– Poveste de succes despre o comunitate din Ardeal, care și-a creat o identitate solidă, bazându-se pe aripi fragile de fluture –

O echipă de biologi de la Universitarea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca a descoperit, în urmă cu 30 de ani, că în Transilvania, pe malul Someșului Mic, este singurul lor din Europa în care trăiesc toate cele patru specii ale fluturelui Maculinea. Ceva mai târziu, în 2019, a fost înființat Ținutul Fluturelui Albastru, un proiect sub sigla căruia sunt promovate atât turismul, cât și desfacerea produselor locale și activitățile tradiționale ale zonei. Limitele ținutului sunt orașele Cluj-Napoca, Gherla și Dej, iar comunele ce îl compun, în număr de 12, sunt: Aluniș, Apahida, Bobâlna, Bonțida, Borșa, Cornești, Dăbâca, Iclod, Jucu, Mintiu Gherlii, Sic, Vultureni. Iată o poveste halucinantă, despre felul în care ocrotirea naturii poate crea un rost omenesc sustenabil pe termen lung.
Un fluture crescut de furnici

Albăstrelul argintiu al furnicilor, albăstrelul ciocolatiu al furnicilor, albăstrelul mare al Cimbrișorului și albăstrelul comun de gențiană, acestea sunt cele patru specii Maculinea, deosebite de fluturii albaștri comuni, ce se găsesc în număr mare pe lângă gospodării sau ochiuri de apă. Maculinea își petrec întrega existență, scurtă și intensă, pe lângă florile lor preferate, aflate pe dealurile de deasupra așezărilor umane. Ce-i diferențiază categoric pe acești fluturi este că ei sunt crescuți de… furnici. Aceleași furnici care devorează larvele fluturilor comuni se lasă seduse de tactica specială a fluturelui Maculinea, o minune „nedezlegată” a naturii, despre care l-am auzit povestind într-o zi de vară, în satul Luna de Jos, pe profesorul universitar Laszlo Rakosy, înaintea unei drumeții pe dealurile din jur. Pe la mijlocul lunii Iulie, femela fluturelui depune un ou pe inflorescența unui anumit tip de plantă, singura cu care larvele se pot hrăni. Din ou iese o larvă, o micuță omidă, care timp de 7-10 zile consumă semințele necoapte din inflorescență. „Apoi, omida coboară pe sol, abandonând singura ei sursă de hrană și este găsită în curând de o furnică roșiatică. Aceasta, în loc să o sfâșie între mandibule, așa cum procedează cu larvele altor insecte, gustă încântată dintr-o picătură dulce, cu un conținut chimic încă prea puțin cunoscut, secretată de omidă. Furnica vrea să împartă lichidul delicios și cu suratele, așa încât duce larva în mușoroi. Aici, ea este tratată asemenea reginei, primită în camera acesteia, mănâncă lăptișor hrănitor, beneficiază de tot confortul și așa crește, tot crește, până când, după venirea verii, se târăște, transformată în pupă, spre gura mușuroiului. Aici are loc cea mai spectaculoasă transformare din natură, metamorfoza. Pupa se transformă într-un superb fluture, care trebuie să iasă urgent din mușuroi, pentru că și-a schimbat mirosul și furnicile atacă instantaneu. Și imediat ce își ia zborul din mușuroi, începe să-și caute partener. A doua zi deja depune ouă și ciclul reîncepe”.
Profesorul Rakosy face parte din echipa ce a descoperit cele patru specii de fluture Maculinea încă de acum 30 de ani, iar de atunci, îi studiază și se implică activ în protejarea lor. „Nicăieri în Europa nu mai găsim aceste patru specii la un loc. Asta, pentru că această zonă cu dealuri molcome era, în urmă cu 5000 de ani, acoperită de păduri. Au venit oamenii, s-au așezat lângă pâraie, au început să îndepărteze pădurea pentru pajiști, pentru terenuri agricole. Însă au păstrat pâlcuri de păduri, iar astăzi avem acest peisaj mozaical, cu fânețe, terenuri agricole, mici păduri, cu alternanța de zone umede și uscate. Și în zonele umede din preajma pâraielor se găsește o plantă pe nume solvestria, lângă care s-a aciuat o anumită specie de furnici care trăiește în bună pace cu larvele fluturelui albastru. Astfel, acești fluturi au devenit «albăstrei ai furnicilor», care n-au legătură cu celelalte 30 de specii de albăstrei, a căror larvă este mâncată de furnici. Aceste structuri au existat, cu sute de ani în urmă, și în alte părți din Europa, au fost și acolo fluturi, însă s-a schimbat modul de cultivare a terenurilor, au fost transformate în monuculturi și s-a terminat cu biodiversitatea. Și asta se va întâmpla și aici, în România, unde oameni cu bani mulți așteaptă ca badea Ion, badea Gheorghe să vândă pământul, la ce să-l «țână», dacă nu mai au animale? A mai rămas multă biodiversitate în zonă, dacă am putea să menținem această situație ar fi minunat. Dar sunt deja investitori care nu respectă nici legea, nici tradiția, și ară peste noapte suprafețe de fânețe, luându-l în brațe pe „n-am știut”. Ce să faci înapoi, cum să refaci sute de specii de plante care atrag atâtea și atâtea insecte, un ecosistem creat în mii și mii de ani?”.
Turism de vârf

Prin munca de cercetare a profesorului Rakosy, Ținutul Fluturelui Albastru a devenit un punct de atracție pentru biologi și oameni de știință. Însă profesorul a dus și o asiduă muncă de convingere, pentru ca localnicii și autoritățile să înțeleagă comoara pe care trebuie să o prețuiască. „După 1990 am făcut primele pliante și am încercat să deschidem ochii primarilor, despre faptul că natura este marea valoare pe care o au aici. Am mers des la școală, la biserică, la crâșmă. Unii ne-au primit cu brațele deschise, alții nu. Le-am explicat că pe viitor vor veni oameni aici, turiști, și pe sticla de țuică va apărea sigla fluturelui, asta, ca să-i fac să înțeleagă ideea brandului. Atunci când lucrurile au început să funcționeze și s-a creat acest brand, am avut una dintre marile bucurii ale vieții mele, pentru că nu m-am așteptat niciodată ca oameni simpli, de la țară, să înțeleagă ce valori au și să accepte ca această zonă să se numească Ținutul fluturelui albastru. Acum 10 ani, cu mari eforturi, am reușit să convingem ministerul agriculturii să ofere subvenții pentru ca în aceste zone fermierii să cosească după data de 25 August, pentru a proteja acești fluturi. Inițial, am întâmpinat multă reticență, dar în timp, localnicii au înțeles că e spre binele tuturor. Răsplata n-a întârziat. În prezent avem un avânt al turismului în zonă, o desfacere în creștere a produselor locale cu brandul „Ținutul Fluturelui Albastru” (dulceață, zacuscă, țuică). Și multe proiecte noi în derulare. Să nu credeți că suntem singurii, există și alte locuri în România în care mentalitățile s-au schimbat și lucrurile merg bine”.
Foto: Victor Mercea – 3