Arome de toamnă

– Tratamentele cu plante aromate câștigă teren, mai ales când e vorba de bolile sezonului rece. Tot mai indi­fe­rente la medicamentele de sinteză, mai ales afec­țiu­nile res­pi­ratorii pierd lupta în fața lor. Și sufletului îi plac miresmele. Iar biruințele pornesc de la el –

CIMBRUL

Majoritatea noastră am crescut alături de bunici care atârnau în bucătărie, printre vasele puse pe cuptorul înalt, legă­turi uscate de cim­bru. Și majori­ta­tea lor știau să îl folo­sească nu doar ca pe un condi­ment nelipsit din mâncăruri, ci și ca pe un me­dicament. Anti­sep­­­tic puternic al căilor di­gestive și respiratorii, Cim­brul este dușma­nul toxinelor și regula­rizează cir­cu­lația sângelui. Proas­păt sau us­cat, se recurge la el în boli de plă­mâni (răceală, bron­șită) și intestinale (enterită etc.).

Afecțiuni pulmonare, bron­­șite, tu­se – puneți la fiert într-un litru de apă un pumn de plantă întrea­gă, uscată sau proas­pătă, și lăsați-o să fiarbă până se reduce la ju­mătate. Adă­­ugați 250 ml miere și luați câte o lingură din oră în oră.

Anemie, obo­sea­lă fizi­că și inte­lectuală – luați, între mese, 3-4 cești pe zi cu infuzie pre­parată din vârfurile înflo­rite ale plan­tei, uscate sau proaspete. Se pune o lingură plină de plantă la 1 litru de apă.

Angină pectorală, du­reri de gât – faceți gar­gare frec­vente cu un decoct de Cimbru, pre­parat din 3 lingu­rițe de plantă, fiert în două pahare de apă. Adău­gați miere.

Căderea părului – faceți frec­­ții zil­nice cu decoctul de­scris mai sus pen­tru afec­țiuni pulmo­nare, dar fără miere.

Hemoragie na­za­­lă – pentru a opri he­moragiile și a vă degaja căile respiratorii, prizați pe nas pul­bere obți­nută din Cimbru uscat și măcinat. Se ia cum se trăgea pe nas tabacul odinioară.

Insomnie – Beți seara o infu­zie de Cimbru, îndul­cită cu miere (2 g de plantă us­cată la cană).

Paraziți – clătiți-vă ca­pul cu un decoct de Cimbru, o lingură plină la 1 litru de apă. Spălați-vă pe cap sea­­ra, înainte de a vă cul­ca.

Pișcături de insecte – apli­cați o cataplasmă cu infuzie de Cim­bru sau, pur și simplu, fre­cați locul cu puțin cimbru strivit.

Viermi intestinali – iată o rețetă vermifugă pentru adulți: fa­ceți o infuzie de Cimbru (50 g) tăiat în bu­căți mai mici, într-un litru de apă. Beți lichidul peste zi, și dacă efectul nu este imediat, con­tinuați tratamen­tul trei zile.

BAIE REVITALIZANTĂ DE CIMBRU

Adăugați în apa de baie un de­coct preparat din 500 g Cim­bru, fiert 5 mi­nute, în 4 l de apă. Lăsați-l să se infu­zeze 10 minute. Adăugați lichidul stre­curat în apa din baie. Stimulează func­țiile res­piratorii și cutanate. Se reco­mandă copiilor ane­mici.

TARHONUL

Mai puțin cunoscut și folosit în sudul țării, Tar­honul este un condiment nelipsit de pe masa bănățenilor și ardelenilor. Proaspăt sau pus în borcane cu sare și cu oțet, este prezent în toate ciorbele drese cu smân­tână și ou, mai ales în cior­ba de miel de la Paști, în mân­căruri marinate cu carne, în salate și, mai ales, în supe de fasole cu afumătură. Gus­tul ușor iute și foarte aro­mat ara­tă însă că pe lângă în­su­șirile sale ali­men­tare, Tarho­nul are și pu­tere tera­pe­utică, ase­menea majori­tății plan­telor aro­ma­tice. Intere­santă este și originea lui: Tarhonul este o plantă sibe­riană, căreia îi place mult fri­gul, în com­pa­­ra­ție cu ma­jorita­tea celor­lalte plante aro­mate, care își au originea în Orient.

Tratamente

Uz intern

Tulburări digestive – se con­sumă proaspăt, pus în mâncăruri sau conservat cu sare și cu oțet.

Boli de ficat și rinichi – infuzie dintr-o linguriță de pulbere de plantă uscată, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se stre­coa­ră. Se bea conți­nutul unei căni pe zi.

Anorexie – puneți tarhon verde sau conservat în cât mai multe feluri de mâncare. Este un puternic stimulent al foamei.

Uz Extern

Reumatism – 2 lingurițe de frunze de Tarhon se macerează într-o jumătate de pahar cu oțet. Se acoperă cu capac și se lasă 10 zile, apoi se strecoară. Se fac frecții pe locu­rile dure­roa­se.

Pulpită, dureri de dinți – se prepară un ma­cerat din 1 linguriță rădă­ci­nă pisată la 100 ml oțet. Se lasă 10 zile, apoi se stre­coară. Se ține în gu­ră și se clătește.

Din rețetele bunicii

Unt de Tarhon – 50 g Tarhon spălat bine se pune într-un vas cu apă fierbinte și se fierbe 5 minute. Se scurge și se toacă mărunt. Se freacă untul spumă, se amestecă cu Tarhonul tocat, se potrivește de sare și de piper și se dă la rece. Se con­sumă ca atare, cu pâine prăjită, sau se folosește pentru a unge sandvi­ciu­rile cu brânză. Are un gust minunat.

DAFINUL

Coroanele de Dafin încu­nu­nau în Anti­chi­tate frunțile eroilor. Grecii și roma­nii prețuiau în mod deosebit această plantă, pe care o dedicaseră soarelui, crezând că îi apără de tunete. Dar acestor calități istorice glo­rioa­se, Dafinul își adaugă și proprietățile terapeu­tice conținute în frunzele și fructele sale, ase­mă­nătoare cu niște mici măsline verzi, născute din flori alb-verzui care spre matu­ritate se învinețesc.

Frunzele au calități antispas­mo­dice și digestive, boabele sunt diure­tice, febrifuge, expectorante și anti­reu­matismale.

Dinți – pentru a vă păstra din­­ții și gin­giile sănătoase, meste­cați în fiecare dimineață o frunză de Dafin, culeasă de pe arbustul pe care ar fi bine să-l aveți în grădină sau în casă. Frun­­zele uscate n-au a­ce­­leași proprie­tăți.

Dureri de stomac, dis­pep­sii, bronșită cro­nică, ba­lonări, gri­pă – faceți o in­fuzie din 40 g frun­ze de Dafin, puse într-un litru de apă clo­co­tită. Lăsați să se infu­zeze 5 mi­nute. Beți 2-3 căni pe zi, fie ime­diat după ma­să dacă vreți să acționeze asupra digestiei, fie la trei ore după masă în caz de bron­șită cronică sau de gripă.

Reu­ma­tism – beți re­gulat, în fie­care dimineață și seară, îna­inte de masă, o cană de in­fuzie pre­pa­ra­tă din 40 g fructe fără sâm­buri și zdro­bite, la 1 litru de apă. Lă­sați să se infu­zeze între 5 și 10 minute.

Din rețetele străbunicii

Contra reumatismului cronic

Beți în fiecare zi trei căni din compoziția următoare: 30 g fructe de Dafin, 30 g de Ci­mișir, 1 felie de lămâie. Totul se pune la fiert într-un litru și jumătate de apă, pe foc mic, până se reduce la o jumătate de litru. Strecurați și beți cât mai fierbinte.

De asemenea, vă puteți masa zo­nele du­reroase cu un un­gu­ent realizat prin macerarea pe baie de aburi, vreme de 4-5 ore, de frunze și fructe zdrobite de Dafin, într-o cantitate dublă de grăsime topită de porc.