Marea Britanie și-a proclamat regele – Cine e CHARLES al III-lea?

– Pasionat de ecologie, cultivator de legume bio și cres­cător de găini, fostul prinț de Wales a luptat cu bra­vură pen­tru binele planetei. Nici de la sfaturi date guver­nului de la Londra nu s-a abținut. Dar în calitate de rege, Charles al III-lea trebuie să renunțe la rolul de acti­vist. În ce va consta, oare, menirea lui? –

Charles al III-lea (pe numele său adevărat Charles Philip Arthur George Mount­batten-Windsor) a așteptat decenii întregi ca să îndeplinească slujba de rege pen­tru care s-a născut, mai mult decât oricare din­tre moștenitorii la tron care l-au precedat. La cei 73 de ani ai săi, nu va putea marca o eră isto­rică, așa cum a făcut mama    lui, regina Eli­­sabeta. Însă tocmai asta l-ar putea îmboldi să lase în urmă o moștenire cu efecte pe ter­men lung.   

Activist pătimaș

Însă ce valori va reprezenta Regele? Cum își va folosi puterea? Ca Prinț de Wales, a fost un activist pătimaș al unor cauze caritabile. Charles a luptat mai ales pentru combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului, și asta cu mult înainte ca aceste teme să ajun­gă la modă. Dar în calitate de    Rege, el trebuie să fie neutru. În noua sa ipostază, mai ales din perspectivă politică, Charles este condamnat să stea cu mâinile în brâu. Va accepta? Va fi în stare să protejeze și să prezerve o monarhie care trece prin momente de criză?

Povestea lui Charles al III-lea este, totoda­tă, povestea unei reveniri spectaculoase. În timpul primelor sale apariții ca rege, a emanat o demnitate pe care, ca prinț, n-a avut-o. Încă în primul său discurs către națiune, a doua zi după decesul Reginei, a afirmat că în răgazul pe care i-l va dărui Dumnezeu își va servi poporul cu dragoste și respect, indiferent de originea și credința supușilor. A recunoscut că trebuie să câștige de partea sa o societate multiculturală și marcată de individualism. Dar asta nu va fi o sarcină ușoară pentru un bărbat cu o biografie complicată, ale cărui ciudățenii și particularități au devenit publice. În plus, un om extrem de încăpățânat.

Eminența cenușie a națiunii

Dintr-un copil timid și care s-a simțit mereu neiu­bit, Charles s-a transformat în nefericitul soț al Dianei și a trebuit să lupte pentru a se putea bucura de o viață alături de marea lui iubire, Camilla, ac­tuala Regină. În timpul anilor nefericiți petrecuți cu Diana, Charles a fost considerat penibil și nepo­trivit pentru a urma la tron. Însă odată cu vârsta, a reușit să se redefinească drept om cultivat și foarte inteli­gent, eminența cenușie a națiunii. Prințul de Wales a izbutit o schimbare de imagine grandioasă și fiind­că s-a implicat atât de repede în prote­jarea mediului înconjurător, cu zeci de ani înainte să se fi născut Greta Thunberg și prie­tenii ei din mișcarea „Fridays For Future”. Cotidianul „The Guardian” a scris recent că „odată cu vârsta,    Charles s-a definit și mai bine ca un adevărat hipiot, așa cum a fost me­reu. Problema fundamentală a epocii noastre, clima, i-a modelat munca depusă în calitate de Prinț”. La începutul anului, într-un articol publicat în „Newsweek”, consacrat amenin­țărilor care decurg din schimbările climatice, Charles a scris că omenirea se află la răscruce și că va fi nevoie de o mobilizare ca „în caz de răz­boi”. De altfel, Charles a redac­tat și o carte ex­pli­cati­vă ilustrată pe tema peri­co­lelor care decurg din schim­bă­rile climatice. „Numai dacă vom avea grijă de Pământ, pământul va fi în stare să aibă grijă de noi”, scrie el.

Un om de țară, nu de oraș

Încă în 1970, pe când avea abia 21 de ani, a ținut o cuvân­tare despre pericolele poluării cu plastic. „Nimeni nu a vrut pe atunci să audă de așa ceva”, a povestit el mai târziu, „oa­menii se gândeau că sunt cu mintea aiurea”.

Zece ani mai târziu, Charles a cumpărat reșe­dința Highgrove și a făcut din ea un fel de Gră­dină a Edenului ecologică, amenajând o fermă bio, un magazin de legume și o fermă de pui. Ba, a scris chiar și o prefață la o carte de specialitate despre creș­terea puilor, ceea ce i-a făcut pe englezi să-l considere cam excentric. Când vrea să scape de stres, spune Charles, le aruncă găinilor boabe în coteț și vorbește cu ele. La Curte se spune în glumă că dragostea lui față de galinacee ar merge atât de departe, încât Regele își va boteza noul că­min „Puickingham Palace”.

Și nepoților săi, George, Louis și Charlotte, „bunicul Wales” (cum îi spun copiii lui Wil­liam și Kate) le insuflă pasiunea pentru agri­cultură. Adună ouăle găinilor împreună cu ei și îi lasă să cultive straturile de legume. „Sunt un om de țară, nu de oraș”, spune Charles. La micul dejun, preferă fructele de sezon, sare peste prânz și ia ceaiul de la ora cinci cu Camilla, mâncând sand­wich-uri cu castraveți sau o bucată de prăji­tu­ră cu fructe. Ce rămâne e pus deoparte într-o caserolă.

Însă există și numeroși ecologiști care îl acuză pe monarh că este un prefăcut. Numai anul trecut s-a deplasat de 40 de ori prin regat cu avionul privat, pentru a ajunge în Scoția, în Țara Galilor și în Irlanda de Nord. Tot anul trecut, Charles a avut 335 de apariții oficiale, dar s-a folosit de multe dintre aceste prilejuri pentru a promova protejarea mediului. În ori­ce caz, avioanele sale funcționează pe bază de biocombustibil și se spune că își îndeamnă personalul să apeleze într-o mai mare măsură la bicicletă. Un exemplu convingător pentru ecologismul lui e și faptul că și-a modificat străvechea mașină sport, Aston Martin DB6, pentru a funcționa cu bioetanol.

Însă mai e mult până la o Casă Regală neutră din punct de vedere climatic, spun cri­ticii. Alimentarea cu energie electrică a Pala­tului Buckingham și a celor 775 de camere ale sale a costat, anul trecut, 1,1 milioane de lire sterline. Dar în Castelul Windsor, cel mai vechi dintre castelele locuite ale țării, factura la energie a putut fi redusă cu 40% grație unei centrale hidroelectrice.     

Memoriile păianjenului negru

Julian Payne, fostul secretar privat al lui Charles, l-a întrebat odată pe monarh de ce nu mer­ge, pur și simplu, doar la „vânătoare și pescuit”, ducând o    o viață frumoasă și liniștită, fără preocupări pu­blice. „Vreau să-mi îndeplinesc rolul cât mai bine cu putință”, i-a răspuns prințul. „Mai bine să fiu cri­ticat că fac ceva, decât pentru că nu fac nimic”.

Iar că face mai multe decât le convine multora e demonstrat de așa-numitele „Memorii ale pă­ianjenului negru” („Black-Spider-Memos”), niște scrisori greu lizibile, redactate cu cerneală neagră, trimise de Charles miniștrilor guvernelor care s-au perindat la conducerea Marii Britanii, și care con­țineau sfaturi de natură să-i irite pe aceștia. De pildă, Charles a îndemnat Cabinetul lui Tony Blair să facă rost de elicoptere moderne pentru trupele britanice din Irak. El a cerut și ca homeopatia să fie repusă în drepturi, iar remediile să fie mai ușor de procurat (tratamentele homeopate sunt practi­cate în casa regală de pe vremea reginei Victoria). Iar în 2004, i-a scris ministrului Mediului să pună capăt capturilor ilegale de merluciu. Prințul a fost de asemenea îngrijorat de apropierea manifestată de guvernele britanice față de China, o poziționare care are de-a face și cu prietenia lui cu iluminatul tibetan Dalai Lama. Și a catalogat drept o măsură „oribilă”, propunerea de deportare în Ruanda a re­fugiaților ilegali care tra­versau Canalul Mâne­cii, decisă de Boris John­son. „Unele dintre ideile sale sunt bune, altele, ex­cen­trice”, apreciază re­vista „Times”. El a fost acuzat cum că ar avea o nevoie aproape compul­sivă de a-și exercita in­fluența asu­pra guver­nului. Charles s-a apărat, susținând că trebuie să transmită mai departe ceea ce îi spune poporul. „Dacă asta în­seamnă ames­tec, sunt foarte mândru”.

„Never complain, ne­ver explain”. „Nu te plân­ge niciodată, nu da nicio­dată explicații”, aces­ta a fost motto-ul Elisabetei a II-a. Neamestecul. Oare Charles se va situa, ca rege, pe aceleași poziții?

De la Macbeth, la rolul vieții

În urmă cu câțiva ani, într-un interviu acordat BBC, Charles a susținut că nu ar fi atât de „prost” să se poarte ca Rege la fel cum s-a purtat în calitate de Prinț. Bărbatului care, ca adolescent, îl inter­preta cel mai bine pe Macbeth, în spectacolele de teatru organizate la internatul scoțian Gordons­toun, unde era elev, i s-a oferit acum rolul vieții. Iar britanicii îi acordă monarhului o șansă, așa cum cere fair play-ul.

Perioada de grație a lui Charles s-a încheiat. El este acum noul rege al Imperiului britanic și su­pușii îi vor privi cu un ochi critic fiecare gest, fiecare propoziție și cea mai mică greșeală.

Și tragedia țesută în jurul Dianei pare să fi fost uitată în ultimul timp, deși ea nu este vindecată. Cei 15 ani nefericiți de mariaj până la accidentul care i-a produs moartea, în 1997, reprezintă un capitol amar în biografia lui Charles. Iar un nou sezon al serialului de ficțiune „The Crown”, rea­lizat de Netflix și care se bucură de un mare succes, va trata această perioadă. Următorul episod e anun­țat în noiembrie. Surse apropiate lui Charles afirmă că s-a simțit nedreptățit de felul în care a fost pre­zentat în aceste filme. Iar actualizarea vechilor traume și scandaluri riscă să-l prindă din urmă pe Charles. De pildă, înre­gistrarea unei convorbiri telefonice din 1989, dintre Charles și Camilla, în care Prințul căsătorit îi șop­tea iubitei fanteziile sale erotice. După divorț, Diana a semănat în rândul opiniei publice îndoiala cu privire la caracterul fostului ei soț și la capa­citatea acestuia de a fi un bun moș­tenitor la tron. Iar Camilla a fost considerată o vrăjitoare, ieșind în sondaje drept cea mai detestată per­soană din țară. Dar și Lady Camilla, cu râsul ei răgușit și care fuma odi­nioară țigară după țigară, a reușit să se rein­venteze drept sprijin al noului Rege, o femeie caldă și autentică, din zona rurală, „căreia îi place să bea un gin tonic la fel de mult cum iubește o casă plină de câini”, după cum a scris revista „The Times”. Regina a ajuns și ea să-și îndră­gească nora, atât de contestată la    înce­put, și i-a conferit numeroase ordine și titlul de „Regină Consoartă” (pe care Charles l-a înălțat la cel de regină de­plină).

Conflictul de durată cu Meghan și Harry și scandalurile din jurul Prințului Andrew și a prieteniei acestuia cu infrac­torul sexual Jeffrey Epstein au afectat serios familia regală. La asta s-au adău­gat titlurile negative din presă cu privire la fi­nan­țatorii dubioși ai fun­da­țiilor lui Charles, fi­nanțatori care ar fi urmă­rit să-și cumpere cetă­țe­nia. Reprezentanții fami­liei regale și banii con­stituie o temă toxică. Ave­rea privată a lui Charles este evaluată, grație proprietăților sale imobiliare, la 440 de milioane de dolari. A­cum va moșteni alte sute de milioane de la Re­gină, însă în calitate de membru al familiei re­gale este scutit de pla­ta taxelor de moștenire, ceea ce îi indignează pe mulți.

Regina Elisabeta a izbutit să țină unită o familie mare, dar disfuncțională, în vreme ce Charles dorește să o reducă la o echipă mică, formată în jurul său și al fiului său, Prințul moș­tenitor William. Însă influ­ența monarhiei scade razant. Statul Bar­bados din Caraibe a renunțat anul trecut la monarhie. Vocile repu­blicanilor se fac tot mai puternic auzite în Australia, Noua Zeelandă și în celelate 12 state din Com­monwealth, unde Charles al III-lea ocu­pă, în prezent, po­ziția de șef de stat. Se intensifică și dez­baterile cu privire la moștenirea co­lo­nială și la respon­sabi­litatea istorică a monarhiei britanice pen­tru exploatarea, sclavia și rasismul de care s-a făcut vi­novată.

Însă la încoronarea lui Charles nu a fost vorba despre așa ceva. Entuziasmul popular a fost uriaș. După neinspiratul Brexit, regalitatea e văzută, în conti­nuare, ca un element de stabilitate. Înco­ro­narea a oferit un spectacol gigant. Mai mult de 2000 de invitați, zeci de mii de pelerini regali ve­niți la Londra din toată lumea, peste 30 de mili­oane de britanici, așezați în fața televizoarelor, și sute de milioane de spectatori în întreaga lume. Re­gele a murit, trăiască regele!