Nunta fluturilor

– Trăiesc într-o zi, cât un om într-o via­ță. Și de cum se nasc, se pregătesc de nun­tit. Dar nu oricum. Pre­gă­tirea flutu­re­lui pentru rolul de mire și furatul mi­resei sunt un spectacol demn de Hol­lywood –

Veșminte de gală

Una dintre principalele arme ale seducției la fluturi este eleganța. Nu-i bate nimeni la „stil”. Când pornesc la pețit, își pun cele mai bune haine pe care le au: ținute în culori ce variază de la nu­an­țe pastel, delicate, la albastru electric. Aripile colorate sunt un semnal important pentru fluturi. Ele ajută insectele să-și recunoască specia într-un habitat complicat dar, și mai important de atât, culorile    fac distincție între masculi și femele, un lucru esențial atunci când își caută un partener.    Unele specii de fluturi au aripi alcătuite din milioane de mici solzișori ce reflectă undele de lumină, strălucind în soare ca niște bijuterii, pie­tre prețioase unduitoare ce par să se miște odată cu fluturii.

Efluvii de parfum

Noaptea, pe întuneric, fluturii nocturni se dau cu parfum, pentru a-și ademeni partenerele, când culorile nu se văd. Atât masculii, cât și femelele, emană miresme pentru a comunica între ei, eli­berând feromoni specifici pentru a atrage pe­re­chea potrivită. În primele etape ale inflamării ero­tice, masculii urmăresc pătimași orice mișcă în preajma lor: frunze, albine, fluturi de orice specie și de orice sex. Abia când se apropie mai mult de obiectul dorinței, încep să-și dea seama dacă ce au găsit este și potrivit, mai ales cu aju­torul feromonilor, parfumul lor fluturesc. Câteo­dată se întâmplă să fie atât de puternic, încât un fluture mascul îi poate simți prezența de la 10 kilometri distanță!

Coruri și serenade

Nu e frumos, dar e eficient: fluturii masculi știu să flu­iere, să emită sem­nale acustice, pen­tru a le indica fe­me­lelor că sunt în cău­tarea unui par­tener, dar aceste chemări au beneficiul supli­mentar de a suna amenințător pentru alți concurenți, de­oarece imită zgo­motele pe care li­liecii le fac atunci când vânează flu­tu­rii. La unii fluturi, aceste sem­nale a­cus­tice se trans­for­mă în adevărate sere­nade, prin care încearcă să o seducă pe viitoarea mi­reasă. La anumite specii, masculii cântă cu toții în cor, iar femela este liberă să aleagă pe cine dorește dintre cântăreți.

Dansul mirelui

Odată ce o pereche de potențiali îndrăgostiți s-a găsit, poate începe curtarea. Unele specii de fluturi fac un dans înainte de împerechere, așa cum și oamenii au „dansul mirilor”. În cazul fluturilor, deși când pleacă la agățat folosesc cu­loarea și sunetul, în clipa supremă a îmbrățișării, ce contează sunt feromonii, parfu­mul pe care flu­turii îl emană.    La multe specii, mi­reasa îi cere mi­relui să facă un dans înainte ca ea să îl lase să se apropie. El zboa­ră în jurul ei, eta­lându-și splen­­doarea strălu­ci­toare a aripilor, sperând să o se­ducă defi­nitiv cu parfumul. Dacă du­duia flutu­roai­că este suficient de impresionată de oferta curtezanului ei, în semn de ac­ceptare, își va schim­ba poziția trupului, lăsându-și ab­do­menul să iasă dintre aripile rochioarei de mi­reasă.

Fii perseverent

Dar fluturoaicele nu se lasă cu una, cu două. Doar fluturii cei mai norocoși au succes din prima încercare. Ba, și mai rău, la unele specii, femelele așteaptă câteva zile după împerechere, pentru a căuta un alt partener, în caz de insatis­facție. Ar putea părea că șansele sunt împotriva fluturilor, deoarece o cucerire de succes se bazează pe găsirea echilibrului potrivit între văz, auz, miros, noroc și dispoziție. Din fericire pen­tru majoritatea masculilor, puține lucruri con­tează mai mult decât iubirea pe durata scurtei lor vieți, așa că nu obosesc să caute și insistă până ce își găsesc jumătatea, după care mor fericiți.

Ospăț cu… picioarele

Dar în lumea delicată a fluturilor nu doar ritualul iubirii este complex și misterios. Viața lor, poate pentru că ține așa de puțin, este plină de ciudățenii și lucruri uimitoare. Unul dintre ele este faptul că fluturii gustă mâncarea… cu pi­cioarele. O femelă fluture aterizează pe diferite plante, bătând frunzele cu picioarele, până când planta eliberează nectar. Perișorii de pe spatele picioarelor    au chemoreceptori care detectează combinația potrivită de substanțe chimice. Când identifică planta potrivită, femela depune ouăle. Așa se întâmplă și cu hrana, pentru care un flu­ture va călca încetișor pe o floare sau un fruct și, folosindu-și piciorușele, va absorbi zaharurile dizolvate. Numai că fluturii nu mă­nâncă, ei doar beau,    folosesc doar hra­nă lichidă, de obicei nec­tar. O trompă, numită științific proboscidă, funcționează ca un pai de băut, ce ră­mâne înfășurat sub bărbia fluturelui până când găsește o hrană lichidă. Trompa lungă, tubulară, se desfășoară apoi și bea hrana. Un fluture care nu poate bea nec­tar este condamnat la moarte. Ciudățenia pare să fie însă al­ta: fluturele se naște cu această trom­pă lângă el și trebuie să și-o monteze singur, cât mai repede și cât mai bine. Un fluture nou-născut poate fi ob­ser­vat cum își tot răsucește și își po­trivește trompa, până ea se va lipi corect, la locul potrivit.

Alimentație sănătoasă

Odată montată trompa, fluturii pot merge la masă. Însă ei nu pot trăi doar cu nectar, cu zahăr, au nevoie și de minerale, așa că… se hrănesc cu apă din bălțile de noroi! Acest obicei apare mai des la fluturii mas­culi, care integrează mineralele în sperma lor. Acești nutrienți sunt apoi trans­ferați femelei, în tim­pul împerecherii, și ajută la îmbunătățirea ouălor ei. Un videoclip incredibil cu fluturi din Ama­­zonul peruvian arată cum aceș­tia beau la­crimile de la broaștele țestoase. Deși sună ca ce­va dintr-un basm, fluturii au de fapt un motiv prac­tic pentru acest comportament: sodiul. Pen­tru că nu-l pot obține din mâncarea lor cla­sică, nectarul de flori, trebuie să caute sodiu în altă parte: în noroi, dar și în… lacrimile de broas­că țestoasă.

17.000 de ochi

Ca să își găsească hrana potrivită, fluturii își folosesc cei apro­ximativ 17.000 de ochi minia­tu­rali. Spre deo­se­bire de oameni, fluturii au ochi compuși. Aceasta înseamnă că au un singur ochi ma­re, care cu­prin­de până la 17.000 de ochi mici. În plus, fi­ecare dintre a­cești ochi poate vedea până la nouă cu­lori, în timp ce oa­menii pot ve­dea numai trei. Acest lucru le permite să detec­teze lumina ultra­violetă, astfel în­cât să vadă mo­delul ultra­violet de pe flori, ceea ce îi ajută să gă­sească mai efi­cient polenul! Că­tre floarea cu nec­tarul pre­ferat, dar și către iubita de care s-a îndră­gostit, flu­turele poate zbura cu până la 60 de kilo­metri pe oră. Singura problemă este atunci când afară este prea frig. Fluturii au nevoie de o tem­peratură ideală a corpului de aproximativ 29 de grade Celsius pentru a zbura. Deoarece sunt ani­male cu sânge rece, nu își pot regla singuri tem­peratura corpului. Ca urmare, temperatura aeru­lui din jurul lor are un impact mare asupra capa­cității lor de a funcționa. Dacă temperatura ae­rului scade sub 13 grade Celsius, fluturii sunt imo­bilizați – inca­pabili să fugă de prădători sau să se hră­nească. În zilele mai răcoroase, un flu­ture trebuie să își încălzească mușchii de zbor fie prin tremur (un fel de gimnastică), fie stând la soare.

Lungul drum către viață

Ce frumoși sunt fluturii și ce mult ne încântă cu zborul lor jucăuș, plutind din floare în floare, sub bolta luminoasă a verii! O imagine potrivită cu bucuria vieții, pe care o plătesc cu un drum lung și greu. Drumul fluturilor spre existență trece prin patru etape: oul, omida, pupa și abia la final fluturele cel liber și strălucitor. Mai întâi femelele depun ouă pe frunze sau pe tulpini de plante. Din aceste ouă ies omizile, frunzele și tul­pinile pe care se nasc devenind prima lor hrană. Omida va continua să mănânce până când crește și își schimbă pielea, de până la cinci ori. În funcție de condițiile din jur, omida poate rămâne în această etapă timp de două până la cinci săptămâni. Când se dezvoltă complet, încetează să mănânce și trece la următoarea etapă, deve­nind „pupă” sau „crisalidă”, țăranii români nu­mind-o și gogoașă. În această etapă, ea rămâne suspendată sub crengile sau frunzele plantelor vreme de câteva săptămâni, timp în care omida se topește, devenind un lichid. Miracol! Lichidul se reorganizează în mod minunat, devenind… fluture. Un fluture viu, cu picioare și antene, ochi compuși și chiar aripi. În interiorul crisalidei, fluturele stă cu aripile strânse în jurul cor­pu­lui. Când    rupe co­conul, iese în lume cu a­ripi șifonate și mici, ca o că­mășuță de noap­te. Ca să le în­tindă, pom­pea­ză în ele lichid.    Oda­tă ce aripi­le a­jung la di­men­siunea com­­ple­tă, flu­tu­rele tre­buie să se odih­neas­că câteva ore pentru a-și usca și întări corpul, înainte de a putea face primul său zbor. Atât chin, pentru o zi sau doar două până la patru săptămâni de viață, în care se concentrează pe două ținte: hrănirea și împerecherea. Unii dintre cei mai mici fluturi pot supraviețui doar câteva zile, în timp ce alții, mai mari, pot trăi până la nouă luni. Ai zice la fel ca înțelepții: „Nimic, în comparație cu infinitul, enorm, în comparație cu nimic”. Oare cine să fie mai fericit, fluturele sau omul? Viața trăită scurt și intens, sau viața lungită ca siropul cu apă? În cartea „Facerii”, Dumnezeu a zămislit fluturii înainte de a-l face pe om. Mate­rie primă mai curată și mai concentrată. Poate de asta un fluture trăiește în șapte zile, cât un om în șapte vieți!

Cum să atragi fluturii în grădina ta

La fel ca albinele, fluturii sunt ame­nințați de agricultura industrială, pli­nă de pesticide. Iubitorii naturii din toată lumea fac apel pentru ocrotirea lor. Vă puteți număra și dvs. printre salvatori. Iată câteva sfaturi menite să atragă permanent fluturii în grădina, pe terasa sau pe pervazul ferestrei dvs.

1. Asigură-le hrana

Transformarea grădinii într-un spațiu atractiv pentru fluturi începe cu hrana. Cul­tivați flori bogate în nectar, în lunile de primă­vară și vară, pentru a-i încuraja (plante diferite, care înfloresc pe tot parcursul anului). Asigu­ră-te că le-ai udat permanent, deoarece apro­vi­zionarea cu nectar scade dacă plantele au pro­­bleme cu apa. Fluturii adulți se bucură de clo­­poței, gălbenele, trifoi, mentă, mure, la­van­dă (printre altele).

2. Căldură și spațiu

Fluturii se bucură de căldură. Încearcă să alegi locuri unde soarele atinge plantele, pen­tru a le cultiva. Fluturii au nevoie și de spa­țiu pentru a zbura, deci creează un pat de flori lângă o zonă deschisă de terasă sau gazon. Pri­măvara și vara sunt perioade cruciale pen­tru a sprijini fluturii.

3. Lasă fructele căzute pe jos

Fluturilor le trebuie hrană disponibilă din primăvară până în vară, târziu. În august, unele specii se hrănesc cu zahărul din fructele căzute din pom. Perele, merele și fructele de pădure sunt o masă delicioasă pentru fluturi, chiar da­că sunt un pic stricate.

4. Tunde iarba mai puțin

Nu poți avea fluturi fără omizi. Sprijină dezvoltarea lor, permițând grădinii tale să fie sălbatică, măcar pe la margini. Omizile preferă să se hrănească cu urzici, ciulini, buruieni, amestecuri de ierburi, afine, măceșe și iederă, ceea ce înseamnă că grădinarii ar trebui să pri­mească cu brațele deschise unele dintre florile sălbatice mai puțin populare.

5. Evită pesticidele

Pesticidele le sunt dăunătoare fluturilor și altor insecte polenizatoare. Evită să le folosești în apropierea plantelor tale cu flori și fii atent la plantele cumpărate din centrul de grădinărit, care ar putea fi tratate anterior. Dacă nu ești sigur, cumpără plante bio sau crește-le pe ale tale.