SORIN PÂSLARU (redactor-șef, „Ziarul Financiar”): „Măsurile luate de Guvern nu mai pot fi aplicate anul acesta”

„Mai multe economii europene au încetinit ritmul”

– Conduceți cea mai titrată publicație cu ca­rac­ter economic din România, o calitate pe care vă rugăm să o folosiți pentru a le explica și citi­torilor noștri, ce înseamnă, în realitate, măsurile de redresare a deficitului bugetar, anunțate de gu­vern. Sunt ele de speriat, așa cum se speculează?

– În primul rând, problema deficitului nu a că­zut ca un trăsnet, așa cum se spune, din martie se tot discută de ea. Dar ca să înțelegem contextul în care ne aflăm astăzi, ar trebui să deschid o paran­te­ză și să coborâm puțin în timp. 2022 a fost un an în care ne-am revenit cu toții după pandemie. Bine­înțeles că reluarea activității economice a însemnat și venituri mai bune la buget. Încurajat de evoluția din 2022, guvernul a făcut niște prognoze pentru 2023 destul de optimiste la nivel de venituri, în sen­sul că s-a gândit că or să crească cu 14-15%. Așa că a adaptat și cheltu­ielile la nivelul posibilelor venituri și a trecut la execu­ție. Au sperat în prețuri mari la energie și au sperat și într-o creștere econo­mică, în ge­ne­ral, mai mare. S-au bazat pe o creștere eco­nomică de 4% în 2023, iar cifra înre­gis­trată este de doar 2,5% spre 3%. În situația asta nu se află, însă, doar România. Și Ger­ma­nia a încetinit, au încetinit mai multe economii euro­pene. „Deranjul” e general. În ce ne privește pe noi, s-au tot vehi­cu­lat diverse pro­­pu­neri, a fost schimbat și șe­ful ANAF, până s-a ajuns la ches­­­tiunea din prezent: un pa­chet de două legi, aprobate prin asumarea răs­pun­derii, una care se referă la ajus­ta­rea unor chel­tu­ieli ale statului și alta care se referă la crește­rile de venituri, ambele având ca obiectiv reduce­rea deficitului bugetar, deci creșterea veni­tu­rilor și reducerea cheltuielilor.

După pandemie, Comisia Europeană a devenit mult mai prezentă în problemele economice ale ță­rilor membre, încât în prezent, toată această proble­mă a deficitului bugetar s-a mutat în relația noastră cu Comisia Europeană, pentru că ei sunt și finanța­to­rii noștri. Acum sunt silit să deschid o paranteză: eu cred că, totuși, finanțatorii cu adevărat im­por­tanți ai deficitului bugetar și ai datoriei româ­nești sunt americanii și englezii, în prin­cipal, asta și pen­tru că la ei sunt cei mai mulți bani din lume, banii lumii sunt la New York și la Londra.

„Faptul că România este o țară de primă linie în conflictul dintre Rusia și Ucraina ne oferă derogări”

– De ce-și bagă nasul Comisia Euro­pea­nă dacă banii îi luăm de peste ocean?

– Comisia este importantă pentru următorul motiv: dacă tu nu arăți că micșorezi an de an defi­ci­tul bugetar, există o procedură care se numește infringement, prin care, dacă nu corectezi această traiectorie a deficitului, Comisia poate veni in­clu­siv cu penalități financiare: îți sunt tăiate fondurile europene. Or, Comisia Europeană a considerat că, după ce în pandemie au fost admise deficite buge­ta­re mai mari din partea tuturor statelor, acum tre­buie să revenim la normal. Mai ales Germania in­sistă pe această chestiune. Trebuie să revenim la un deficit bugetar sub 3% din PIB, pentru că datoria pe termen lung înseamnă dobânzi mai mari, în­seam­nă imposibilitatea de a investi ș.a.m.d. Ca să vă închid paranteza, trebuie să precizez că toate măsurile luate de guvern acum nu mai au niciun im­pact anul acesta. Pur și simplu nu mai au când să fie aplicate și să producă efecte. Și e important să mai spunem ceva: Comisia Europeană a închis ochii pentru anul acesta la deficitul nostru bugetar, pentru că ceva este nou față de alți ani. România este o țară de primă linie în conflictul între Rusia și Ucraina. Faptul că pe la noi trec avi­oa­ne, cami­oa­ne cu armament, avem refugiați, avem o serie întreagă de costuri – inclu­siv emoţiile negative ȋn rândul populaţiei creează o stare de panică, de incerti­tu­dine. Investitorul care voia să vină în Ro­mâ­nia spu­ne că nu mai vine să in­ves­teas­­că, din pricina in­cer­­ti­­tu­dinii. Toate astea ne cos­tă bani. Așa am obținut noi o de­rogare, prin care se va ac­cep­­ta să ducem și anul aces­ta de­fi­­citul bugetar un­deva la 5,5% din PIB. E drept că, între timp, până la acest pa­chet legis­la­tiv, s-au mai luat și niște mă­suri. În vară, gu­ver­nul Ciu­că a luat mă­suri de ajus­ta­re ca­re s-au vă­zut în execuția bu­ge­tară. Spre e­xem­­plu, în „Zia­­rul Finan­ciar” am pu­bli­cat exe­cu­ția bugetară a lunii au­gust, care deja arată foar­te bi­ne: avem +20% ve­ni­turi în au­gust, iar cheltu­ie­li­le statului în­ce­tinesc la doar +10%.

„Nu mai suntem în situația unor țări de la periferie”

– Va reuși actualul Guvern să se apropie de ținta de deficit agreată cu Comisia Europeană, sau o ra­tăm din nou și ne trezim că vine FMI-ul peste noi?

– Nu cred că mai vine FMI-ul peste noi… Acum 15 ani, la criza anterioară, din 2008-2009, FMI-ul era instituția care venea, ne evalua și ne împrumuta ca să ieșim dintr-o situație de criză. Între timp, lu­cru­rile au evoluat. Noi nu mai suntem în situația unor țări de la periferie… De obicei, FMI-ul vine în țările slab dezvoltate, de genul Pakistanului, Ecuadorului. În plus, cred că vom reuși să reducem deficitul bugetar, dar problema este că ne va costa o frânare a economiei, care are consecințe mai rele decât un deficit mai mare. Mai degrabă te împru­muți și arunci în viitor eventualele datorii, decât să frânezi brusc economia – asta fac americanii și cine își permite, dar noi nu ne permitem.

„E incredibil ce încrengătură de agenții și autorități se înființează continuu, asta este dramatic, aici trebuie tăiat”

– Pe partea cealaltă, a creșterii de cheltuieli, cre­deți că statul va reuși să le țină sub control în anii care vin?

– Noi avem o problemă cu faptul că nu reușim să facem economii. Asta este problema noastră prin­­cipală! Guvernanții mimează o restructurare, dar în mod normal ar fi trebuit ca toate instituțiile din subordinea ministerelor – agenții, auto­rități, case naționale etc. – să fie desființate ju­ri­dic și cre­ate direcții în cadrul ministerelor, cu per­so­nal mai redus. Asta ar fi o reformă profundă a statului, de tip Cuza. În decurs de 30 de ani, minis­te­rele s-au spart în agenții și autorități aflate în co­or­donare sau subordine, fiecare cu directorul, se­diul și buge­tul propriu. Principala reformă este să nu-i lăsăm pe foarte mulți cu pixul deciziei de achi­ziții în mână. Adi­că, să treacă pe la ministru tot, 90%. Și atunci, desființezi Autoritatea Naționa­lă de Îmbunătățiri Funciare și o faci direcție în cadrul Mi­nis­­terului Agriculturii. Pe APIA o faci direcție în ca­drul Mi­nis­terului Agriculturii. E incredibil ce încrengătură de agenții și autorități se înființează continuu – asta este dramatic, aici trebuie tăiat. În pri­mul rând, trebuie readusă puterea la minister. Pen­tru că minis­trul, acum, a rămas o carcasă. Cred că avem 300 de agen­ții care ar trebui trecute la minis­ter și lăsate cinci, șase, care sunt într-adevăr specifice.

„Forța negativă vine din suprataxarea pe care o aplică acum guvernul, și cu care se vor confrunta companiile”

– Greu de crezut că va face Marcel Ciolacu sau altcineva de după el așa ceva, pentru că în­cren­­gătura de care vorbiți e politică, până la urmă.

– Ciolacu poate s-o facă, dacă vrea. Și va rămâ­ne în istorie ca un mare salvator al statului, dacă o va face. Cum a redus salariile Băsescu cu 25%, el trebuie să reducă anvelopa salarială cu 25%. Nu credea nimeni că se pot tripla salariile medicilor într-o noapte în România, în 2017. Dar s-a putut.

– Așadar, dumneavoastră sunteți, să zicem, oarecum optimist…

– Da. Sunt două forțe contrare acum în econo­mie: pe de o parte avem în România un randament foarte bun al capitalului. Ce înseamnă randamentul capitalului: când investești într-o afacere 100 de euro te gândești în cât timp îți scoți banii și apoi intri pe profit. La bănci, de exemplu, avem cel mai bun randament al capitalului din UE. În România, în sistemul bancar, când vii cu 100 de euro in­ves­tiție îți scoți banii în patru ani și ceva. În nicio țară europeană nu-ți scoți banii atât de repede; în alte țări îți scoți banii în 10 ani, abia apoi intri pe profit. Asta se întâmplă și la companii: nu e atât de mare randamentul capitalului, dar este foarte înalt. Asta e o forță. Forța negativă vine din suprataxarea pe care o aplică acum guvernul, și cu care se vor con­frun­ta companiile. Să sperăm că forța de atracție pentru economia românească va depăși aceste ob­sta­cole, că ea va fi suficient de puternică încât să atragă în continuare investitorii și să-i pună pe cei care sunt deja prezenți să investească în continuare.