România din „Financial Times”

Se spune că nu apreciem cu adevărat ceea ce avem sau ceea ce trăim, decât în momentul când pierdem acel ceva. Venită recent în țara noastră, într-o documentare pentru prestigioasa revistă cu profil eco­nomic „Financial Times”, jur­na­lista Erica Wagner ne-a adus amin­te cât de norocoși suntem, de fapt, cu firescul vieții pe care o ducem aici, în România. Avem, nu-i vorbă, destule motive să ne plângem, dar exagerăm, mult prea mult, în a vedea doar negrul din viața noastră. Trebuie să vină, iată, cineva din afară, taman din An­glia bântuită de efectele ieșirii din Uniunea Eu­ropeană, ca să luăm seama la lucrurile bu­ne care ni se întâmplă. Că avem toate legume­le de pe lume, într-o piață precum Oborul din București, le poate părea unora o banalitate. Ca și faptul că poți schimba o vorbă, uneori chiar și dincolo de bariera de limbă, cu cel care îți pune urzicile în traistă. Sau faptul că, pe lângă un zâmbet și o vorbă de „Drum bun!”, primești, „la ofertă”, și o rețetă de cior­bă, demult uitată. Erica Wagner, de la „Finan­cial Times”, a venit în România ca să spună lu­­mii întregi că Oborul e printre cele mai spec­taculoase piețe pe care le-a văzut în lungi­le sale peripluri pe glob și că e o binecuvân­tare să iei pulsul unui astfel de loc, asta, din­colo de bunătățile care i-ar face să se topească de poftă pe britanicii care, de când cu „exit”-ul din UE, au ajuns să ia cu rația diverse le­gume, care nu se fac prin părțile lor.

Erica Wagner nu a făcut vreo mare dez­văluire jurnalistică în documentarea sa din Obor. A venit doar cu o perspectivă din afară, cu o privire proaspătă, care e întotdeauna bi­ne­venită. Dar a trebuit să vină ea, din Marea Britanie, pentru ca mediul public de la noi, ocupat, ca de obicei, cu tot felul de nimicuri, să se entuziasmeze de felul în care arată și de cum sunt aprovizionate piețele noastre. Așa e când stai toată ziua pe Internet și copiezi sau distribui știri de ici-colo: s-ar putea să îți scape bucata aceea de Românie adevărată, care o impresionează pe jurnalista de la „FT”. Pentru noi, cei de la „Formula AS”, care vorbim săp­tămână de săptămână cu oameni de felul ce­lor care colorează reportajul Ericăi Wagner, rân­durile din „Financial Times” nu sunt o sur­priză, sunt doar o frumoasă confirmare. Ro­mâ­nia normală, din paginile revistei noastre, a ajuns să fie apreciată, tot mai mult, și în Oc­cident! România nu mai e demult țara aceea gri – cu aurolaci, cu câini pe străzi și cu bătăi ca la mineriade – pe care o descriau, în anii ’90, jurnaliștii străini veniți la noi în goana după senzațional. România e o țară plină de culoare, de gust și de parfumuri savuroase: ța­ra din reportajul Ericăi Wagner. Suntem con­știenți de asta? Nu prea. Cel puțin asta dă de în­țeles reacția multora la reportajul din „Fi­nan­cial Times”. Prea ne-am obișnuit să ni se spună, vreme de 30 de ani, că suntem ultimii, ba într-un domeniu, ba în altul. Și e păcat că trebuie să vină unii de prin Anglia, Franța sau Statele Unite, ca să ne deschidă ochii la fru­musețea din jurul nostru. Adevărul din „Fi­nan­cial Times” sau din „Național Geographic” e la doi pași de noi: nu trebuie decât să mergem într-o piață, să vorbim cu un țăran ori să apre­ciem cum se cuvine o biserică sau un peisaj de la țară. Alții ar plăti cu aur să aibă ce avem noi. Să nu ajungem ca ei, să ne apreciem cu adevărat ce avem și ce trăim abia după ce nu vom mai avea!