Pariuri

Ultimul „Barometru de Consum Cultural”, care analizează datele pentru anul 2022, pune în evidență o serie de tendințe îngri­jo­rătoare pentru România. Rapor­tul întocmit de Institutul Naţional pentru Cercetare și Formare Cul­tu­ra­lă semnalează următoarele „pier­deri”: participarea la specta­cole de teatru a scăzut de la 29% în 2019, la 20% în 2022; vizionarea de filme la cinematograf a scăzut de la 35% în 2019, la 26% în 2022; mersul la bibliotecă, pentru a citi sau împrumuta cărți, s-a redus de la 28% la 17%, vizitarea muzeelor, expozițiilor sau gale­rii­lor de artă, de la 38% la 30%. Vorbim despre scă­deri dramatice, de până la o treime din numărul participanților, la diferitele categorii de eveni­men­te. Singura creștere a fost în privința vizitării mo­numentelor istorice și a siturilor arheologice (cel puțin o dată pe an), de la 45% în 2019, la 59% în 2022, lucru explicabil, pe undeva, prin apetitul pentru turism intern de după perioada pandemică. E posibil, desigur, ca pandemia să joace ea însăși un rol în scăderile de la celelalte categorii, însă trendul general e, oricum, deprimant.

Întrebarea care se pune după lectura acestui raport întristător este cu ce se delectează românii, dacă la teatru, la cinema și la biblioteci nu merg, pentru că nici televiziunile nu au înregistrat creș­teri de audiență în ultima vreme, nici arenele spor­tive nu sunt pline (cu câteva excepții îmbucură­toa­re, cum ar fi Rapidul, Aradul sau Ploieștiul la fot­bal, ori U-BT Cluj la baschet). O explicație fa­ci­lă ar fi „evadarea” pe Internet și pe rețelele de socializare, acolo unde e o Românie despre care nu știm mai nimic: în Top 50 al pieselor urmărite în țara noastră pe aplicația muzicală Apple Music, nu găsim niciun artist român „consacrat”,    nici măcar Andra, Smiley, Inna sau Irina Rimes – clasamentul fiind dominat de Lele și Manele, IDK, Tzanka Uraganu, Leo de la Roșiori sau Dani Mo­canu. Mai există o explicație, și mai neconve­na­bilă decât cea de mai sus: anul trecut, românii au lăsat 2,4 miliarde de euro (!!!) în cazinouri, în sălile de jocuri de noroc și pe aplicațiile online de pariuri. Banii cheltuiți pe pariuri de români sunt cu 15% mai mulți decât în anul anterior! În vreme ce participarea la cultură scade, sălile de pariuri înfloresc! Industria pariurilor a crescut cu 40% în ultimii 5 ani și s-a dublat față de 2009. Realitatea se vede cu ochiul liber: casele de pa­ri­uri au invadat inclusiv satele românești. Pariurile sportive au devenit, în ultimii ani, cea mai impor­tantă distracție a românului de rând. Nici nu e de mirare: într-o țară în care meritocrația e un moft, în care munca onestă se răsplătește mai prost decât pupincurismul, în care nivelul discursului public și al divertismentului de la TV e mai jos ca oricând, lumea își caută refugiu într-o lume care oferă senzații tari și promite câștig facil. S-a vor­bit mult, în ultima vreme, despre dramele pe care le produc drogurile în România. Pariurile lasă în urmă drame la fel de mari. În loc să investească în propria-i bunăstare și în propriul confort, în edu­cația copiilor săi, România reală lasă 2,4 mi­liarde de euro pe an (o tranșă mare de fonduri eu­ro­pe­ne!) în buzunarele unei industrii fără scrupu­le, care controlează tot ce se poate controla în țară: de la politicieni influențabili, la autorități, și de la instituții de presă, la mari vedete și foști campioni. O soluție pentru ieșirea din acest coșmar? „Ro­mânia Educată” ar fi fost unul dintre cele mai po­tri­vite răspunsuri. Din păcate, pariul președin­te­lui Klaus Iohannis se dovedește necâștigător. „Ghi­nion!”, cum ar spune domnia sa. Încă unul, pe lângă cele care au păgubit România de 2,4 mi­liarde de euro, numai în ultimul an…