PRIMARII NOȘTRI
În sudul județului Dolj, la jumătatea distanței între Craiova și Dunăre, se află comuna Rojiște. Formată din doar două sate, Rojiște și Tâmburești, comuna are, conform ultimului recensământ, puțin peste 2500 de locuitori. Născut și crescut în sat, primarul Ionel Nedelcu a decis să se implice în viața comunității, după ce 26 de ani lucrase în domeniul petrolier, o zonă rapidă a economiei, unde există doar rezolvări și niciodată amânări. „După principiul ăsta mă ghidez și acum, ca primar”, spune Ionel Nedelcu. Adresa lui de e-mail este: primarpeviata@…, o provocare pe care i-au făcut-o consătenii săi, când i-au propus să candideze, în urmă cu 11 ani.
„Faptele cântăresc mai greu ca vorbele”
– De la petrol la scaunul de primar e un drum destul de ciudat. De ce să lași o meserie sigură și mănoasă, pentru o muncă publică, în care succesul se împarte cu alții? Ce era în neregulă în comună și v-ați gândit că puteți schimba?
– Dorința de a candida a venit ca urmare a nenumăratelor probleme cu care se confrunta comunitatea, pe care mi-am dorit să încerc să le rezolv. Până în anul 2012, când am candidat pentru prima dată, pentru comuna noastră nu fusese depus nici măcar un proiect pentru finanțare europeană nerambursabilă. Nu poți să stai și să vezi cum nu se întâmplă nimic.
– Ce anume credeți că i-a făcut pe consătenii dumneavoastră să vă acorde încrederea și voturile lor, după primul mandat?
– Dialogul cu ei a fost permanent, încă de la început, dovadă stând faptul că nici acum, după 11 ani, nu am un program strict de audiențe. Problemele se rezolvă cât de repede se poate, nu punem oamenii pe drumuri inutil. În plus, au văzut că fața comunei se schimbă în bine, iar asta le-a dat încredere. Faptele cântăresc mai greu ca vorbele.
– Rojiște e o comună așezată în plină câmpie. N-o ferește nimic de arșița care a incendiat universul în vara asta. V-au fost pârjolite culturile?
– Norocul nostru este că în zona de vest a comunei avem un sistem de irigații pentru cultivarea orezului, cu apă dirijată din Jiu pe canale funcționale. Și în partea de est a existat în trecut un sistem de irigații, dar acum este nefuncțional. Intenționăm ca jumătate din suprafața acestui sistem să o împădurim, iar cealaltă jumătate să o reabilităm, cu finanțare prin planul de reabilitare a canalelor de aducțiune, cu apă din Dunăre.
Comasarea e marea problemă
– Majoritatea țăranilor din zonele de câmpie și-au dat pământurile ca să fie lucrate în asociații agricole. Cu ce se mai ocupă locuitorii din Rojiște? Mai lucrează pământul, mai cresc animale?
– O parte dintre ei încă își mai lucrează terenurile, alții, mai ales persoanele vârstnice, și le-au arendat societăților agricole care dezvoltă activități pe raza comunei. Suntem singura comună din județul Dolj în care se cultivă orez, un motiv în plus pentru comasarea terenurilor. La nivel de comună, există o asociație a crescătorilor de animale, toate animalele fiind înscrise în Registrul Național al exploatațiilor și al medicului veterinar. În zona noastră, comasarea terenurilor este obligatorie. Nu pot fi lucrate eficient individual. Comasarea terenurilor e marea problemă cu care ne confruntăm.
– De unde vă vin banii la bugetul local? Aveți mari investitori pe raza comunei?
– Din fericire, avem doi mari investitori: Plaza Lake, un modern spațiu de agrement și evenimente, atât în aer liber, cât și în spații închise, și Avicola Rojiște, o societate de producție ouă bio, provenite de la găini crescute la sol. Această activitate a funcționat în comuna noastră și înainte de anul 1989, dispărând aproape în totalitate ulterior și renăscută în urmă cu aproape 20 de ani.
„Nu ne stăm în drum. Ținem flancul”
– Aminteați de proiecte de care comuna ducea lipsă. Care e situația investițiilor acum?
– Avem în derulare 32 de proiecte cu finanțare europeană sau de la bugetul statului. Dintre proiectele finalizate sau în curs de finalizare, amintesc: construirea unei baze sportive, modernizarea drumurilor de interes local, reabilitarea și modernizarea grădiniței din Rojiște, rețea de apă potabilă, amenajarea unui spațiu public de recreere, cu caracter social, în satul Tâmburești. În curs de execuție, avem și construirea unei săli de sport, prin Compania Națională de Investiții, și tot aici, reabilitarea și modernizarea Școlii Gimnaziale Rojiște și realizarea rețelei de alimentare cu apă în satul Tâmburești. Prin Programul „Anghel Saligny” se află în curs de execuție modernizarea unor drumuri interioare și rețeaua de canalizare menajeră, cu stație de epurare. Prin PNRR, avem în execuție un proiect ce vizează asigurarea infrastructurii pentru transport verde, cu sisteme de monitorizare a spațiilor publice, o platformă menită să faciliteze comunicarea cu cetățenii și un sistem inteligent de iluminat fotovoltaic a drumurilor publice.
Prin Administrația Fondului pentru Mediu, avem funcționale două stații de încărcare pentru vehicule electrice și, în execuție, amenajarea unei platforme de gunoi.
În diferite faze de completare a dosarelor avem reabilitarea și modernizarea Dispensarului Tâmburești, înființarea unei rețele inteligente de distribuție gaze naturale, dar și amenajarea unui parc fotovoltaic, în vederea atingerii independenței energetice a domeniului public și a instituțiilor publice. Sunt mult mai multe, dar am amintit doar proiectele mari. După cum vedeți, lucrurile se mișcă.
– Cât contează, în munca unui primar, echipa cu care lucrează? Nu v-ar fi mai ușor de unul singur, fără atâția sfătuitori?
– Fără o echipă responsabilă, fără angajați care să știe în orice moment ce au de făcut, să fie conștienți și pregătiți să se înlocuiască unul pe altul în proiectele aflate în desfășurare, eu, ca primar, nu aș fi putut duce la bun sfârșit niciunul din obiectivele asumate. Nu ne stăm unul altuia-n drum. Ținem flancul.
„Sufletul satului dăinuiește și azi”
– Cu învățământul cum stați? Mai sunt copii de vârstă școlară în sat?
– Sunt, slavă Domnului, și ne îngrijim de ei cât mai bine putem. Au condiții foarte bune de învățat. Școala a fost reabilitată, este dotată cu mobilier și echipamente electronice moderne. În cadrul școlii se derulează mai multe proiecte cu finanțare europeană, atât în plan educațional, cât și medical. Am achiziționat roboți, care funcționează în lipsa personalului și a copiilor, purificând aerul. Avem în derulare și Programul „Masa caldă” și activități de tip „After school”, fără contribuție financiară din partea părinților sau a comunității.
– Tradiții mai există în zona asta a satelor de câmpie? Ce-i mai ține pe oameni legați de locul nașterii lor? Printre atâtea proiecte cu care vă lăudați, există și vreunul legat de sufletul satului, de bucuria oamenilor de a forma o comunitate?
– Una din cele mai vechi tradiții ale locului, păstrată până în zilele noastre, este bâlciul din prima zi de după Rusalii, care în afară de rostul lui economic, are și manifestări culturale. În ce privește sufletul satului românesc, eu cred că el dăinuiește și astăzi, sub forma lui de năzuință spre bine și frumos. Adevărat, oamenii s-au mai divizat și s-au înrăit în ultima vreme, dar la greu, pun umărul toți. Vă dau un exemplu concret: la un moment dat, în comună au ars două case. A sărit tot satul, fiecare după puteri, și au reușit, fără niciun fel de pretenții bănești, să ridice alte două case în loc. Cred că asta spune ceva despre sufletul satului.
– Aveți o adresă de e-mail mai puțin obișnuită: „primar pe viață”. E o speranță a dumneavoastră sau o urare a cetățenilor din comună?
– În 2012, când oamenii mi-au propus să candidez ca primar, înainte să accept, le-am prezentat o viziune pe termen lung, cu ceea ce consideram eu că e necesar comunității, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Oamenii au părut mulțumiți, mi-au spus că, dacă voi realiza lucrurile promise, în sufletul lor voi fi primar pe viață. De aici a venit ideea acestei adrese de mail. Și, ținând cont de unde am plecat și unde am ajuns, la nivel de comună, am motive să fiu optimist.