* Marius Chivu, „Trei săptămâni în Atlas. Cu fotografiile autorului”, Editura „Humanitas” (tel. 0723/68.41.94), 328 pag.
De multă vreme, cărțile de călătorie s-au dovedit atractive pentru marele public și profitabile pentru editori, până într-atât încât în Occident a apărut o categorie aparte, de scriitori-călători (în spațiul anglofon – travel writers, în cel francofon – ecrivains voyageurs). În Franța există și un festival internațional anual dedicat lor, la Saint Malo, iar în marile librării sunt raioane separate cu acest tip de literatură, căutată de cititori dornici să exploreze aventuros depărtările, fie și prin intermediari. Scontând succesul comercial al prozei de călătorie, și editurile noastre au început să publice asemenea volume, Humanitas chiar într-o frumoasă colecție în care textul e însoțit de multe fotografii color făcute de autor. Marius Chivu e la al treilea jurnal de călătorie ilustrat, editat la Humanitas, după „Trei săptămâni în Himalaya” (2012) și „Trei săptămâni în Anzi” (2016). Ce îl mână la drum pe acest poet, prozator și critic literar în floarea vârstei ne sugerează printr-un citat din preambul: „Nimic nu poate egala dezrădăcinarea unei persoane din propria cultură și expunerea la alta. Odată ce te-ai aruncat într-o călătorie pe cont propriu (diferența dintre călător și turist), fără Google, dar cu autobuzul local, cu trenul sau – minunat mod – pe jos, simți că lumea încetează să mai fie familiară, se mărește și se diversifică din nou” (Colin Thubron). Scriitorului Marius Chivu îi place la fel de mult să scrie și să călătorească: „ținând jurnal călătoresc mai bine: exercițiul constant al curiozității și efortul formulării în cuvinte mă ajută să înțeleg cu adevărat ce întâlnesc, ce simt, ce mi se întâmplă ca străin”. De data aceasta, împreună cu prietenul lui M., la fel de împătimit de drumeții aventuroase, și-au propus să dea curs setei de adrenalină și imprevizibil în Maroc. Să urce pe cel mai înalt vârf din munții Atlas, Toubkal, să doarmă în deșertul Sahara, să străbată valea Dadés și să vadă cât mai mult din regatul Magrebului. Ceea ce au și făcut, scriitorul nostru consemnând și comentând pe loc, în febra momentului, observații, trăiri, pățanii, revelații. Își ia astfel și cititorul drept companion, îi arată, inclusiv în fotografii, ceea ce singur n-ar fi ajuns să vadă fără percepția polifonică admirabil transpusă în text. Cei doi călători aventurieri, cu o condiție fizică de invidiat, n-au nimic în comun cu turismul confortabil de turmă. Își testează limitele în alpinism periculos, mănâncă și dorm pe unde se nimerește, se lasă captivați de ceea ce hazardul le scoate în drum. Un drum sinuos ce își creează propriul sens și le prilejuiește întâlniri atipice, căci ceea ce-i interesează e particularul, grupul izolat, ciudățeniile. Clișeul „călătorești pentru a te pierde sau a te regăsi” nu-i încape. Avid de lumea largă, Marius Chivu călătorește mental și pe suprafețe literare, pe ceea ce știe din cărți, dar frontiera care desparte realitatea de bibliografie devine fluidă, memoria culturală a literatului și exterioritatea se reconciliază într-o independență proaspătă și bucuroasă. „Lumea e o carte din care n-ai citit decât prima pagină, dacă n-ai ieșit din țara ta, în larguri”, spunea un cunoscut scriitor călător. Mai ales celor, de voie, de nevoie, sedentari, paginile cărții lui Marius Chivu, care știe bine cum să te prindă de rucsacul lui, le dă gustul bun al libertății.
