AȘA M-AM VINDECAT… Degenerescența maculară

– Cum se poate preveni pierderea vederii prin metode naturale –

Ce este degenerescența maculară?

DMLA – degenerescența maculară legată de vârstă este o boală care afectează peste 30 de mili­oane de persoane în lume, fiind prima cauză de orbire a persoanelor de peste 50 de ani. DMLA se manifestă prin distrugerea maculei, o zonă mică, situată în centrul retinei, responsabilă de acuitatea vizuală; vi­ziu­nea centrală se dete­rio­rează progresiv și pe aceas­tă zonă apare o pată nea­gră, care este proiectată pe obiectul pe care per­soana îl privește.

Simptomele bolii

Primele simptome ale DMLA sunt: nevoia de a mări intensitatea luminii, o vedere tulbure, dis­tor­sio­narea obiectelor, dificultatea de a observa detaliile, citi­tul care devine repede un act dificil, chiar impo­si­bil. Atenție: dacă aveți impresia că liniile drepte on­du­lează sau se deformează, trebuie nea­părat să con­sul­tați un medic oftalmolog. De­pis­tarea precoce este esen­­țială. Începând cu vârsta de 45 de ani, este bine să se efectueze un con­trol anual. Examenul fundului ochiu­lui va con­firma acest diag­nostic. Angiografia este și ea in­dispensabilă, pentru a pre­­scrie un trata­ment adec­vat, pentru a cunoaște na­tura leziunii la ni­ve­lul ochiului afectat, cât și pentru a depista pre­zența semnelor precur­soare la nivelul ce­luilalt ochi.

„Chirurgul mi-a spus că nu mai are ce-mi face”

Din cauza unei grave exoftalmii (proeminarea globului ocular produsă de hipertiroidie) nedepis­tate de către medicii occidentali și netratate la timp (da, chiar și în Occident există greșeli medicale, și nu puține la număr), mi-am pierdut vederea, cu o ra­pidi­tate uimitoare (aveam 30 de ani). După ani de aler­gături prin spi­tale, cinci intervenții chirur­gicale, din­tre care trei ratate grav, chirur­gul mi-a spus că el nu mai are ce-mi face, că nu există trata­ment și că-mi mai dă cel mult 6 luni până să or­besc, la doar 40 de ani. Deci, o viață distrusă! A adă­u­gat chiar, râzând, că ar tre­bui să figurez în „Guinness Book of Records”, de­oarece el nu a mai în­tâlnit un ase­menea caz. Nu mai vedeam la un metru distanță, mă îm­piedicam de scări, de bordura trotuarelor, nu mai distingeam detaliile lucrurilor, chipurile sau nuan­țele culorilor, a­veam niște mi­gre­ne în­grozitoare, de la efortul fantastic pe care-l fă­ceam să pot vedea sau să-mi ridic pleoapele, luam cal­man­te cu pumnii, infecții (mi-a tăiat o pleoapă prea scurt și nu închid un ochi) etc. Atunci am decis să spun stop con­sultațiilor nenumărate, alergă­turilor extenuante, exa­menelor inutile, lacrimilor, de­­cep­țiilor și altor umi­lințe venite din partea medicilor, și să mă îngrijesc singură, prin metode cât mai natu­rale.

Cum m-am vindecat

În continuare, vă prezint ceea ce am făcut, și mi-a ajutat enorm, ca să scap de orbire și să sta­­bili­zez puțina vedere care îmi mai rămă­sese, remedii pe care le recomand tuturor cititorilor cu afecțiuni similare (re­tinite, cataracte, glaucom, DMLA, miopii, infecții):

* în primul rând, m-am do­cumentat;

* am pus în ochi miere de salcâm. Cu mâna bine spălată și us­cată, se înmoaie un pic de­getul mic în miere și se ung colțu­rile interne ale ochilor. Vă previn, ustură teribil, dar trece rapid, us­tu­­rimea nu du­rează mai mult de un minut. Nu vă șter­geți o­chii, ci doar obrajii; ulterior veți simți o ușu­rare extraor­dinară, iar ochii se vor limpezi. Pare poate in­credibil, dar mierea face mi­nuni.

* diminețile îmi tamponez pleoapele cu tinctură de silur (Euphrasia Officinalis) – o găsiți la Plafar, ajută enorm în toate afecțiunile oculare.

* am luat polen, lăptișor de matcă și Apivitas, ceai de salvie, păpădie și silur, beta-caroten, com­plex de vitamine B, coenzima Q10, extract din sâm­buri de struguri, ginkgo-biloba, taurină, luteină, Noni, aloe vera; nu toate în aceeași zi, bineînțeles.

* am băut sucuri din morcovi, mere, țelină, sfec­lă, varză, kiwi, portocale.

* am făcut exerciții oculare după tehnica lui Koji Yamamoto, tehnici de relaxare, vizua­lizare și mai ales cele de autosugestie (pute­rea subcon­știen­tului, au­to­su­gestia are efect placebo). Pentru vi­zua­lizare, fiecare își va închipui propria-i me­todă de vin­decare, scurtă, con­cisă, la fel și pen­tru au­tosugestie. Exercițiul să nu dureze mai mult de 10 mi­nute. Izolați-vă, trebuie să aveți liniște când le prac­ti­cați.

Iată, de exemplu, ce spun eu, după ce mă des­tind prin inspi­rări/ex­pi­rări: „Pe zi ce trece, văd din ce în ce mai bine, în special cu ochiul stâng” (cu acesta eu nu mai ve­deam practic de­loc, era mort, acum întreză­resc lu­crurile din nou și, deși imaginea nu este clară, este totuși o mare vic­to­rie, semn că ceea ce poate în­făp­­tui pu­terea minții uma­ne, în com­parație cu re­zul­tatele me­dicinei alo­pate, depășește de multe ori orice ex­pli­cație știin­ți­fică). În același timp, mă imaginez cum eram înain­tea bolii, când zâmbeam și eram să­nătoa­să. Este, după mine, o me­todă cu rezultate re­mar­ca­bile, cu con­diția să credeți profund în efectele ei pozi­tive și să fiți extrem de relaxați când o prac­ticați.

Hrana ochiului – be­ta-carotenul, vitaminele C, E, omega 3, afinele, vița-de-vie, ginkgo-bi­loba, lu­te­ina, zea­xan­tina, taurina, zincul, se­leniul – hrănesc profund ochii și previn îmbol­năvirea lor. O­chiul este organul care se află cel mai mult timp în con­tact cu aerul, or, este bine știut că în fiecare zi corpul nostru este expus oxidării. Alți factori de risc în îm­bolnăvirea ochi­lor sunt tabagismul, obe­zitatea, hi­perten­siu­nea, radiațiile UV, po­luarea, boli ca dia­be­tul și hiper­ti­roi­dia, cât și unii factori ere­ditari. Ochii trebuie hrăniți în mod regulat, de-a lun­gul vieții, cu antioxi­danți, pentru a evita îmbol­nă­virea lor. Se vor consu­ma cât mai multe vi­tamine exis­tente în fructe și alte ve­ge­tale. Însă ar trebui să în­ghi­țim kilograme întregi de portocale sau mere pentru necesarul de vitamina C, de exemplu (tre­buie ținut cont și de faptul că sunt tratate chimic), să mâncăm pește dimineața, la prânz și seara, pentru nece­sarul de vita­mi­na E, sau kilo­grame de spa­nac pentru aportul de lutei­nă. De aceea, este necesar să facem apel la antioxi­dan­ții vânduți în maga­zinele naturiste sau farmacii, com­­bi­nați sub di­verse forme și con­­centrații. Cer­ce­­tătorii au ajuns la con­cluzia că acești an­tioxidanți combi­nați între ei potențează efec­tul de hrană și pro­­tec­ție ocu­lară, pre­venind îmbătrâ­ni­rea prematură a ochilor și deci îm­bolnă­virea lor. Niciu­nul însă nu egalează pro­dusul american Brite-Eyes, care con­ține beta-caroten (25.000 i.u.), as­cor­bat de cisteină, ri­bo­flavină, vita­minele C, E, lutei­nă, zeaxan­tină, ex­tract din afine, cupru, ex­­tract de silur, zinc, mag­neziu. Brite-Eyes se gă­sește    în capsule (ca­le orală) și în picături (cale to­pică). Apli­ca­rea to­pică este cea mai efi­cientă (aceste pi­cături con­țin în plus și doi lubrifianți care pro­tejează de iritații și uscă­ciunea ocu­lară). Brite-Eyes este for­mula cea mai concen­trată și cea mai avansată care există la ora actuală. Din păcate, se poate cumpăra doar din magazinele din SUA. Pentru Eu­ro­pa, eu am găsit un singur dis­tribuitor din An­glia, dar prețul este de 60 de euro/60 capsule. Nu știu dacă se vinde cumva în Româ­nia, căci din toate căutările efec­tuate, eu nu am reușit să aflu. Vă pot spune că am consu­mat până acum 2 bor­­cane, a câte 60 de capsu­le, aduse din SUA, la care am aso­ciat ginkgo-biloba și mierea de sal­câm pusă în ochi, iar rezultatele nu au întârziat să apară: nu mai pun pi­că­turi chi­mice în ochi (eram obli­gată să pun de cel puțin șase ori pe zi din cauza uscă­ciunii și a irita­țiilor), ochii sunt curați, limpezi și umezi, nu mai fac efort ocular major, și de aceea mi­grenele s-au dimi­nuat, observ o slabă îm­bună­tățire în recupe­rarea ve­derii (imaginea de aproape nu mai este la fel de tul­bu­re, în ceață), citesc din nou, chiar dacă folosesc oche­lari-lupă, iar pentru cal­culator utilizez un pro­gram special pentru rău-văzători, care constă în scrisul în caractere mai mari, de culoare verde, pe fond negru. Deci, e ne­voie de o readaptare totală, de eforturi cons­tan­te, însă se poate păstra totuși o anumită auto­no­mie, cu condiția să stopați evoluția bolii. Așa am scăpat eu de orbire, condamnată fiind de toți medicii. Dova­da? Faptul că astăzi vă scriu.

Aceste afecțiuni ocu­lare fac ravagii, și foarte mulți oameni, fiind dezin­formați, nu știu cum se pot proteja sau trata. De e­xem­plu, pe mine nici of­talmologul, nici endo­cri­nologul nu m-au preve­nit că hipertiroi­dia sau boala Basedow atacă grav ve­derea, deși aveam ochii ieșiți din orbite. Vă puteți imagina așa ceva? M-au consultat patru oftal­mo­logi și toți mi-au prescris ochelari pentru miopie, în loc să mă trimită rapid să efectuez exa­menele spe­cifice unui diabet sau ale unei hi­per­ti­roidii. Iată cum, dragi citi­tori, din gra­­va incom­pe­tență a unor me­dici, am ajuns eu astăzi cu un han­dicap de pes­te 80%, și asta mi s-a întâm­plat nu în Ro­mânia, ci în Belgia. De aceea ar fi bine ca oamenii să fie in­for­mați cât mai mult des­pre ris­curile, cauzele, tipu­rile de afecțiuni și trata­men­tele ocu­la­re, dar în mod special, despre pre­venirea lor.

Astfel de boli, precum cataracta, glaucomul, de­ge­ne­rescența maculară sau retiniană, duc la un grav han­dicap. Când spu­nem han­dicap, spunem depre­sie ner­voasă, izolarea socială a bolnavului, ig­noranța și indi­fe­­rența an­turajului (de cele mai multe ori din lip­să de infor­mații), lupta pen­tru accep­tare și rea­dap­tare, atât a bol­navului, cât și a fa­mi­liei lui.

Pentru a da numai un sin­­gur exemplu, ta­u­rina este, de pildă, aci­dul ami­nat cel mai concen­trat din ochi; o de­fi­ciență în tau­rină alte­rează structura și func­­ția retinei. Tau­rina are o influ­ență bene­fică asu­­pra evo­lu­ției cata­ractei. Este, de ase­me­nea, o sub­stan­ță tro­fică utilă în re­generarea ner­vului optic (de reți­nut).

Și nu uitați: deși este o luptă de zi cu zi, de ceas de ceas, totul devine po­sibil, când doriți acest lucru cu adevărat, din răsputeri. Numai să nu renunțați! Pen­tru a mă încu­raja și a mă ajuta să-mi accept acest cum­plit han­dicap, dobândit la o vârs­tă atât de tânără, o prietenă din Ger­mania mi-a spus cândva: „Când Dum­­nezeu închide o ușă, deschide întotdeauna o fe­reastră!”.

VALERIA – Bruxelles, Belgia