TIA ȘERBĂNESCU: „România are nevoie urgentă de oameni pregătiți”

Analiza politică a lunii APRILIE

„N-avem spor, dar avem sporuri”

– „Austeritate” a devenit cuvântul de ordine, în ultimele zile, în România. La doar un trimestru de când a început anul, guvernul a descoperit, brusc, o gaură de 20 de miliarde de lei la buget. Cum a apă­rut acest deficit și, mai ales, cum o să îl aco­perim?

– Nu cred că vor exista tăieri dramatice, sigur nu se va ajunge la tăieri de salarii, e an preelectoral și nu-și permit guvernanții să riște. Și-așa sunt ne­mul­țumiri sindicale. Pe de altă parte, e foarte ciudat că, deși ne lăudam cu cea mai bună creștere economică din spațiul european, deși avem celebra „stabilitate guvernamentală”, ne-am trezit cu o gaură de 20 de miliarde de lei la buget. Cum s-a ajuns aici? Evident, din prostie: ministrul Finanțelor și, după el, guver­nul, a supraestimat veniturile care se colectează la bu­get. A mizat pe venituri care nu au fost nicicând co­lectate și nu vor fi colectate veci de veci, așa de bi­ne sunt ascunse. Așa că România a cheltuit bani bazându-se pe aer. Să sperăm că lucrurile nu se vor agrava pe parcurs, pentru că suntem abia în trimes­trul al doilea. Pus în fața acestei găuri neașteptate, premierul Nicolae Ciucă se ferește ca de dracu’ de cuvântul „austeritate”, l-a înlocuit cu „cumpătare”. Prin urmare, se propun tot felul de „măsuri de cum­pătare”: înghețarea salariilor bugetare și a angajă­rilor la stat de la 1 Mai, eliminarea cumulului pensiei cu salariul, cu excepția profesorilor și a medicilor, se discută despre supraimpozitarea veniturilor mai mari decât ale președintelui. Premierul Ciucă i-a gă­sit vinovați pe marii contribuabili pentru gaura de la buget. Aceștia au ripostat imediat, spunând că ei și-au plătit taxele la timp, că altfel nu mai era buget deloc. Nu-i mai puțin adevărat că unii dintre ei, mă refer în special la companiile de stat, au și datorii. Sunt și mari contribuabili, și mari datornici, și mari evazioniști, în același timp. Guvernanții mai vor să elimine și o serie de sporuri, că sunt o groază. N-avem spor, dar avem sporuri! Oricum, toate tăierile cumulate abia ajung la 10 miliarde din gaura de 20. Nu e sigur nici că pe astea le vor pune în practică. Ma­gistrații, de exemplu, nici că vor să audă de inter­zicerea cumulului pensiei cu salariul!

În tot acest timp, președintele Klaus Iohannis a plecat într-un turneu în America Latină, că frigea să meargă acolo. Ce să discuți cu președintele Braziliei, Lula da Silva, care tocmai venise din China, apoi se întâlnise cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, după care ceruse Statelor Unite și Uniunii Europene să nu mai ajute Ucraina în război? La ce te duci? Mai sunt și vreo trei zile fără program ofi­cial, deci e excursie de plăcere, la braț cu doamna Iohannis. I-au și cenzurat discursul la televiziunea braziliană, când a ajuns la paragraful cu agresiunea rusă din Ucraina! Dar, Iohannis nu s-a enervat, și-a văzut de excursie. Înainte să plece, a negat că ar fi o gaură la buget. Preferă să ignore realitatea. Nu vrea să fie deranjat. De asta a și pus majoritatea PSD – PNL la guvernare. Mai merge pe la Consiliul Euro­pean și cam atât…

„Ministrul Daea e la nivelul activistului de partid de pe vremuri”

– La Consiliul European, una dintre temele de discuție au fost despăgubirile acordate fermierilor români. A reușit președintele Klaus Iohannis să dreagă gafele ministrului Agriculturii, Petre Daea, în privința despăgubirilor acordate fermie­rilor în contextul războiului cerealelor ieftine care vin dinspre Ucraina?

– Într-adevăr, președintele Iohannis a ridicat pro­blema despăgubirilor pentru fermierii români, care erau ridicole. Petre Daea n-a reușit să facă nimic, n-a fost în stare să prezinte actele cerute de la Bruxelles! Omul nu știe să discute la acel nivel. E la nivelul ac­tivistului de partid de pe vremuri: se duce pe teren, se uită la rădăcina grâului, mușcă roșia, se duce în târg, îl bate pe umăr pe omul de la tarabă. Ăsta-i nivelul lui. Or, la ora actuală, în agricultura europea­nă se discută la un cu totul alt nivel. Ca atare, am primit cele mai mici despăgubiri de la UE. Iohannis a reacționat, Comisia Europeană va mai disponibi­liza 100 de milioane de euro, care se vor împărțiți la cele cinci țări nemulțumite. Să spe­răm că vom primi ceva mai consistent, propor­țional cu ce însemnăm noi în agricultura europeană și cu sacrificiile pe care le fac fermierii noștri. Dacă iar primim vreo 10 mi­lioane din 100, va fi și mai penibil…

E o întreagă discuție legată de cerealele ieftine din Ucraina. În paralel cu continuarea războiului ruso-ucrainean, s-a întețit și acest neplăcut război al cerealelor. Sunt câteva țări care au suspendat im­porturile ucrainene, pe motiv că îi defavorizează pe pro­priii fermieri, că sunt modificate genetic, că nu sunt verificate… România a făcut opinie sepa­rată. Noi n-am suspendat importurile, doar sigilăm trans­por­turile care ne tranzitează țara. Asta nu i-a prea cal­mat pe fermieri, pe de altă parte, a fost mai în­țelept așa, pentru că UE e pe cale să adopte o mă­sură unitară în această problemă. Iată câte pagube colaterale aduce războiul, cât încurcă lucrurile, cât îi învrăjbește pe aliații Ucrainei! Polonia, cea mai ra­dicală în povestea cu cerealele, e un aliat militar de nă­dejde al Ucrainei, cap de listă. Apar tot felul de conflicte, sunt mize economice care nu pot fi negli­jate. Asta, evident, îi convine Rusiei: exact pe asta se bazează, să provoace disensiuni între aliați.

„Fără o reformă administrativă ne sufocăm”

– În vreme ce guvernul se chinuie să facă redu­ceri bugetare, a apărut o luare de poziție foarte fermă a mediului de afaceri din România legată de necesitatea imediată a unei reforme administrative. E o temă care tot apare, din timp în timp, dar pe ca­re guvernanții o ocolesc de fiecare dată. De ce?

– Realitatea e că nu știm cât timp vom mai putea susține aparatul administrativ actual, care sufocă, pur și simplu, finanțele statului. Multe primării n-au bani nici măcar pentru pentru salarii sau pentru plata întreținerii clădirilor în care stau, darmite pentru in­vestiții. Propunerea mediului de afaceri, care se iz­bește tot timpul de realitatea asta, e de bun simț. Sem­natarii au propus o reîmpărțire administrativă pe 15 județe. La ce îți trebuie 40 de județe? Ca să ai 40 de președinți de consilii județene, fiecare cu aparatul lui, apoi 40 de rânduri de consilieri județeni, nu mai vorbim de consilierii locali… O armată întreagă! Ai 380 de orașe, din care multe nu își mai justifică statutul. Sunt comune cu câteva sute de locuitori, dar cu zeci de angajați în primărie. Cine a venit primar a mai adus un rând de clienți de-ai lui, și tot așa. Cred că nici Combinatul Siderurgic Galați nu avea, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, atât de mulți angajați câți are azi Primăria Capitalei, ca să dau un exemplu!

Dacă tot avem o majoritate solidă, acum era momentul să se facă reforma administrativă: împarte țara în 15 județe, modifică lista de parlamentari la 300, cum a cerut populația la referendum, mai redu din primării și așa mai departe. S-or supăra unii, nu s-or supăra, țara asta trebuie să respire. În 2-3 ani, ori­cum nu vei mai avea bani să le întreții. Ar trebui, obli­gatoriu, să se facă această reformă, pentru că, altminteri, ne sufocăm și, indiferent cine va câștiga alegerile anul viitor, le va câștiga degeaba, că nu va mai putea gestiona situația. Dar noi n-am rezolvat nici reforma pensiilor, pentru care ne angajaserăm în fața UE. Coaliția preferă să piardă miliardele de euro din PNRR, dar să mențină pensiile speciale, fără să se gândească că peste un an, doi, nu vor mai avea cum să le plătească. Și așa le plătesc numai din îm­pru­muturi. Nu se gândesc oamenii ăștia, niciun pic, la ziua de mâine sau de poimâine? Nu se gân­desc dacă copiii lor or să mai aibă ceva în țărișoara asta? Îi lasă plini de datorii, fără nicio perspectivă? La un moment dat, Ion Țiriac a făcut senzație spu­nând că în urma hoțului tot mai rămâne ceva, dar în urma prostului nu rămâne nimic. La noi, s-au unit ho­țul cu prostul și cu șmecherul de la UDMR… Pri­ma urgență era asta: reforma administrativă. Dar nu or să facă nimic, în mod sigur. Pentru că nu sunt obișnuiți să facă ceva. Sau, dacă fac ceva, fac rău…

„Cel mai bine e să fii ca UDMR, în două guverne, și la București, și la Budapesta”

– În locul unor măsuri concrete, guvernanții se ceartă tot mai des în ultima vreme, mai ales când e vorba de împărțit funcții. Se simte în aer miza alegerilor de anul viitor?

– Există o vânzoleală foarte mare din perspectiva rotației premierilor și a eventualelor    schimbări care se vor face în guvern. Se negociază și ministere. Ra­reș Bogdan nu s-ar da în lături să fie, și vicepremier, să ia și Transporturile. Dar PSD nu vrea să renunțe la Transporturi și la Sorin Grindeanu. Unde mai gă­sești o lumină ca Grindeanu? Deraiază trenuri, se dă­râmă poduri, Grindeanu habar n-are de nimic. PNL ar vrea și Externele, în locul lui Bogdan Aurescu, pe care îl acuză că n-a punctat în chestiunile esențiale, cum a fost aderarea la Spațiul Schengen. Se zice că Alina Gorghiu ar vrea la Externe, ea fiind foarte apro­piată de președintele Iohannis. Nu știu ce com­petențe are, diplomația română a fost și-așa umplută cu tot felul de fătuci și de feciorași adunați care de pe unde. Uitați ce e la Institutul Cultural Român, un de­zastru! Nu-ți permiți să mai mergi la risc într-un asemenea domeniu și într-o asemenea epocă, când fierbe fiecare colțișor al planetei, în fiecare moment. Aici e nevoie de oameni ultra-pregătiți, nu de impro­vizații care, dacă se descurcă, bine, iar dacă se fac de râs, aia e. Sunt negocieri crâncene pe fiecare mi­nis­ter. Tot liberalii sunt nemulțumiți că UDMR are prea multe ministere, ceea ce e adevărat, dar ei le-au dat, nu le-a dat nimeni altcineva. Cei de la UDMR toc­mai au fost lăsați pe dinafară la niște împărțiri de posturi. S-au supărat, dar nu atât de tare, cât să plece de la guvernare. E mai bine să fii în guvern decât pe dinafară. Dar și mai bine e să fii, ca UDMR, în două guverne, și la București, și la Budapesta. Se nego­ciază intens. Despre Nicolae Ciucă nu se știe exact dacă rămâne în guvern sau dacă va deveni preșe­din­tele Senatului. Nu ne așteaptă nimic bun nici după ro­tativa guvernamentală, pentru că marfa e aceeași: proastă! Așa o contraselecție au făcut partidele, încât, oricum te uiți în jur, tot o apă și-un pământ. Pe de altă parte, n-avem scăpare de ei, dintr-un motiv foar­te simplu: opoziția e și mai dezastruoasă. Ce te faci cu AUR, cu George Simion, care a fost demascat că s-a întâlnit cu oamenii FSB-ului, fostul KGB rusesc, ba pe la Chișinău, ba pe la Cernăuți. USR, altă figu­ră. S-au compromis înainte să se afirme. Ăsta e ni­velul. Prin urmare, suntem condamnați să rămânem cu această coaliție, dacă nu s-or certa și s-or despărți. Deși, parcă, interesele sunt mai mari decât pasiunile. Nici nu o să găsim prea curând o alianță între două partide care să colaboreze cinstit, să spună ce au de spus, fără să se bălăcărească la televizor și care să cedeze, dacă celălalt are o soluție mai bună sau un om mai bun. Nu o să vedem așa ceva. Așa că nu ne așteap­tă decât spec­tacole urâte în continuare. Poate că pâinea nu-i româ­neas­că, cum se plâng fermierii noștri, dar circul sigur o să fie românesc.