Ținutul fluturelui albastru

– Poveste de succes despre o comunitate din Ardeal, care și-a creat o identitate solidă, bazându-se pe aripi fragile de fluture –

O echipă de biologi de la Universitarea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca a des­co­perit, în urmă cu 30 de ani, că în Tran­­silvania, pe malul Someșului Mic, este sin­gurul lor din Europa în care trăiesc toate cele patru specii ale fluturelui Maculinea. Ceva mai târziu, în 2019, a fost înființat Ținutul Fluturelui Albastru, un proiect sub sigla căruia sunt promovate atât turismul, cât și desfacerea produselor locale și acti­vi­tățile tradiționale ale zonei. Limitele ținutului sunt orașele Cluj-Napoca, Gherla și Dej, iar co­mu­nele ce îl compun, în număr de 12, sunt: Aluniș, Apa­hida, Bobâlna, Bonțida, Borșa, Cornești, Dă­bâ­ca, Iclod, Jucu, Mintiu Gherlii, Sic, Vultureni. Iată o poveste halucinantă, despre felul în care ocro­tirea naturii poate crea un rost omenesc sus­te­nabil pe termen lung.

Un fluture crescut de furnici

Albăstrelul argintiu al furnicilor, albăstrelul cio­­colatiu al furnicilor, albăstrelul mare al Cim­bri­șorului și albăstrelul comun de gențiană, aces­tea sunt cele patru specii Maculinea, deosebite de fluturii albaștri comuni, ce se găsesc în număr ma­re pe lângă gospodării sau ochiuri de apă. Macu­linea își petrec întrega existență, scurtă și intensă, pe lângă florile lor preferate, aflate pe dealu­rile de deasupra așezărilor umane. Ce-i di­fe­rențiază categoric pe acești flu­turi este că ei sunt crescuți de… furnici. Ace­leași fur­nici care devorează larvele flutu­ri­lor co­muni se lasă seduse de tactica spe­cia­lă a flu­­turelui Maculinea, o minune „ne­dez­­le­ga­tă” a naturii, despre care l-am auzit po­ves­tind într-o zi de vară, în satul Luna de Jos, pe profesorul universitar Laszlo Ra­kosy, înaintea unei drumeții pe dealu­rile din jur. Pe la mijlocul lunii Iulie, fe­me­la flu­turelui depune un ou pe inflo­res­cen­ța unui anumit tip de plantă, singura cu care lar­vele se pot hrăni. Din ou iese o larvă, o micuță omidă, care timp de 7-10 zile con­sumă semințele necoapte din in­flo­rescență. „Apoi, omi­da coboară pe sol, abandonând singura ei sursă de hrană și este găsită în curând de o furnică ro­șia­tică. Aceasta, în loc să o sfâșie între mandi­bu­le, așa cum pro­cedează cu lar­vele altor insecte, gustă încântată dintr-o picătură dulce, cu un con­ți­nut chimic încă prea puțin cunos­cut, se­cre­tată de omidă. Furni­ca vrea să îm­par­tă lichidul delicios și cu suratele, așa încât duce larva în mușoroi. Aici, ea este tra­tată ase­menea reginei, pri­mită în ca­me­ra aces­teia, mănâncă lăpti­șor hră­ni­tor, be­ne­ficiază de tot confortul și așa crește, tot crește, pâ­nă când, după ve­ni­rea verii, se târăște, trans­­formată în pu­pă, spre gu­ra mușu­ro­iu­lui. Aici are loc cea mai spec­taculoasă trans­­formare din natu­ră, metamorfoza. Pu­pa se trans­formă în­tr-un superb fluture, care trebuie să iasă urgent din mușuroi, pen­­tru că și-a schim­­bat mi­rosul și furnicile atacă in­stan­taneu. Și imediat ce își ia zbo­rul din mușuroi, în­ce­pe să-și caute partener. A doua zi deja depu­ne ouă și ciclul reîncepe”.

Profesorul Rakosy face parte din echipa ce a descoperit cele patru specii de fluture Macu­linea încă de acum 30 de ani, iar de atunci, îi stu­diază și se implică activ în protejarea lor. „Nicăieri în Europa nu mai găsim aceste patru specii la un loc. Asta, pentru că această zonă cu dealuri molcome era, în urmă cu 5000 de ani, acoperită de păduri. Au ve­nit oamenii, s-au așezat lângă pâraie, au început să îndepărteze pădurea pentru pajiști, pentru tere­nuri agricole. Însă au păstrat pâlcuri de păduri, iar astăzi avem acest peisaj mozaical, cu fânețe, tere­nuri agricole, mici păduri, cu alternanța de zone umede și uscate. Și în zonele umede din preajma pâraielor se găsește o plantă pe nume solvestria, lângă care s-a aciuat o anumită specie de furnici care trăiește în bună pace cu larvele fluturelui albastru. Astfel, acești fluturi au devenit «albăstrei ai furnicilor», care n-au legătură cu celelalte 30 de specii de albăstrei, a căror larvă este mâncată de furnici. Aceste structuri au existat, cu sute de ani în urmă, și în alte părți din Europa, au fost și acolo fluturi, însă s-a schimbat modul de cultivare a terenurilor, au fost transfor­ma­te în monuculturi și s-a terminat cu biodi­ver­sitatea. Și asta se va întâmpla și aici, în România, unde oameni cu bani mulți așteaptă ca badea Ion, badea Gheorghe să vândă pământul, la ce să-l «țână», dacă nu mai au animale? A mai rămas multă biodiversitate în zonă, dacă am putea să menținem această situație ar fi minunat. Dar sunt deja investitori care nu respectă nici legea, nici tradiția, și ară peste noapte supra­fețe de fânețe, luându-l în brațe pe „n-am știut”. Ce să faci înapoi, cum să refaci sute de specii de plante care atrag atâtea și atâtea insecte, un ecosistem creat în mii și mii de ani?”.

Turism de vârf

Prin munca de cercetare a profesorului Rakosy, Ținutul Fluturelui Albastru a devenit un punct de atracție pentru biologi și oameni de știință. Însă profesorul a dus și o asiduă muncă de convingere, pentru ca localnicii și auto­ritățile să înțe­leagă comoara pe care trebuie să o pre­țu­iască. „După 1990 am făcut pri­me­le pliante și am încercat să deschi­dem ochii primarilor, despre faptul că natura este ma­rea valoare pe care o au aici. Am mers des la școală, la biserică, la crâșmă. Unii ne-au primit cu brațele deschise, alții nu. Le-am explicat că pe viitor vor veni oameni aici, turiști, și pe sticla de țuică va apă­rea sigla fluturelui, asta, ca să-i fac să înțeleagă ideea bran­dului. Atunci când lucrurile au început să func­ționeze și s-a creat acest brand, am avut una dintre ma­ri­le bucurii ale vieții mele, pentru că nu m-am așteptat niciodată ca oameni sim­pli, de la țară, să înțeleagă ce valori au și să accepte ca această zonă să se nu­meas­că Ținutul fluturelui albastru. Acum 10 ani, cu mari eforturi, am reu­șit să con­vingem mi­nisterul agri­cul­turii să ofere sub­ven­ții pentru ca în aceste zone fer­mie­rii să cosească după data de 25 August, pen­tru a pro­teja a­cești flu­turi. Inițial, am întâmpinat mul­tă reti­cență, dar în timp, localnicii au înțeles că e spre binele tu­tu­ror. Răs­plata n-a întârziat. În prezent avem un avânt al turismului în zonă, o desfacere în creș­tere a produ­se­lor lo­ca­le cu bran­dul „Ți­nutul Fluturelui Al­bastru” (dul­cea­ță, zacuscă, țuică). Și mul­te pro­iec­te noi în derulare. Să nu cre­deți că sun­tem singurii, exis­tă și alte locuri în Ro­mâ­nia în care men­talitățile s-au schim­bat și lucrurile merg bine”.

Foto: Victor Mercea – 3