– Italia se confruntă, din nou, cu un uriaș val migrator. Autorităţile din Lampedusa au declarat starea de urgenţă, după ce peste 6.000 de imigranți au debarcat, în decurs de numai 24 de ore, pe insulă. Care e explicația pentru această stare de urgență, cu care se confruntă și alte țări din UE? Cum vedeți rezolvarea problemei migrației în viitor? Amenință ea stabilitatea europeană?
– Probabil migranții se grăbesc să ajungă în Europa înainte de înrăutățirea condițiilor meteorologice, specifice toamnei, care va îngreuna traversarea Mediteranei, în mici ambarcațiuni de cauciuc supraîncărcate. Italia este destinația preferată, pentru că, în comparație cu Grecia, oferă un acces rapid la țările vizate de migranți, și anume – Germania, Franța și Marea Britanie. Cauzele profunde ale migrației sunt însă legate de războaiele, foametea, persecuțiile și lipsa de perspective din anumite regiuni ale Africii și ale Asiei Centrale – dacă ne gândim, de pildă, doar la Siria, Sudan și Afganistan. Soluționarea problemei migrației este deci o problemă internațională complexă, ceea ce înseamnă că UE ar trebui să taie răul de la rădăcină și să se implice în îmbunătățirea situației economice și a democrației din Africa și Asia, ceea ce, deocamdată, nu este dispusă să facă și, să recunoaștem, este și foarte dificil. Deocamdată, UE încearcă demersuri superficiale și ineficiente, cum ar fi propunerea de a plăti sume considerabile Tunisiei, pentru a-i opri pe migranți. Dar liderul tunisian Kais Saied tergiversează încheierea acordului. Deocamdată, președinta CE, Ursula von der Leyen, a promis Italiei sprijin logistic, pentru a accelera înregistrarea migranților, care ar face posibilă repatrierea lor. În rest, însă, Italia nu se bucură de solidaritatea aliaților europeni, care, în frunte cu Franța, refuză să preia o cotă mai mare din migranții sosiți pe coastele italiene. Deci, soluții deocamdată nu se întrezăresc, iar cetățenii occidentali sunt tot mai reticenți față de alocarea de fonduri pentru sprijinirea migranților, ceea ce favorizează creșterea popularității partidelor suveraniste, xenofobe și anti-europene. Echilibrele democratice europene sunt în pericol și, din păcate, în aceste momente cruciale, statele europene sunt conduse de politicieni mediocri, lipsiți de viziune și curaj.
– Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susţinut la Strasbourg discursul despre starea Uniunii. Care sunt principalele provocări și care sunt șansele ca UE să se extindă spre Est, incluzând Ucraina și Moldova?
– Principala prioritate a președintei CE s-a dovedit a fi sporirea competitivității economiei europene, care face față cu greu provocărilor actuale, mai ales concurenței Chinei. Deși problema este reală, preocuparea doamnei von der Leyen este dictată probabil de obiectivul ei personal, de a obține un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. Fără voturile Partidului Popular European (PPE), din care provine, nu are nici o șansă, iar PPE se opune accelerării aplicării „politicilor verzi”, impuse de Bruxelles, din cauza costurilor lor ridicate și bulversărilor pe care le produc în economiile statelor europene. Problema este mai veche și a fost semnalată de economiști de prestigiu, care au cerut de mult Bruxelles-ului să le explice cetățenilor care sunt costurile „tranziției verzi”, mai ales pentru că ei sunt cei care le vor plăti. De altfel, și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a cerut recent guvernelor să realizeze un echilibru între „politicile verzi” și stabilitatea economiei reale. Tot de „echilibru” a vorbit, deci, și Ursula von der Leyen, adăugând obiectivul dezvoltării unei industrii europene a apărării, ca urmare a pericolului strategic apărut la granița de Est a UE. În privința extinderii UE cu Ucraina și Republica Moldova, bunăvoința președintei CE este temperată de un raport comun, elaborat de experți germani și francezi în beneficiul CE, care consideră că extinderea UE impune, pe lângă reformele din statele candidate, schimbări importante în procedurile prevăzute de tratatele europene, mai ales cele legate de adoptarea deciziilor cu unanimitate de voturi. Aceste schimbări, imperative de altfel, necesită timp și negocieri laborioase, care vor lua mult timp. Pe de altă parte, „vechea Europă” – adică Franța și Germania – nu are nici un interes să întărească un flanc estic pro-american, anti-rus și competitiv economic, dominat de Polonia și Ucraina, ce s-ar constitui după aderarea acesteia din urmă la UE. Kievul, dar și alți est-europeni, aflați astăzi în minoritate în UE, mai au deci de așteptat.
Romanian