Dridu e o așezare tipică, de câmpie: întinderi nesfârșite, păduri de salcâm, lacuri, frumusețe naturală și liniște. Oamenii, însă, n-au mișcat un deget să o sporească. Administrativ, nu s-a întâmplat nimic în comună, vreme îndelungată. Au crescut doar gunoaiele, din centru până pe câmp. Dar spre sfârșitul lui 2020, ca prin minune, localitatea s-a luminat. Au dispărut peturile de pe străzi, vântul n-a mai ridicat nori de praf, primăvara, centrul s-a umplut de flori, de zici că Dridu a fost prima ei stație de oprire. Prea-minunata întâmplare avea o cauză: un nou primar. Un primar care a reușit să schimbe radical, atât aspectul localității, cât și mentalitatea oamenilor. Expresia „omul sfințește locul” i se potrivește de minune lui Lucian Dumitru, primarul comunei Dridu din județul Ialomița.
Iubire veche
– De ce ați dorit să fiți primar, domnule Dumitru?
– De dragul oamenilor, al locului în care trăiesc și pentru că nu sunt de acord cu ideea de a sta și a aștepta să se facă lucruri. Lucrurile nu se fac de la sine, trebuie tu să le faci. Și-apoi, e dragoste veche între mine și locul acesta, în care m-am născut și am copilărit. Cunosc câmpurile din jurul comunei ca pe propria-mi curte. Vin dintr-o familie modestă, cu greutăți, dar extrem de muncitoare. Am fost mereu prezent în mijlocul oamenilor, chiar și fizic, deoarece sunt frizer de meserie, și frizeria era în centrul satului. De prin 2003, am început să mă implic concret în viața comunității, m-am ocupat de echipa de fotbal, de tot felul de acțiuni caritabile, apoi am acceptat să devin consilier. Din păcate, în această postură nu prea am găsit înțelegerea la care speram, m-am lovit de un zid al nepăsării, așa că, în timp, m-am retras. Fără însă a pierde vreo secundă legătura cu oamenii. Cu câteva luni înainte de alegerile din 2020, oamenii veneau tot mai des la mine: „Fă ceva, nene, fă ceva, că nu se mai poate așa!”. Nu m-au lăsat până nu am candidat. Deci am devenit primar pentru că cetățenii din Dridu mi-au cerut asta. Astfel se și explică faptul că am câștigat cu un procent foarte mare.
„Secretul scaunului”
– Faptul că ați lucrat ca frizer chiar în mijlocul satului, pe unde trece toată comuna, v-a ajutat?
– Enorm! Meseria asta are o vorbă: „secretul scaunului”. Oamenii se așază și își spun oful. Dar nu oricui, ci unuia care știe să asculte, să sfătuiască și, mai ales, să tacă, să țină sub lacăt secretul. Ani și ani, cam așa a fost: „Ai vreo problemă? Mergi la Luci și te ajută”. Am învățat foarte multe despre comunitate din toate conversațiile astea, indiferent de condiția omului. Azi, în munca de administrație pe care o fac, mă ajută incredibil faptul că știu neajunsurile fiecăruia, îmi cunosc personal concetățenii de câteva generații. Mi-am jurat să nu mă schimb niciodată, să fiu în primărie același Luci, care eram la frizeria din centru. Zilnic sunt printre oameni, în piață, în magazine, la câmp, vorbesc des și cu cei care-și îneacă necazul în câte o bere, la birt. Sunt toți ai mei.
– În primărie aveți ajutor pe măsură?
– Le-am spus de la început celor cu care lucrez să vină și să pună inimă și energie în treaba asta, ca și cum ar fi afacerea lor personală. Nu a durat mult și au înțeles, iar azi e o atmosferă exemplară, fără conflicte sau bisericuțe. M-am înconjurat de oameni capabili, pricepuți, muncitori și, foarte important, inimoși. Nu avem secrete, ușa mea nu e niciodată închisă, fiecare cunoaște orice acțiune. Uitați, a venit Curtea de Conturi în control deunăzi și mi-a atras atenția că erau prea puține semnături pe o achiziție minoră, o plasă de gard. Le-am spus că pot chema pe loc orice angajat, să-l întrebe despre ea. Au intrat într-un birou și au ales la întâmplare: „Păi, cum unde e plasa? La stadion!”, a răspuns imediat o doamnă din cu totul alt departament. Transparență, încredere, toate acestea aduc liniște la locul de muncă. Iar rezultatele se văd în toate proiectele.
„Nu mai pleacă lumea, ba mulți se întorc”
– Care sunt proiectele deja finalizate, realizările primăriei Dridu, în acești doi ani?
– Curățenia a fost primul meu gând. Eu însumi sunt un om foarte ordonat, și când am văzut mizeria întinsă din centru până în pădure, mi-am jurat să fac Dridu să sclipească de curățenie. Nu tocmai ușor, doar 300 din 1900 de gospodării aveau contracte de salubritate. Vă rog să mă credeți că am găsit lucruri aruncate în câmp, care au peste patruzeci de ani, sunt acolo din copilăria mea, așa că de doi ani igienizez comuna non stop. Chiar din curtea primăriei am scos cinci camioane de resturi, de la cenușă din sobe până la obiecte din birouri. Acum, curtea este plină de flori, o adevărată grădină. La fel, centrul comunei e refăcut, am reamenajat piața, totul e pavat și arată tare frumos. Chiar zilele trecute mă uitam pe câmp că răsar florile. Mi-a venit să plâng de bucurie să le văd în locul munților de gunoi. Ușor, ușor, și oamenii învață să nu mai arunce aiurea, să păstreze curățenia. Alte proiecte finalizate… Din septembrie funcționează grădinița cu program prelungit, clădire ridicată de la zero. Am terminat renovarea terenului de fotbal, cu cabine și tribune. Sala de sport a școlii este, de asemenea, nou-nouță. Grădinița și școlile au, în sfârșit, autorizație ISU. Un alt proiect definitivat: iluminatul stradal inteligent, cu o mie de lămpi. Acestea au sisteme performante, accesate prin GPS, prin care putem să le folosim la ce intensitate vrem, în funcție de nevoia locului. Nici nu vă imaginați ce economie fantastică facem astfel pe consumul de electricitate! O altă realizare: fondul funciar. Probleme grave aveam aici, dar azi cred că suntem una dintre puținele primării care a terminat toată treaba pe Legea 18, adică punerea în posesie a terenurilor. Doamne, am găsit procese vechi, complicate, kilograme de bibliorafturi cu documente adunate în zeci de ani. Le-am rezolvat pe toate, majoritatea amiabil. Cum am reușit? Cu răbdare, ascultând oamenii ore întregi, fiindcă majoritatea proceselor erau adâncite din ranchiună, conflicte vechi, de zici că eram cu toții personaje din Moromeții. Am avut oameni care au plâns în biroul acesta de bucurie când au văzut că într-o singură zi au rezolvat neînțelegeri vechi de treizeci de ani! Ai răbdare, îi asculți, vezi obiectiv unde au greșit ei, unde primăria, te zbați să fie pace. Toate conflictele sunt stinse azi, iar consecințele, extraordinare: oamenii se întorc în sat, casele bătrânești se renovează una după alta, se construiesc altele noi. Am eliberat într-un an certificate de urbanism cât în ultimii zece ani la un loc. Să nu mai spun câte locuri de casă sunt date. Suntem astfel una dintre puținele localități rurale care nu a scăzut demografic. Nu mai pleacă lumea, ba, dimpotrivă, mulți se întorc.
– Ce proiecte aveți în derulare?
– Amenajăm piste de biciclete, șase kilometri pe drum județean și patru, pe cele comunale. Fondurile sunt accesate din PNRR. Pistele vor fi, de asemenea, iluminate inteligent. Comuna va fi digitalizată complet, hărți, nomenclator stradal, se va ști exact situația fiecărui petic de pământ. Foarte mult țin la partea ecologică, de aceea avem deja proiecte semnate pentru pompe de căldură și panouri solare la școală, primărie, bibliotecă. Vor fi de asemenea două stații pentru încărcarea mașinilor electrice, mai ales că investitorii de la noi din comună au deja astfel de autovehicule nepoluante. Șaizeci de camere video supraveghează întregul Dridu, douăzeci deja funcționează. Căminul cultural va fi gata până la sfârșitul anului, e în lucru prin Campania Națională de Investiții. La fel și stația de apă: până la finalul anului vom avea cea mai modernă stație de apă de pe piață. Pe termen ceva mai lung este rețeaua de gaze naturale pentru comună, dar proiectul e aprobat, iar contractul se semnează chiar luna viitoare.
„Dau sfaturi și de căsătorie…”
– Ce înseamnă, domnule Dumitru, să fii un bun primar?
– Cred că trebuie să te îngrijești de oameni ca de propria familie. Să le fii prieten. Sincer, șaizeci la sută dintre cetățenii care vin la mine au probleme personale, fără legătură cu administrația. Vă rog să mă credeți că dau și sfaturi de căsătorie, o făceam și în salonul de frizerie, o fac și de la biroul de primar. Un alt aspect la care țin: nu întorc niciodată un gest urât. Chiar atunci când știu că s-a vorbit urât de mine, nu sunt răzbunător. Semeni război, culegi război. Cât despre administrația în sine, să fii bun primar înseamnă trei lucruri: să atragi fonduri, să atragi investitori și să-ți alegi echipa perfectă. Poate aș mai adăuga la asta o bună relație cu Consiliul Județean, ca să aibă încredere în tine și în ceea ce le propui. Pe mine mă ajută foarte mult. Se laudă cu mine, trimit primari din tot județul să „ia lecții” de la Dridu.
– Viață personală mai există pentru un primar?
– Ați pus degetul pe rană: nu prea mai am timp pentru familie, dar mă străduiesc să nu o neglijez. Fac tot posibilul să nu ajung acasă mai târziu de opt seara. Ne adunăm, povestim, ne jucăm, stăm cu toții laolaltă în jurul mesei: eu, soția, cele două fete ale noastre, mama. Nu aduc munca acasă. Seara, sunt al familiei sută la sută. Dar următoarea zi, la șapte dimineața sunt deja în centru, iar la opt, cam toată lumea din primărie știe ce are de făcut în ziua aceea și oamenii sunt deja pe traseu. Sincer, mai am nevoie de un mandat ca să duc la bun sfârșit tot ce am în derulare. Dar voi merge mai departe numai dacă oamenii mă vor. Sunt aici numai și numai pentru cetățenii mei din Dridu.
Romanian