortal victima. Spre sfârșitul verii, în apropierea Perfidei am văzut câțiva păianjeni de talie mai mică. Se pare că erau curtezanii ei. Peste puțin timp, au dispărut ori au fugit… Sau i-o fi mâncat? Venind zilele mai friguroase, am adus ghivecele cu plante pe verandă. Odată cu ele a intrat și Perfida cea burtoasă, ce a început de zor să-și facă noua plasă în care s-au aninat câțiva fulgi de la papagali. Mi-a fost milă și am prins din nou câteva muște. A doua zi am găsit plasa ruptă și Perfida lipsă. Am căutat-o pe toate plantele din fereastră, dar n-am găsit-o. Într-un loc, am văzut un cocoloș de mătase. Era Perfida mea îmbrăcată de iarnă, sau culcușul pentru viitorii ei pui? Răspunsul sper să-l aflu în primăvara aceasta. Deși era vremea ca gâzele să iasă la soare, am văzut doar un biet fluture albastru, și acela pe jumătate înghețat.
ZOICA C. – Târgoviște
