Un partid în derivă

Vineri, 3 nov. a.c, la Sinaia, conducerea par­ti­du­lui liberal s-a reunit pentru a-și stabili stra­tegia, în perspectiva şirului de alegeri din 2024. Aflat la guvernare, în “Coaliţia stabilității”, cu PSD-ul, PNL a intrat în ultimii doi ani într-un con de um­bră electorală, scăzând în preferinţele alegătorilor, de la aproape 30% din opțiuni, la 19%. Iar trendul său electoral continuă să fie descrescător, al doilea (ca mărime) partid al țării riscând să cadă, la vii­toa­rele alegeri, pe locul trei sau patru în ierarhia stabilită de electorat. PNL, care părea la un mo­ment dat principalul purtător al speranţei româ­ni­lor în transformarea țării într-o “țară ca afară” este, aşadar, pe calea de a se transforma într-o “gru­pare-balama”, aflată la dis­poziţia forma­ţiu­ni­lor majoritare, în viitoarele parlamente naționale românești. Este firesc ca analiștii vieții politice, dar și liderii grupării în cauză, să se întrebe cum se explică această pră­bu­șire, care sunt motivele ei. PNL-ul se află la guvernare și, în consecință, sprijinitorii lui ar trebui să aprecieze în ce măsură a fost îndeplinit programul de guvernare pentru care și-au dat votul, un program atractiv pentru un electorat care își dorea reformarea structurilor sta­tului ro­mân, în scopul eficientizării și de­po­li­ti­zării ad­mi­nistraţiei sale, al stimulării elementului au­tohton al economiei româneşti și al dinamizării ei pentru atingerea standardelor europene, cu rea­li­zarea infrastructurii (în educație, sănătate, trans­por­turi și comunicaţii) aferente. În alianţa cu USR-ul și UDMR-ul, cu care și-a început exer­ci­ţiul admi­nis­trativ, PNL-ul păruse apt să atingă cea mai mare parte a “țintelor” cuprinse în acest pro­gram. Au venit însă criza pandemică și războiul din Ucraina, care au “tăiat” avântul reformator al gu­vernanţilor coalizaţi și a generat fricțiuni între ei, în privinţa soluţiilor. Sub tutela preşedintelui Iohannis, PNL a intrat într-o nouă coaliție de guvernare (“Coaliţia stabi­li­tății”) cu PSD-ul, un partid opus ideologiei și programelor liberale. PNL s-a abandonat în bra­ţe­le noului său partener,    acceptându-i stilul ad­mi­nistrativ și proiectele po­li­tico-economice. Liberalii s-au înghesuit la “îm­păr­țirea plăcintei” contractelor de stat, cu aceeaşi râvnă precum colegii lor PSD-iști. Diferențele marcante dintre cele două grupări politice s-au estompat tot mai tare, PNL-ul devenind, pe mă­su­ra scurgerii timpului, o anexă obedientă a par­ti­dului mai mare, PSD-ul, pe care a ajuns să îl cau­ționeze în toate deciziile lui politico-eco­no­mi­ce. PNL s-a trans­format, treptat, în ţapul ispă­șitor al PSD-ului, în pa­ratrăz­netul lui pentru ne­mul­țu­mirile electora­tului față de calitatea vieții sale. În sen­sul acesta, soluţia găsită de unii li­berali, în a participa pe “liste comune” cu PSD-ul la alege­rile anului vii­tor, ar fi însemnat ştergerea totală a dife­ren­țelor dintre viziunile ideologice și pro­gra­­ma­tice ale celor două formaţiuni, dispariţia iden­ti­tății li­be­rale și încolonarea în poziţie sub­or­do­nată a liderilor liberali față de cei PSD-iști. Se ştie că PSD-ul și-a luat întotdeauna, la toate înțele­ge­rile anterioare, partea leului.

Întrunirea de la Sinaia a reprezentat o încer­care de a stopa, in extremis, dizolvarea partidu­lui istoric în marea PSD-istă. Liberalii au anunţat că renunţă la listele comune cu PSD-ul și că vor avea propriul candidat la președinția țării, în persoana preşedintelui lor, Nicolae Ciucă. Par­tidul vrea să se reabiliteze astfel în fața electo­ratului său fidel, dezamăgit în ultima vreme de prestaţiile sale la guvernare. Principiul care a stat la baza acestei opţiuni este “mai bine mai târziu decât niciodată”. Numai că, în situaţia dată, “mai târziu” ar putea însemna “prea târziu”. Electo­ra­tul nu va uita prea uşor că Nicolae Ciucă a fost premierul liberal al unui guvern extrem de PSD-izat, care a plonjat țara în cel mai mare de­ficit financiar din toată perioada postdecem­bris­tă. Alegătorii nu vor putea fi convinşi că șeful libe­ral este o personalitate in­dependentă, care își poate impune ferm opţiunile partinice (destul de obscure, de altfel). Și mai mult, sim­pa­tizanţii politicilor liberale nu vor mai reveni la susţine­rea partidului când vor constata că, deşi s-au de­cis să candideze separat de colegii lor PSD-iști, liderii liberali vor continua să gu­ver­neze alături de ei, susținându-le deci­zi­ile. PNL-ul actual a intrat, se pare definitiv, pe o pantă des­cen­­dentă, fără șanse de întoarcere.