– Germania și alte opt state membre ale Uniunii Europene – Belgia, Finlanda, Franţa, Italia, Luxemburg, Slovenia, Spania şi Olanda – au lansat zilele trecute o iniţiativă vizând înlocuirea votului în unanimitate, cu votul unei majorități calificate în deciziile privind apărarea și politica externă. Ce șanse de adoptare are această propunere? E o idee bună sau riscă să deschidă calea unei „dictaturi” a țărilor mari din UE?
– Să observăm mai întâi că printre „prietenii” Germaniei în acest demers se numără și țări mici, ca Slovenia, sau chiar foarte mici, ca Luxembourg. Totodată, grupul îi include pe membrii fondatori ai UE. Ceea ce îi unește pe cei nouă nu este, deci, dorința de a institui o hegemonie a țărilor mari, ci o comunitate de valori și convingeri democratice, care stau, de altfel, la baza proiectului european, și pe care nu le pot aplica în momente de criză pe plan internațional, pentru că sunt blocate de veto-ul unor țări mici, cum este Ungaria, care subminează constant în ultima vreme unitatea europeană. Toată lumea a putut să vadă cum a blocat și a diluat Ungaria, sancțiunile împotriva Rusiei lui Putin și măsurile de sprijinire a Ucrainei, în UE și în NATO, deopotrivă. Este util, oare, ca UE să rămână ostatica unui agent al Rusiei putiniste, în decizii privind chestiuni vitale de securitate, care echivalează, de fapt, cu apărarea civilizației occidentale? Să ne mai gândim apoi la faptul că Austria ne ține afară din Schengen, pentru că poate să blocheze deciziile JAI de una singură. Dacă s-ar fi aplicat procedura majorității calificate, probabil că am fi fost deja admiși în spațiul Schengen. Important este, deci, care sunt valorile care motivează decizia grupului celor nouă, nu mărimea statelor. În principiu, tratatul UE poate fi modificat la solicitarea a 14 state, deci ar lipsi 5, dar, după Conferința privind viitorul UE, la care majoritatea cetățenilor UE a cerut abolirea unanimității la vot, Parlamentul European a declanșat deja un proces de revizuire a tratatelor. De altfel, unele decizii de securitate se pot deja adopta prin majoritate calificată cu aprobarea Consiliului European. Faptul că cele mai puternice state din UE au inițiat demersul despre care vorbim reflectă voința lor politică de a reacționa prompt și eficient la provocările geopolitice majore ale epocii în care trăim. În această perspectivă, ar trebui să sperăm că va fi găsită o soluție echilibrată.
– Preşedintele american Joe Biden (80 de ani) a anunţat recent că intenţionează să candideze pentru un nou mandat prezidenţial. Declarația a născut vii discuții în Statele Unite, privitoare la capacitatea de a face față funcției, dată fiind vârsta sa înaintată. Cum se prefigurează acum cursa pentru Casa Albă? Există șanse să revedem un duel Joe Biden – Donald Trump, în 2024?
– La ora actuală, majoritatea comentatorilor nu întrevăd altă variantă decât reeditarea confruntării dintre Joe Biden și Donald Trump din 2016, în ciuda faptului că 70% din cetățenii americani ar prefera ca nici unul dintre cei doi să nu mai candideze. Vârsta înaintată a lui Biden reprezintă principalul motiv pentru care candidatura sa este contestată, inclusiv de mulți Democrați. El este deja cel mai în vârstă președinte în funcție din istoria SUA și, dacă va fi reales, va avea 82 de ani în momentul inaugurării noului său mandat, și 86, la finalul acestuia. Oricât s-ar lăuda el că „nu își simte vârsta”, o serie de incoerențe în exprimare și accidente fizice o trădează frecvent. Faptul că o promovează pe vicepreședinta Kamala Harris, mult mai tânără, ca partener și în viitor, nu rezolvă prea multe, căci doamna Harris nu s-a distins cu nimic în primul mandat, ca să fim eleganți. Dar iată că Partidul Democrat nu a fost până acum în stare să promoveze o alternativă credibilă la octogenarul președinte și, probabil, nici nu va propune pe altcineva, căci tradiția și practica politică cer ca partidul să-și susțină președintele. Dacă are un as ascuns în mânecă, nimeni nu știe de el, și timpul începe să se scurteze pentru lovituri de teatru. În tabăra adversă va fi foarte greu ca Donald Trump să piardă cursa internă pentru nominalizarea din partea Partidului Republican, pentru că este puternic susținut de baza partidului, ceea ce nu înseamnă că are mari șanse să ajungă președinte pentru a doua oară, deoarece peste 60% din alegători sunt împotriva sa. Pe aceasta se și bazează, probabil, tabăra Biden, care speră să valorifice toată ostilitatea pe care Donald Trump o generează în rândurile americanilor moderați, astfel încât în ziua votului, aceștia să considere că blocarea lui Trump este mai importantă decât riscurile generate de vârsta președintelui Biden. Un pariu la limită, dar, în contextul actualei crize de lideri, singurul care poate salva
Romanian