Un sfert de secol în plus

– În ciuda imaginilor cu războaie și moarte, difuzate non-stop pe micul ecran, lu­mea visează la nemurire. Și are de ce! Noi descoperiri ale știin­ței do­vedesc că orga­nele corpului nostru se pot re­în­noi. Că bolile bătrâ­neții pot fi prevenite. Că ne putem pre­lungi viața cu un sfert de secol. Iată ce putem face pentru a transforma acest vis în rea­litate –

Greșeli care trebuie îndreptate

Adevărul despre tinerețe și bătrânețe trebuie revizuit radical. Există multe idei care circulă des­pre trup și suflet, și care nu se mai sus­țin din punct de vedere științific. De pildă, pierderea treptată a forței mus­cu­lare odată cu vârsta este descrisă ca fiind inevitabilă, deși ne putem păstra vigoarea și la 100 de ani. Considerăm că bolile cardiovas­culare sunt mai pu­țin periculoase decât cancerul – deși aceste afecțiuni au adesea un prognos­tic mai rău. Privim declinul funcțiilor cognitive drept o consecință normală a îmbătrânirii, dar, de fapt, ne putem proteja eficient creierul îm­po­triva acestuia.

Concepțiile greșite și erorile din me­di­cină sunt greu de identificat ca atare, deoa­rece sună convin­gător, ba uneori sunt propa­gate chiar și de medici și sunt ferm ancorate în conștiința publică. Durerile de spate sunt puse, de pildă, pe seama discu­rilor in­ter­ver­tebrale, deși cele mai frecven­te cauze sunt muș­chii încordați și stresul emoțional. După primi­rea diagnosticului, pacienții sunt în­curajați să stea în repaos, deși activitatea fizică ar contribui decisiv la procesul de re­cu­perare. Inclusiv pier­derea în greutate de­curge altfel și cu mai mult succes decât ne fac să credem multe recomandări alimentare.

Când e vorba de o mașină scumpă, nu o repa­răm fără să ne ghidăm după un manual de utili­zare, dar o facem, în schimb, cu corpurile noastre. De aju­tor ne-ar putea fi un „masterplan pentru să­nătate”, care să ne învețe de ce anume au nevoie corpul și mintea, pentru a rămâne tinere și în formă mult timp.

Îmbătrânirea nu poate fi oprită, dar poate fi prelungită cu zeci de ani

De aceea este important să adoptăm o nouă perspectivă. Este momentul să re­vizuim modul în care privim procesul de îm­bătrânire. Corpul nu se schimbă doar din punct de vedere cronologic, ci mai ales bio­logic. Prin declanșarea rege­nerării ce­lu­lare și îmbunătățirea metabo­lismului, putem frâna în mod apreciabil procesul de îmbătrânire și îl putem chiar in­versa pentru o vreme. Nimeni nu poa­te stopa îm­bă­trânirea. Dar putem influ­en­ța într-o ma­re măsură modul în care decurge acest proces.

Moștenirea pe linie de familie

Cine își dorește să aibă parte de o viață în­delungată ar trebui să ur­mărească cu mare aten­ție evo­luția părinților săi. Mulți medici se folosesc de asemenea atenționări, pentru a ne face conștienți asupra rolului pe care-l joacă genele. Exis­tă riscuri pentru sănătate, cu care ne putem confrunta încă de la naștere. Cu toate acestea, nu ar trebui să supraestimăm influența pe care o exercită factorul genetic.   

Cei mai mulți bebeluși se nasc sănătoși. Studiile atestă că modul în care evoluează sănă­tatea noastră de-a lungul vieții este determinat, în proporție de 20%, de fac­torul genetic, și în proporție de 30%, de me­diul în care ne-am născut. Restul destinului nostru medical stă, așadar, în propriile noastre mâini. Iar potrivit noilor studii, influența pe care o putem exercita este mult mai mare decât se pre­coniza anterior: urmând un stil de viață activ, sănă­tos, ne putem prelungi viața cu până la 25 de ani.

Pentru a o putea face, e necesar să identificăm care sunt adevăratele nevoi ale trupului și sufle­tului nostru. Specia­liștii în medicină evo­luționistă iau în calcul caracteristicile organis­mului, așa acum au fost ele modelate în epoca de piatră, și încearcă să în­țeleagă adevăratele cauze ale bolilor. Iar consta­tarea pe care au făcut-o este că organismul uman nu face casă bună cu mediul de viață pe ca­re-l oferă țările indus­tria­lizate. Aceas­tă ne­potrivire reprezintă ca­u­za a circa 70 la sută dintre toate bolile.

Lipsa de mișcare naște monștri

Studiile efectuate asu­pra vânătorilor-culegători din care ne tragem arată că organismul uman e de fapt proiectat ca să parcurgă pe jos cel puțin 10 până la 15 kilometri pe zi. Dar mulți oameni nu merg astăzi nici măcar un kilometru pe zi. Această epocă marcată de sedentarism reprezintă doar un scurt moment în istoria evoluției umane. Organis­mul nostru nu a avut timp să dezvolte strategii de combatere a consecințelor lipsei de mișcare. Ni­meni nu poate spera să fie o excepție. Inadaptarea duce la probleme medicale care afectează calitatea vieții și o scurtează.

Persoanele care abia dacă mai fac mișcare pot fi recunoscute după inimile lor. Fostul alergător de viteză și medic sportiv Harald Mellerowicz (1919-1996) a descris acest fenomen vorbind despre „inima mică, inferioară din punct de vedere func­țional al omului modern, domesticit, trăitor în ora­șele mari”. În multe cazuri, arterele coronare se cal­cifiază, astfel încât vine o zi în care nu-i mai fur­nizează inimii suficient sânge. Indiferent dacă este vorba despre un atac de cord, insuficiență cardiacă sau aritmii, afecțiunile sistemului cardiovascular se numără printre cele mai frecvente boli. Și deter­mină moartea a circa 30% dintre noi.

Sedentarismul provoacă totodată atrofierea mușchilor scheletici. Atrofierea se produce pe nesimțite și ne lipsește, încetul cu încetul, de po­sibi­litatea de a căra pe scări sacoșele de cumpă­rături, de a ne conduce nepoții la locul de joacă sau chiar de a ne ridica de pe scaun. Lipsa forței mus­culare reprezintă, adesea, adevăratul motiv pentru care oamenii sunt siliți să se mute într-un cămin de bătrâni sau ajung imobilizați la pat.

Însă nici creierul nostru nu este setat pentru inactivitate. Statisticile arată că cele mai frec­vente două tipuri de afecțiuni caracterizate prin declinul funcțiilor cognitive, boala Alz­hei­­mer și demența vasculară, se declan­șează mai ales la persoanele care abia dacă mai fac mișcare după vârsta mijlo­cie. Și tot la această vârstă în­cep adesea să se manifeste și precur­sorii altor boli care sunt frecvent cauzatoare de moarte: cal­cifierea arterelor, hipertensiunea arte­rială, diabetul zaharat de tip 2, obe­zitatea severă, can­cerul și scăderea sistemului imunitar. Nu este ceva neobișnuit ca o persoană să sufere conco­mitent de toate aceste afecțiuni.

Dar faptul că aceste boli, variate și numeroase, sunt interdependente și se pot influența reciproc, implică însă că, ope­rând câteva schimbări foarte simple, ne pu­tem readuce organismul în armonie cu nevoile sale evolutive și putem evita, cu ușu­rință, o mare varietate de afecțiuni.

Un „nu” categoric fumatului

De exemplu, e indicat să renunțăm complet la țigări sau să nici nu ne apucăm măcar de fumat. Conform Institutului German de Cercetare a Cancerului, fumatul ne răpește mulți ani din viață. O femeie care fumează mai mult de zece țigări pe zi pierde 7,3 ani, iar un bărbat chiar și 9,4 ani.

Alimentație simplă: vegetale și porții mici

Modelul de bază al unei alimentații sănătoase, așa cum a fost el dovedit științific, este la rândul său surprinzător de simplu. Amidonul rafinat, zahărul și produsele ultraprocesate trebuie evi­tate. În schimb, sunt recomandate fruc­tele și legumele, carnea slabă, peștele și carnea de pasăre (cu excepția cazu­lui în care suntem vegetarieni sau ve­gani). Și, desigur, este important să lu­ăm în considerare bacteriile benefice din intestinele noastre și să le furnizăm fibre. E recomandabil să mâncăm în prin­cipal ve­getale, pe care să le prepa­răm noi înșine și, în gene­ral, să nu con­sumăm cantități prea mari de ali­men­te.

Mișcare, în loc de medicamente pentru inimă

În ceea ce privește activitatea fizică regulată, aceasta determină la nivel celular procese bio­chimice care pot egala sau chiar depăși beneficiile unor medicamente. În cadrul diferitelor studii clinice, cardiologii au demonstrat, de pildă, că dacă bolnavii de inimă se antrenează sistematic, își pot atenua simptomele și își pot prelungi viața.

Iar asta, pentru că, după cum o demonstrează studiile de dată recentă, inima are și ea capacitatea de a se reîntineri. În contrast cu ce se presupunea anterior, noi celule musculare ale inimii pot crește chiar și la vârsta adultă. Deși numărul lor este mic, ele sunt suficient de dezvoltate pentru a ajuta inima să-și mențină sănătatea. Ducând un stil de viață corect, 80% sau chiar mai mult dintre toate bolile cardiovasculare pot fi evitate sau amânate.

Exercițiile fizice, precum flotările, genu­fle­xiunile și trac­țiunile, sunt ocolite de mulți vârstnici, care sus­țin că sunt prea bătrâni pentru așa ceva. O con­cepție greșită cu efecte cum nu se poate mai dramatice. Pentru că până și celulele muscu­lare ale bă­trânilor de 100 de ani au de câștigat atunci când sunt puse la trea­bă. Ci­ne își menține tonu­sul muscular își poate în­ce­tini în mod semni­ficativ procesul biolo­gic de îm­bă­trânire și chiar îl poate parțial inversa (antre­na­mentul de for­ță acționează ca o fântână a tinereții).

„Cine își antrenează mușchii își antrenează automat și celulele cenușii”

Multă vreme, știința a considerat puterea fizică și cea cognitivă ca fiind două chestiuni separate. Oamenii obișnuiau să creadă că persoanele lipsite de forță sunt deștepte, iar cele puternice sunt proas­te. Dar, de ceva vreme, a început să se contureze o imagine diferită: cine își antrenează mușchii își antrenează automat și celulele cenușii. Mușchii activi produc substanțe mesager asemănătoare hor­mo­nilor, care susțin activitatea celulelor nervoase din creier. Celulele nervoase suplimentare sunt create în hipocamp.

Deși activitatea fizică nu reprezintă în cazuri individuale o garanție împotriva demenței, ea are un efect preventiv împotriva declinului cognitiv la vârsta a treia. La menți­nerea unui creier sănătos contribuie, de ase­menea, contactele sociale, prie­te­niile și stimularea inte­lectuală. Ele a­ju­tă celulele ner­voa­se să formeze noi si­napse și să extindă co­nexiunile la nivel cerebral. Astfel se creează o așa-nu­mită rezervă cognitivă, sintagmă care descrie ca­pacitatea creie­rului de a tolera daune sau leziuni fără a prezenta simptome clinice sau de­ficite cog­nitive. Cu alte cuvinte, creierul este astfel ajutat să facă mai bine față daunelor care pot să apară pe mă­sura înaintării în vârstă. El poate funcționa nor­mal mai mult timp și poate păstra mai bine amin­tirile. Mai mult timp nu înseamnă, însă, etern… Nici cei care își tratează în permanență cor­pul în mod exemplar nu pot schimba faptul că tim­pul de funcționare al acestui vehicul care este cor­pul nostru e limitat. Din aceas­tă perspectivă, pre­venția nu asigură nemurirea, dar ajută la câștigarea unor decenii suplimentare de viață. În plus, ne poate îmbunătăți calitatea vieții, astfel încât să avem parte de cât mai multe zile în care să ne sim­țim fericiți. Privind lucrurile din acest punct de ve­dere, căpătăm frumoasa oportu­ni­­tate de a ne asuma într-o mai mare măsură res­ponsabilitatea pentru acest minunat organism care ne slujește drept trup. Cine își cunoaște corpul poate face mai multe pentru a-și menține sănătatea, decât cei mai buni medici.