Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TIA ȘERBĂNESCU: „Parcă ne-a fost dată planeta asta ca să ne batem joc de ea”

Analiza politică a lunii octombrie

„Teroriști din toate țările, uniți-vă!”

– Evenimentele internaționale condiționează din ce în ce mai mult situația României. Pe lângă războiul de la granițele noastre, cu Ucraina, a în­ce­put, recent, un conflict între Israel și gruparea palestiniană Hamas, din Fâșia Gaza. Există riscul de a se extinde conflictul? În ce fel ne-ar putea afec­ta pe noi?

– Ce se întâmplă acum în lume e rezultatul unor frustrări, resentimente și ambiții pe care diverse state, în general dictaturile, le dospesc de multă vreme, așteptând momentul potrivit ca să atace democrațiile occidentale, cu scopul de a detrona Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană de pe poziția lor de țări civilizate, cu drepturi și cu valori care lor le sunt străine, ba chiar le amenință propria stabilitate. Au așteptat un moment potrivit, și el a venit, pentru că acum, democrațiile, măcinate de proteste, de mișcări extremiste, moleșite de propria bunăstare și de propriile excese, au devenit vulnerabile. Începutul l-a făcut Rusia, care a testat reflexele Occidentului, până când a trecut de linia roșie: Ucraina. Abia atunci a reacționat Vestul, după ce în­chi­sese ochii la multe derapaje. Acum a apărut ata­cul teroriștilor Hamas împotriva Israelului, o țară considerată foarte sigură, blindată. Serviciul lor secret, Mossad, părea și el de netrecut, numai că și serviciile secrete occidentale au fost de multe ori luate prin surprindere. A fost o toleranță exagerată față de derapajele dictaturilor de tot felul. Mai mult, s-au creat dependențe economice față de acestea, de dragul banilor. Puterile occidentale au fost orbite de propria lor putere și n-au luat seama la ce li se poate întâmpla. Acum s-a întâmplat nenorocirea din Israel, care l-a transformat pe Beniamin Neta­ny­ahu, dintr-un premier contestat, suspect de acce­se de autoritarism, într-un erou care trebuie să-și salveze țara și să se răzbune pe Hamas. Un Hamas care se victimizează, invocând atacarea unui spital din Gaza de către israelieni, și care a chemat la lup­tă toți arabii, de „Ziua mâniei palestiniene”. Emi­granții din țările arabe au iscat un val de proteste, de atentate, de amenințări în tot Occidentul, nicio țară nu e în siguranță, iar atmosfera a devenit ires­pi­rabilă. Asta, în timp ce pe civilii din Gaza nu-i primește nimeni, nici măcar frații arabi din jur nu-i primesc. Egiptul le ține ușa închisă, de-abia dacă strecoară câteva ajutoare, iar Hamas-ul nu-i lasă să plece, ca să nu evacueze terenul pentru un atac te­restru dinspre Israel. Hamas folosește metode deja testate sau folosite de Rusia. Au multe simili­tudini cele două atacuri, inclusiv modul de dezinformare și de victimizare seamănă ca două picături de sânge. Probabil că și celelalte dictaturi le vor urma exemplul, dacă vor ieși la atac. E o coaliție a dic­ta­tu­rilor – Iran, China, Rusia, Coreea de Nord, Siria, Turcia – o internațio­nală a urii, sub deviza: „Tero­riști din toate țările, uniți-vă! Și acționați!”. Toate aceste atacuri sunt pregătite și, din păcate, afectează inevitabil întreaga lume, pentru că suntem în plină globalizare, plus că facem parte din organizații precum NATO.

Președintele american Joe Biden și importanți lideri europeni au fost la Tel Aviv, asta, în timp ce Vladimir Putin s-a dus în China. Și Victor Orban a fost în China, deși e membru UE și NATO. Orban e un fel de Iuda al Uniunii Europene, un trădător care face acest joc de subaltern al Rusiei, cu avantaje, căci Rusia își cumpără favorurile. Au avut loc câteva summit-uri, se încearcă diverse soluții, dar mă tem că fiecare parte refuză soluția celeilalte. Deocamdată, ce a obținut Biden a fost amânarea ata­cului terestru în Gaza al Israelului, până când pot fi evacuați civilii, să nu existe prea multe vic­ti­me nevinovate. Vom vedea dacă negocierile mai au vreo putere în acest context inflamat. E o lecție: ce mai poate face diplomația în secolul XXI, căci deo­cam­dată pare depășită? Ai sentimentul că ești vul­ne­rabil în orice clipă. Ca cetățean al acestei planete, ești expus la atentate, la război, la virusuri, la hrană contrafăcută, la ideologii tâmpite, care spală pe creieri generațiile noi, la droguri, la poluare. Parcă ne-a fost dată planeta asta ca să ne batem joc de ea și să ne stricăm singuri viața! Dar, așa cum se întâmplă de multe ori, când e mai rău și zici că nu mai vezi nici o luminiță la capătul tunelului, cuiva parcă i se face milă de omenirea asta și îi mai dă o șansă. Să sperăm că ceva va interveni și se va opri cumva energia asta negativă…

„România e considerată un partener serios și corect”

– În acest context exploziv, la propriu și la figurat, am văzut zilele trecute o ofensivă diplomatică a Bucureștiului: premierul Marcel Ciolacu a mers la Tel Aviv, apoi la Kiev, în timp ce președintele Klaus Iohannis a fost în Ungaria. Au avut rezultate palpabile aceste vizite sau au fost mai mult exerciții de imagine?

– În cazul premierului Marcel Ciolacu e o în­cer­care de a se poziționa ca lider regional, ca un lider important, pregătindu-și un culoar bun spre prezidențiale. „Marcel pleacă la război, e curajos și luptă!”. A fost, într-adevăr, la Tel Aviv, unde s-a pre­zentat ca luptător împotriva terorismului, a extremismului, a antisemitismului, a xenofobiei. Pe urmă a fost la Kiev, unde a avut loc și o ședință co­mună de guvern, în care Ucraina a recunoscut lim­ba română ca unică limbă a minorității noastre de aco­lo, renunțând la sintagma cu „limba moldo­ve­neas­că”, o recunoaștere care, însă, trebuie concre­ti­zată în măsuri administrative. A fost și preșe­din­tele Klaus Iohannis la Budapesta. Că liderii ma­ghiari tot veneau la noi, invitați, neinvitați: nu prea treceau pe la București, se duceau direct în Ardeal, unde o făceau pe stăpânii, cu declarații total intolerabile. Cum Iohannis e pe sfârșit de mandat, a intrat în ultimul an de călătorii și trebuie să vadă cât mai multe, a fost și la vecini. Atâta, doar, că Victor Orban era plecat. Din două una: ori se simțea vinovat de ceva și nu a vrut să dea ochii cu el, ori se simțea prost. Ori se simțea și vinovat, și prost. Oricum, gândul lui e la China, la Rusia, nu mai are chef să-și păstreze aparențele de bună vecinătate.

Ultimele mișcări diplomatice arată că România e, cum a fost în toată perioada asta, de partea demo­crațiilor occidentale. România e considerată un partener serios și corect, ceea ce nu se întâmplă cu alte țări, mai nesigure, dacă nu de-a dreptul ostile. Președintele Iohannis, cu toate defectele lui, s-a așezat temeinic de partea celor care apără valorile specifice Europei și democrațiilor consolidate. Cum ar fi fost dacă acum era Victor Ponta preșe­din­te? Ponta, care e consilier la chinezi, la ruși, la cine vrei, numai la țări non-UE. Sau cum ar fi fost dacă era Viorica Dăncilă președinte? Cine știe ce gafe putea face… Coaliția actuală și-a dat seama că e mai bine să fie de partea Occidentului, inclusiv PSD-ul, care era mai reticent. Mai primești niște ajutoare de la Uniunea Europeană, mai are cine să te apere, vine NATO, că tu n-ai de nici unele. Dar întrebarea e ce se va întâmpla pe viitor? Mai e puțin și intrăm în anul electoral. Se fac sondaje, se fac scenarii, iar cele care apar – și care trebuie luate cu re­zerva de rigoare – arată că Mircea Geoană, ca in­dependent, ar fi pe primul loc la prezidențiale. El n-a reușit să câștige când era liderul PSD, și acum crede că dacă e numărul doi în NATO vine, așa, pe un cal alb. S-ar putea nici să nu candideze, strategia cu candidatul independent nu prea ține la noi. Pe locul doi ar fi Marcel Ciolacu, cam la egalitate cu George Simion, pe urmă Nicolae Ciucă, cam la egalitate cu Diana Șoșoacă… Așa-numitele miș­cări suveraniste sunt pe val în toată Europa, nu nu­mai la noi. Întrebarea e: ce fel de suveranism e ăsta? George Simion, care se dă mare unionist, are interdicție la Chișinău, pe unde se întâlnea cu ofi­țeri ai serviciilor rusești, iar Diana Șoșoacă e toată ziua, bună ziua, la ambasada Rusiei. Tot în numele suveranismului a sărit și Șoșoacă, atunci când a venit Volodimir Zelenski în România și a vrut să țină un discurs în Parlament, cum a ținut peste tot în lume, unde a fost aplaudat și bine primit. Îți pla­ce, nu-ți place, e un om care își apără țara și o face din toate puterile. Ei bine, Șoșoacă a amenințat cu scandal, iar viteazul general Ciucă, șeful Senatului, s-a speriat și a anulat discursul. Zelenski, elegant, a zis că el a renunțat, ca să nu-i pună într-o situație neplăcută. Ne-am făcut de râs și cu ocazia asta: am fost singura țară în care un partener serios al NATO nu a putut ține un discurs decent în Parlament!

„Pensii speciale” contra „Pachetul fiscal”

– Premierul Ciolacu a punctat zilele acestea, nu doar internațional, ci și pe plan local. Curtea Con­stituțională tocmai ce-a declarat constituțio­nal „Pachetul fiscal”…

– Decizia Curții e un gest normal de recunoștin­ță pentru pensiile speciale pe care coaliția de gu­vernare le-a lăsat neatinse pentru mult timp de acum încolo. Pensiile speciale vor deveni „norma­le” peste vreo 40 de ani, când nici nu o să mai fie pensii, căci, cel mai probabil, sistemul se va prăbuși complet. A fost un târg: ne-ați lăsat pensiile spe­ciale, lăsăm și noi „Pachetul fiscal”. Cred și eu că sunt recunoscători cei din CCR că și-au păstrat privilegiile! Președintele Curții, Valer Dorneanu, ia 32.000 de lei pe lună și mai are și sporuri, între care unul pentru condiții vătămătoare. Stă în fotoliu și suferă de condiții vătămătoare!

Oricum, banii pe care guvernul încearcă să-i adune nu acoperă nici pe departe gaura de la buget. 85% din Pachet se bazează pe mediul privat, doar 15% pe cel bugetar. Și, de unde, chipurile, guvernul face economie, tocmai ce a crescut numărul mem­bri­lor Consiliului Consultativ, cărora le-a dat și indemnizație lunară, și indemnizație de ședință, și diurnă, și decont pentru chirie, și aparat tehnic. Iată ce tăieri fabuloase face Guvernul Ciolacu! Astea sunt partidele cele mai mari din țară, cele mai fățoase: sunt în halul ăsta de neputincioase, de incompetente, total umplute de politruci fără niciun fel de calificare.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian