Medicină psihosomatică: Sănătate cu sentimente

– Dacă inteligența noastră se lasă dominată și umilită de in­teligența artificială, nu la fel se întâmplă cu sufletul. Im­po­sibil de reprodus tehnologic, el este un izvor uriaș de sen­ti­mente, folositoare nu doar pentru a fi fericiți, ci și sănătoși –

Depresivii sunt amenințați de infarct

Gândurile negative pot pune în mișcare forțe uria­șe, izbutind să provoace chiar moartea unor persoane sănătoase. Ele ne fac mai vul­nerabili în fața bolilor. În urma unui studiu efectuat cu participarea a 20.000 de oameni, cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că rata deceselor cauzate de un infarct miocardic este de aproape trei ori mai mare la depresivi decât la pacienții de aceeași vârstă care nu au înclinații depre­sive.

E un adevăr pe care medicina oficială, cu pragma­tis­mul ce o caracterizează, a refuzat mul­tă vreme să-l recunoască: sentimentele noas­tre influențează corpul, starea noastră de spirit se reflectă în funcționarea or­ganelor. Și nu într-un viitor oarecare, ci instantaneu. Nu într-un fel oarecare, ci în modul cel mai concret. Tot mai mulți neurobiologi, geneticieni, interniști și chi­rurgi se implică în aceste investigații, descope­rind ce transformări pot declanșa în organismul nostru mâ­nia și ura, bucuria și fericirea.

Andrew Steptoe, de la Universitatea din Lon­dra, a demonstrat prin cerce­tările sale că afectele pozitive pot ame­liora starea de sănătate. Sen­timentele bu­ne nu re­duc doar tensiunea arterială, frecvența bătăilor inimii și hormonii stresului; și factorii inflamatori și va­lorile coagu­lării sângelui regresează da­torită emoțiilor plăcute. De­și sângele persoanelor op­timiste devine și el mai puțin fluid în situații conflictuale și stre­sante, valorile revin mai rapid la normal. Așa se ex­plică riscul mai redus de infarct, tromboze și acci­dente vascu­lare cerebrale, la semenii noștri fericiți. Care, în treacăt fie spus, suferă mai rar și de tuse, guturai și răgușeală.

„Soția dvs. vă arată că vă iubește?”

Sentimente ca bucuria și speranța, liniștea sufle­teas­că și entuziasmul îm­bunătățesc sănă­tatea: afecțiu­nea și op­ti­mismul calmează du­rerile și grăbesc vinde­carea. Într-un expe­riment realizat în Italia, un număr de pacienți cu hi­perten­siune au fost ținuți sub observație, pentru a vedea ce efect produce asupra inimii și siste­mului lor circulator sprijinul afectuos primit din partea tovarășului de via­ță. Cei cărora seara li se oferea oca­zia să spună tot ce aveau pe suflet celor apropiați și primeau un sărut drăgăstos de noapte bună au avut tensiunea redusă cu 2,5 puncte. De ase­me­nea, grosimea peretelui stâng al inimii s-a micșorat, în vreme ce la bolnavii care aveau relații lipsite de căl­dură sufletească, a crescut.

„Soția dvs. vă arată că vă iubește?” – această între­bare le-a fost pusă tuturor pacienților de sex masculin participanți la experiment. Chiar atunci când colesterolul și tensiunea erau mărite, bărbații au dovedit că beneficiază de o anumită pro­tecție, asigurată de sentimentul că sunt iubiți. Con­statarea este valabilă și pentru ulcerul duo­denal. Cei ce nu se simțeau ocrotiți de iubirea unei femei erau mai frecvent afectați de suferințe abdominale. La fe­meile cu cancer mamar, șan­sele de supraviețuire au fost mai mari dacă partenerul le-a acordat sprijin moral. Dimpo­trivă, dacă bolnavele cu tumori maligne au avut sentimentul că primesc prea puțină afec­țiune, ele au murit mai curând.

Chiar și gripele, discon­fortul gas­tric și crizele de bilă sunt mai dese la femeile mă­ritate cu bărbați care preferă să privească un meci la televizor ori să joace cărți cu prietenii, în loc să le scoată pe ele la o plim­bare. Când au o relație armonioasă, ambii parteneri se îmbolnăvesc mai rar. Și, oricât de absurd ar putea să pară: cine are un câine sau o pisică sau câteva plante în casă, riscă mai puțin să facă un infarct sau un accident vascular cerebral. Îngrijirea unui ani­mal de companie, ca și a unei plante de cameră, mă­rește rezis­tența la boli. Așa cum reiese din rezultatele unui stu­diu, animalele de casă îi sunt mai de folos inimii decât partenerul. Probabil pentru că nu poartă discuții în contradictoriu.

Aceste observații ar trebui, de fapt, să producă o cotitură în medicina contem­porană. În prezent, aproa­pe jumătate din pacienții care se prezintă la un cabinet medical suferă de tulburări psihoso­matice. Adică, îi chinuie durerile de cap, inima le bate neregulat, îi ține un junghi în spate, digestia o ia razna – dar pentru toate aceste neplăceri, nu se găsește nici o cauză organică. Simptomele au origine psihică – enervări la serviciu, necazuri cu partenerul, probleme nerezolvate. Pacienților de acest tip nu le sunt de folos endo­scopiile și examenele radiologice, operațiile și medica­mentele. Medicina ar trebui să se bazeze pe resursele bolnavilor înșiși, activân­du-le capacitatea de auto­vin­decare. În felul acesta, medicul ar deveni un partener ce acordă susținere pacien­tului, ajutându-l să-și depă­șească problema cu forțe proprii.

Cât de puternică este influența exercitată de afecte asupra stării noastre de sănătate o dovedește și urmă­torul experiment. Câțiva pa­cienți, cărora le fusese ex­tir­pată vezica biliară, au fost instalați pen­tru recuperare în saloane diferite. Unii aveau vedere spre parc, pe când ferestrele celorlalți dădeau către o parcare. Cei ce se putuseră bucura de priveliștea natu­rii s-au refăcut cu mult mai re­pede.

Masajul salvator

Energia pe care doi oameni și-o pot da unul altuia este fundamentală în procesul de vinde­care. În cadrul unui studiu, au fost constituite trei gru­puri de femei care avuseseră o con­viețuire mai înde­lungată cu partenerul lor. Toate au fost supuse unui test de stres. Primele nu și-au văzut partenerul înainte de test. Altora li s-a permis să stea de vorbă cu el. Al trei­lea grup a avut contact fizic timp de zece minute, sub forma unui masaj la ceafă și umeri. Parti­cipantelor li s-a cerut să rezolve o serie de exerciții dificile, contra-cronometru și cu prezența unui public în sală. Cele ce fuseseră atinse de partenerul lor au avut o cantitate mai mică de hormoni ai stresului în sali­vă, inima le bătea mai regulat, iar rezolvarea exer­cițiilor a fost mai rapi­dă. Femeile susținute verbal de partenerii lor n-au avut același randament de gestio­nare mai bună a stresului – atât nivelul substanțelor de alarmă din sânge, cât și pulsul erau mărite, la fel ca în cazul femeilor care nu-și întâlniseră partenerul înainte de a intra la test. În aceeași ordine de idei, s-a constatat că, printre cei divorțați sau rămași singuri prin decesul partenerului, bolile de inimă, diabetul și can­cerul sunt mai frecvente decât la oamenii că­sătoriți.

Infarctul sufletesc

Desigur, conflictele și certurile lasă și ele urme în corpul nostru. E important să rețineți: greșim, crezând că facem bine organismului, dacă „ne descărcăm”. Să spunem deschis ce ne supără, da – însă ocările și in­sul­tele n-au salvat nici o relație și, în plus, dăunează stării noastre de sănătate. Pentru a proba acest lucru, li s-au făcut unor cupluri leziuni superficiale pe braț, de mă­ri­mea unei monede. Mai întâi, partici­panții la test au fost consiliați de psihologi, care le-au explicat cum pot fi rezolvate conflictele în spirit constructiv. Apoi au fost puși să dezbată împreună o temă sensibilă, care isca mereu certuri între ei. Tuturor li s-au vindecat ră­ni­le mai repede după aceste discuții. Fuseseră acti­vate coagularea sângelui și sistemul imunitar. Dimpo­trivă, după o ceartă fără consiliere psiho­logică, siste­mul de alarmă al organismului s-a ambalat vizibil: leziunile s-au cicatrizat mai lent, iar germenii patogeni n-au fost combătuți cu tot atâta eficiență. Surprinzător pentru cer­cetători a fost faptul că, la cuplurile care păstrau o atitu­dine cordială în timpul disputei, vinde­carea rănilor a fost prejudiciată doar într-o foarte mică măsură. În schimb, la partenerii care au strigat unul la celălalt și și-au aruncat cuvinte jigni­toare, factorii inflamatori din sânge erau încă măriți, chiar și în dimineața zilei urmă­toare.

În prezent, stările depresive sunt so­cotite un risc de infarct la fel de periculos ca hipertensiunea. În sângele depresivilor se găsesc mai multe substanțe inflama­toare. Este uimitor că organismul reacțio­nează cu o creștere a valorilor inflamatorii, nu nu­mai la intoxicații și răniri, ci și la suferința sentimentală. Efectele sunt diferite, în funcție de tipul solicitării psi­hice: frica provoacă mai curând aritmii cardiace, de­pre­siile duc la rigidizarea vaselor corona­riene, ener­va­rea și frustrările accentuează riscul de ateroscleroză.

Depresia dăunează chiar și oaselor. La oamenii me­lancolici, conținutul de mine­rale din schelet se reduce dramatic – pro­babil din cauza nivelului ridicat al cor­tizonului – încât, cu prilejul unui studiu desfă­șurat pe o perioadă de zece ani, spe­cialiștii au înre­gistrat, la de­presivi, cu 40% mai multe fracturi.

Sentimentele care atacă pielea

Și bolile de piele se agravează, adesea, din pricina stresului. Specialiștii au urmărit simptomele unor pa­cienți cu neurodermită sau psoriazis, punându-i într-o situație stresantă. Li s-a cerut să simuleze un inter­viu de angajare, sub ochii publicului. Apoi au trebuit să numere înapoi, din 17 în 17, pornind de la un număr cu pa­tru cifre. Organizatorii testului îi grăbeau pe partici­panți, strigându-le întruna: „Mai re­pe­de!”. Bol­navii cu neuro­dermită au reacțio­nat ime­diat. La zece minute după această probă solicitantă, în sângele lor erau acti­vate mai multe celule cu acțiune infla­matoare, iar pie­lea le era acoperită de erupții.

Același lucru este valabil și pentru oamenii predis­puși la herpes. Câtorva subiecți li s-au ară­tat foto­grafii dezgustătoare – imaginile unor far­furii nespălate, cu muște care se plimbau în voie pe resturile de mâncare. Altor participanți la ex­periment li s-au oferit prive­liștile unor pa­jiști pre­sărate cu flori. La 40% dintre cei ce văzuseră fo­tografiile respingătoare au apă­rut vezi­cule her­petice. În grupul celor care privi­seră imagini plă­cute nu s-au observat modificări ale pielii. Există, însă, și vești bune. După o perioa­dă de deprimare, cor­pul devine iarăși receptiv la sentimentele pro­funde, la bucuriile vieții și satisfacțiile fizice. Iar sem­nalele pozitive se imprimă din ce în ce mai apă­sat, așa cum muscu­latura unui sportiv de per­formanță se face cu timpul mai vi­gu­roasă decât a unui ins leneș și sedentar. Dacă acele căi nervoase pe care se transmit mulțumirea și bucu­ria sunt în­tre­buințate frecvent, dacă pe ele circulă des hor­moni ai fericirii, grăbiți să ajungă la destinație, atunci aceste căi nervoase „pozitive” se extind, iar cen­trii satisfacției și exuberanței din creier se mă­resc.

La început, s-ar putea ca traseele pe care sunt tri­mise mesajele optimiste să fie înguste. Dar cu cât sunt folosite mai des, cu atât se lărgesc. Croiți, așadar, cărărui pentru gân­du­rile bune și apoi ajutați-le zi de zi, ceas de ceas, să se transforme în niște splendide alei. Vă va lua ceva timp, însă merită.

Nouă adevăruri despre gânduri bune

1 Și cei ce sunt iubiți vor mu­ri, bine­înțeles, dar nu așa cu­rând.

2 De­pre­sia slă­bește inima, chiar și oasele. În cate­goria de­presivilor, decesele sur­venite în urma unui infarct sunt de trei ori mai frecvente decât printre persoanele de aceeași vârstă care nu manifestă ten­dințe depresive.

3 Stresul agravează herpesul și poate de­clan­șa alte afecțiuni cutanate.

4 Membrii de fami­lie care îngrijesc zi și noap­te bolnavii de Alzheimer au de su­portat un stres cronic, care le creează stări de­presive și, totodată, le slăbește capacitatea na­turală de apărare a organis­mu­lui. În con­se­cință, persoa­ne­le apropiate care-și asu­mă în­grijirea bătrânilor se îmbolnăvesc mai des, sunt mai sensibile la virusurile herpetice și Epstein-Barr, iar rănile li se cicatrizează mai lent.

5 Afecțiunea și optimismul calmează du­rerile și susțin procesul de vindecare. Spe­cialiștii au con­­statat că bolnavii cărora li se acorda o atenție deo­sebi­tă seara, ofe­rindu-li-se ocazia să spună tot ce aveau pe suflet și pri­mind un sărut drăgăstos de noapte bună, au avut ten­siu­nea redusă cu 2,5 puncte. De asemenea, grosimea perete­lui stâng al inimii s-a mic­șorat, în vreme ce la pacienții implicați în relații lipsite de căldură sufletească a crescut.

6 La bărbații care nu aveau sentimentul că sunt iubiți s-au înregistrat de două ori mai multe cazuri de infarct, comparativ cu cei care se simțeau iubiți.

7 La femeile cu cancer mamar, șansele de su­pra­viețuire sunt mai mari dacă parte­nerul lor le acordă sprijin moral. Dimpo­trivă, când femeile cu tumori maligne au sentimentul că primesc prea puțină afecțiune, ele mor mai curând.

8 Simptomele diferă în funcție de tipul soli­ci­tării psihice: frica provoacă mai de­grabă tulburări ale ritmu­lui cardiac, de­presiile duc la rigidi­zarea vaselor co­ronariene, enervarea și frus­tră­rile mă­resc riscul de ateroscle­roză.

9 Atenția și înțelegerea îi aju­tă adesea pe pacienții cu dureri, mai mult decât o in­jecție cu morfină.