Victoria Moga (primar independent, comuna Întregalde, județul Alba) – „Bucuria mea e bucuria oamenilor. Faptul că sunt mulțumiți de ceea ce fac”

PRIMARII NOȘTRI

Comuna Întregalde se află în partea de nord a județului Alba. Are zece sate în subor­di­ne: Dealu Geoagiului, Ghion­cani, Ili­ești, Ivăniș, Mărinești,    Modolești, Necri­lești, Po­pești, Sfârcea și Tecșești. Sunt mai degrabă cătune, cu multe gospodării răsfirate pe culmile stân­coase ale Munților Apuseni. Populația comunei numără mai puțin de 400 de suflete, a căror grijă o poartă, ad­ministrativ vorbind, o femeie-primar: Victoria Moga. Aflată la primul mandat, conduce un colectiv de doar cinci oameni, ea însăși făcând cam cât trei.

„Primarul cu vise”

Victoria Moga a venit în comună în urmă cu 29 de ani, urmându-și soțul, preotul Teodor Moga. Timp de 17 ani, a fost profesoară la școala din În­tre­­galde. A avut, ca toți ceilalți colegi ai săi, o „ca­te­­dră-mo­za­ic”, o particularitate specifică zonelor de munte, ce implică posibilitatea de a preda mai mul­te materii, din cauza lipsei cadrelor didactice. Apoi, șapte ani de zile a fost secretar al comunei și încă aproa­pe un an a lucrat la Direcția de evi­den­ță a popu­lației a ju­de­țu­lui Alba, ca inspector de stare civilă.

– O întrebare standard: ce anume v-a făcut să can­­didați? Satele moților sunt pe cale de dis­pa­riție…

– Candidatura mea a fost, de fapt, dorința oame­ni­lor. Am fost susținută de un grup de foști elevi. Când lucram în învățământ, în urmă cu 29 de ani, la școală erau 120 de copii, acum mai avem doar nouă. Asta spune multe. Mi-am dorit mult să găsim o mo­da­litate ca tinerii să se în­toar­că, să se stabilească aici, să-i impli­căm mai mult în ad­mi­nistrarea con­cretă a comu­nei. În plus, ca se­cre­tar al co­mu­nei, m-am con­frun­tat cu ni­velul slab de pregătire a con­­si­lierilor locali. Din nouă con­silieri, șapte aveau doar opt cla­se. Din fericire, câțiva dintre foștii mei elevi s-au în­tors acasă, trei sunt acum con­si­lieri locali, iar impli­ca­rea lor în viața comunei se simte. Ei m-au și numit „pri­marul cu vi­se”, dar visele nu sunt doar ale me­le, ci ale comunei, ale oamenilor de aici. Tinerii se implică în tot felul de activități civice, ecolo­gi­zare, întreținere de clădiri, cu ei am amenajat un punct mu­zeal. Dar, din păcate, peste 80 la sută din popu­lație e îmbătrânită, sunt oameni care au peste 70 de ani, așa că ne descurcăm cum se poate.

„Am întâlnit oameni extrem de săraci, dar foarte fericiți”

– Sunteți soție de preot. Nu e dificil să duci o cam­­panie electorală? Se știe că „lup­tele” politice nu sunt întot­dea­una ele­gante sau corecte.

– Fiind soție de preot, pentru a can­di­da, am ce­rut binecuvântarea ÎPS Iri­neu, Arhi­epis­co­pul Alba Iuliei. Sfatul său a fost să candidez ca in­de­pendent pentru ca în satul meu, ni­meni, nici­odată, să nu se se­pare pe criterii politice. Cam­pa­nia mea a fost una atipică, am numit-o „Cam­pania iubi­rii”. Am avut doi con­tracan­di­­dați, unul era fostul primar. N-am fă­cut nicio aluzie la activitatea lui, ca să evit orice con­flict. M-am dus în fiecare casă, nu nu­mai în cele cinci sate unde eram „Doamna preo­tea­să din va­le”, ci și în partea de sus, în deal, unde le-am spus oame­ni­lor cine sunt, cum am venit aici, la nici 21 de ani, și cum am rămas, de drag. A fost pri­ma dată când luam contact cu nevoile sociale gra­ve ale comuni­tă­ții din deal. Există atâta durere lângă noi, fără ca măcar să știm. Am întâlnit oameni ex­trem de săraci, dar foarte fericiți, ceva ce noi, din par­tea așa-zis mai civilizată a satelor, mai „de la drum”, cum se spune, n-o să avem niciodată. Oa­meni care n-au nimic, dar îți zâmbesc, oameni care te pri­mesc cu drag în casa lor. O familie foarte săracă mi-a dăruit un pisic. Mi-au spus că, atunci când ne întâl­neam în vale, niciodată nu m-au văzut zâmbind, dar acolo, la ei în curte, am zâmbit. Și așa era!

– De când ați fost aleasă primar vi s-au schim­bat responsabilitățile?

– În cei aproape trei ani de până acum, am avut un mandat greu. Suntem doar cinci oameni în pri­mărie, iar problemele sunt mai multe decât popu­lația comunei. Viceprimar e fostul primar. Din de­cembrie 2019, nu a mai venit nimeni pe postul de secretar al comunei. Din 2020 până acum, am orga­nizat de 11 ori concurs, dar abia recent l-a câș­tigat cineva. În tot acest timp, eu m-am ocupat și de atribuțiile secre­ta­ru­lui de comună, având în vedere experiența ante­rioa­ră, dar și faptul că lucrurile tre­buiau făcute, pro­blemele rezolvate, actele întoc­mi­te. Doamna biblio­te­cară se ocupă și de Registrul A­gri­col, doamna con­tabilă, care a lucrat 43 de ani în primărie, deși pen­sio­nată, se ocupă în continuare de acest domeniu. Pe partea de achiziții publice, lu­crăm pe contract de prestări servicii cu un domn care ne ajută cu ghi­du­ri­le de finanțare. Cu acești oa­meni am reușit să obți­nem finanțare de proiecte pe aproape fiecare axă dată până acum de la Guvern.

De la vise, la realizări

– Ce investiții ați reușit să faceți?

– Prin programul „Anghel Saligny” am reușit asfaltarea a aproape 4 km de drum și pietruirea al­tu­ia, în valoare de 70.000 euro. Tot prin „Anghel Sa­ligny”, s-a modernizat un drum comunal, DC100, un proiect în valoare totală de peste nouă milioane de euro. Nu a fost nevoie de investiții în rețele de apă, pentru că, fiind zonă de munte, toți oamenii au apă din surse proprii. Prin Agenția Fondului de Me­diu, s-au pus panouri fotovoltaice în 17 gospodării, iar în alte cinci, care nu au îndeplinit criteriile, au fost montate panouri fotovoltaice cu ajutorul Aso­ci­a­ției Energia Inteligentă, astfel încât nu mai avem sate neelectrificate. Prin PNRR, am semnat deja două contracte, unul de amenajare și eficientizare a clădirii primăriei și unul de reabilitare a școlii. Pen­tru școală, investiția se ridică la peste 380.000 de euro. Avem depuse, de asemenea, proiecte pe toate grupurile de acțiune locală din care facem parte. De când sunt primar, am semnat patru contracte de cadastrare sistematică, cel mai mare succes al co­mu­nei. Faptul că se emit gratuit sute de cărți funciare e cel mai mare câștig pentru orice comunitate. Cartea funciară e un act care rămâne, actul de proprietate a oamenilor, dar asta înseamnă enorm de multă mun­că, pentru că suntem o zonă necooperativizată, cu foarte multe schimbări pe Registrul Agricol.

– Care parte a muncii dvs. de primar e mai dificilă? Relația cu oamenii sau lipsa personalului din primărie?

– Dacă aș mai avea un om sau doi în primărie, conform organigramei, ar putea fi mai bună interac­ți­u­nea cu oamenii, pentru că munca de primar cere și teren. Mulți spun că suntem o primărie mică, o co­munitate mică. Da, dar în primăria asta există ace­leași compartimente ca la primăriile mai mari, unde sunt 30-40 de angajați sau chiar mai mulți. Proble­mele celor care vin la primărie sunt aceleași, indi­fe­rent câți funcționari lucrează pentru rezolvarea lor. Doar anul acesta, de exemplu, am avut transcrieri de căsătorii din Franța și Germania, transcrieri de dece­se din Franța, peste 100 de mențiuni de sentințe de divorț din Spania, acte pe care, într-o altă primărie, le întocmește ofițerul de stare civilă. Aici, eu trebuie să mă ocup și de asta.

– Ați spus că sunteți un primar cu vise. Ce vise mai aveți de îndeplinit?

– Sunt mult mai rațională acum, am trecut de la vise la realizări. Îmi doresc ca omul, când pleacă de aici, să fie împăcat, să știe că fiecare dintre noi am încercat, în limita legii, să-l mulțumim. Mi-aș dori să pot rezolva problema lipsei unui me­dic de familie și a asistenței medicale în co­mu­nă. Avem amenajat un cabinet medical, cu sală de așteptare, dar medicii refuză să vină, pentru că sunt oameni prea puțini și nu ar fi rentabil.

„Drag de Întregalde”

– Ce bucurii aveți ca primar?

– Bucuria mea e bucuria oamenilor, faptul că ei sunt mulțumiți de tot ce văd că se întâm­plă. Am organizat anul trecut prima ediție a unei întâlniri a fiilor satului, „Drag de Între­gal­de”, în cadrul căreia am avut și o festivitate de premiere mai specială. L-am premiat pe preotul cu 43 de ani de slujire, pă­rin­tele Tecșa, fiu al satului, pe poștașul care a avut peste 30 de ani de activitate, cel mai longeviv cuplu, oameni căsătoriți de 63 de ani, părinți a zece copii. Am premiat o elevă, singura din clasa a V-a, care a participat la Olimpiada Sa­te­lor și a obținut premiul I pe județ și locul 12 pe țară, ca și pe profesorul ei, dar și pe contabila pri­mă­riei, pentru cei 43 de ani de activitate neîn­treruptă în această instituție. Pe oameni îi bucură toate as­tea, orice mic pas pe care-l văd făcut pen­tru recunoaș­te­rea strădaniei lor, a me­ritelor pe care le au. La sfâr­și­tul lunii august, avem deja a doua ediție a „Drag de Întregal­de”, iar oamenii sunt nerăb­dători.

– Care sunt cele mai mari piedici ale funcției de primar?

– La nivel de țară, cred că partea le­gis­lativă ar trebui să fie mult mai clară, să nu se mai facă atâtea modificări peste noapte la legile în vigoa­re. Și mai cred că, după ce suntem aleși, nu ar trebui să mai aparținem unui partid, pentru că oricum suntem ai țării, dar văd că asta se uită repede, acolo, sus. Noi, cel puțin la Întregalde, suntem așa de aglo­merați de probleme, că nu avem timp de partidele politice. Eu, ca primar, știu de ce are nevoie comu­ni­tatea mea și asta e cel mai im­por­tant, acestea sunt problemele care trebuie rezolvate. Asta e singura politică pe care o fac și-n care cred.